Recurs in interesul legii – competenta materiala procesuala a tribunalelor/sectiilor specializate

Prin Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016 ( redata integral mai jos ) I.C.C.J. a statutat urmatoarele: competenta materiala procesuala a tribunalelor/sectiilor specializate se determina in functie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare.

 

DECIZIE Nr. 18/2016 din 17 octombrie 2016

EMITENT:     INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE – COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII

PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 237 din 6 aprilie 2017

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII

DECIZIA Nr. 18

                     din 17 octombrie 2016

Dosar nr. 11/2016

Iulia Cristina Tarcea       – presedintele Inaltei Curti de Casatie si

Justitie, presedintele completului

Lavinia Curelea             – presedintele delegat al Sectiei I civile

Roxana Popa                 – presedintele delegat al Sectiei a II-a civile

Ionel Barba                 – presedintele Sectiei de contencios

administrativ si fiscal

Mirela Sorina Popescu       – presedintele Sectiei penale

Simona Lala Cristescu       – judecator la Sectia I civila

Carmen Elena Popoiag         – judecator la Sectia I civila

Adina Georgeta Nicolae       – judecator la Sectia I civila

Aurelia Rusu                 – judecator la Sectia I civila

Romanita Ecaterina Vrinceanu – judecator la Sectia I civila

Mihaela Tabarca             – judecator la Sectia I civila

Elena Floarea               – judecator la Sectia I civila

Alina Iuliana Tuca           – judecator la Sectia I civila

Cosmin Horia Mihaianu       – judecator la Sectia a II-a civila

Constantin Branzan           – judecator la Sectia a II-a civila

Ileana Izabela Dolache       – judecator la Sectia a II-a civila

Rodica Dorin                 – judecator la Sectia a II-a civila

Nela Petrisor               – judecator la Sectia a II-a civila

Eugenia Voicheci             – judecator la Sectia a II-a civila

Minodora Condoiu             – judecator la Sectia a II-a civila

Ruxandra Monica Duta         – judecator la Sectia a II-a civila

Simona Camelia Marcu         – judecator la Sectia de contencios

administrativ si fiscal

Gabriela Elena Bogasiu       – judecator la Sectia de contencios

administrativ si fiscal

Simona Daniela Encean       – judecator la Sectia penala

Rodica Aida Popa            – judecator la Sectia penala

Completul competent sa judece recursul in interesul legii este legal constituit conform dispozitiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila si ale art. 27^2 alin. (2) lit. a) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta este prezidata de doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat la termenul din 13 iunie 2016 de domnul procuror Liviu Daniel Arcer.

Colegiul de conducere al Curtii de Apel Pitesti a fost reprezentat la acelasi termen de judecata de doamna judecator Andreea Tabacu.

La sedinta de judecata participa doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii ia in examinare recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Pitesti privind competenta functionala a tribunalelor specializate (Arges, Cluj, Mures) in solutionarea litigiilor cu profesionisti, altele decat cele la care se refera art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare, competenta determinata exclusiv de calitatea de profesionist (fost comerciant) a partilor procesului civil, in raport si cu prevederile art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, tinand seama de lipsa unui criteriu legal pentru atribuirea competentei in aceste litigii.

Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca dezbaterile au avut loc la termenul din 13 iunie 2016, cand s-a acordat termen la 17 octombrie 2016, deoarece nu s-a intrunit conditia prevazuta de art. 516 alin. (11) din Codul de procedura civila privind majoritatea de cel putin doua treimi din numarul judecatorilor completului pentru adoptarea solutiei asupra recursului in interesul legii.

Presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, constata ca dezbaterile au fost inchise, iar completul de judecata ramane in pronuntare asupra recursului in interesul legii.

INALTA CURTE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

I. Problema de drept care a generat practica neunitara. Orientarile jurisprudentiale divergente

1. La data de 7 martie 2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost investita prin Sesizarea nr. 23/cc din 29 februarie 2016, potrivit Hotararii nr. 4 din 24 februarie 2016 a Colegiului de conducere al Curtii de Apel Pitesti, cu problema de drept referitoare la competenta functionala a tribunalelor specializate (Arges, Cluj, Mures) in solutionarea litigiilor cu profesionisti, altele decat cele la care se refera art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare, competenta determinata exclusiv de calitatea de profesionist (fost comerciant) a partilor procesului civil, in raport si cu prevederile art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, tinand seama de lipsa unui criteriu legal pentru atribuirea competentei in aceste litigii.

2. In sesizarea Colegiului de conducere al Curtii de Apel Pitesti s-a aratat ca, analizandu-se jurisprudenta la nivelul celor trei curti de apel (Cluj, Pitesti si Targu Mures), in circumscriptia carora sunt organizate tribunalele specializate, in materia competentei in cazul litigiilor dintre profesionisti, in considerarea calitatii acestora, independent de obiectul litigiului, s-a relevat faptul ca instantele nu au un punct de vedere unitar:

– pe de o parte, se considera ca exista o categorie de litigii cu profesionisti, determinata numai de calitatea partilor, profesionisti, independent de obiectul litigiului, care este data de lege in competenta tribunalelor specializate (tribunalele Cluj si Mures);

– pe de alta parte, se neaga insasi existenta unei categorii aparte de litigii cu profesionisti, determinata exclusiv de calitatea partilor, fara a se tine seama de obiectul raportului juridic dedus judecatii, acestea fiind in competenta instantelor civile, fata de intrarea in vigoare a actualului Cod civil, a Legii nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare, si, ulterior, a actualului Cod de procedura civila si a Legii nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare.

3. Potrivit primei orientari jurisprudentiale, tribunalele specializate solutioneaza litigiile cu profesionisti, indiferent de obiectul cauzei, fara a se tine seama de criteriile prevazute in art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

4. Similar criteriilor de comercialitate din fostul Cod comercial, se considera ca orice litigiu care are cel putin o parte profesionist, trebuie solutionat de tribunalul specializat, fie in prima instanta, fie in calea de atac, dupa caz, fata de prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) raportat la art. 95 pct. l din Codul de procedura civila.

5. In cadrul Curtii de Apel Cluj si Curtii de Apel Targu Mures, instantele specializate, investite direct cu solutionarea acestei categorii de litigii, au procedat, in general, la constatarea propriei competente, in aplicarea art. 130 raportat la art. 131 din Codul de procedura civila si la solutionarea acestora prin hotarari definitive, tribunalul civil considerandu-se competent numai in cauze avand ca obiect revendicare sau granituire, in care parti sunt profesionisti, iar in materia analizata declinand competenta in favoarea tribunalelor specializate.

6. In cadrul Curtii de Apel Pitesti, de la intrarea in vigoare a actualului Cod civil pana in toamna anului 2015 tribunalul civil solutiona caile de atac exercitate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorie, precum si cauzele in prima instanta de competenta tribunalului, in litigiile cu profesionisti, avand alte obiecte decat cele prevazute la art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare. Insa, incepand cu momentul mentionat, tribunalul civil si-a declinat competenta in favoarea tribunalului specializat care, la randul sau, a declinat competenta in favoarea tribunalului civil, constatand ivit conflictul negativ de competenta. Asupra conflictului negativ de competenta, cele doua sectii civile ale Curtii de Apel Pitesti impartasesc opinii diferite, retinute in hotarari definitive.

7. Pentru justificarea competentei tribunalului specializat s-a argumentat ca notiunea de profesionist utilizata in art. 3 din Codul civil, definita si in art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, are in vedere si categoria comerciantilor, reglementata de fostul Cod comercial.

8. S-a retinut ca, in temeiul art. 36 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in cadrul tribunalelor functioneaza sectii sau complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul sau de calitatea partilor, prin lege fiind infiintate si tribunalele specializate, care preiau cauzele de competenta tribunalului in domeniile in care functioneaza.

9. Tribunalele comerciale au preluat la infiintare cauzele de natura comerciala din competenta tribunalului civil, potrivit art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

10. Conform dispozitiilor Legii nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, sectiile comerciale existente la data intrarii in vigoare a actualului Cod civil in cadrul tribunalelor si curtilor de apel, se vor reorganiza ca sectii civile sau vor fi unificate cu sectiile existente, prin hotararea Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instantei.

11. In ce priveste tribunalele comerciale Arges, Cluj si Mures, legea a prevazut fie reorganizarea ca tribunale specializate, fie ca sectii civile in cadrul tribunalelor Arges, Cluj si Mures, la stabilirea cauzelor de competenta acestora urmand a se tine seama de numarul si natura cauzelor, de specializarea judecatorilor, de necesitatea valorificarii experientei profesionale a acestora si de volumul de activitate al instantelor.

12. S-a retinut ca, in prezent, desi criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material si-a pierdut functionalitatea, niciuna dintre normele actualului Cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere in aplicare a acestuia nu interzice separarea litigiilor in care cel putin una dintre parti are calitatea de profesionist in materia “activitatilor de productie, comert sau prestari de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, inlocuieste expresiile “acte de comert”, respectiv “fapte de comert”) de celelalte litigii care implica profesionisti in alte materii.

13. Domeniul de activitate specific tribunalelor specializate rezulta si din reglementarea Legii nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, care, la art. 226, prevede ca, prin hotarare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instantei, in raport cu numarul cauzelor, se pot infiinta, in cadrul sectiilor civile, complete specializate pentru solutionarea anumitor categorii de litigii, in considerarea obiectului sau naturii acestora, precum cele enumerate exemplificativ de textul de lege.

14. S-a argumentat ca ratiunea legiuitorului a fost aceea de a asigura o continuitate cu privire la tipurile de cauze care intra in competenta de solutionare a acestor instante, iar nu de a le degreva, altfel fiind de neinteles mentinerea lor ca instante de sine statatoare, precum si a schemelor de personal ce le-au fost alocate.

15. In aplicarea acestor prevederi, prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori nr. 654 din 31 august 2011, s-a dispus reorganizarea celor trei tribunale comerciale ca instante specializate, care au preluat litigiile din competenta fostelor tribunale comerciale.

16. Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii are in vedere expres volumul de activitate in materie comerciala al fostelor tribunale comerciale, intentia acestuia fiind dedusa din modalitatea in care a inteles sa justifice solutia, in sensul mentinerii aceleiasi competente a tribunalelor specializate si dupa intrarea in vigoare a actualului Cod civil.

17. Volumul de activitate a fost raportat la un anumit tip de cauze, determinand aceasta reorganizare, neputandu-se face abstractie de acest rationament in stabilirea competentei tribunalului specializat.

18. S-a constatat ca, desi Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronuntat expres asupra competentei materiale a tribunalelor specializate, a avut in vedere, in mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instante, volum care include toate cauzele a caror natura “comerciala” era determinata prin aplicarea dispozitiilor art. 3, 4, 7, 9 si 56 din Codicele de comert din 1887. In consecinta, intentia legiuitorului nu a fost aceea de a transfera competenta de solutionare a acestor cauze in favoarea sectiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea pastrand in favoarea tribunalelor specializate competenta materiala in limitele competentei fostelor tribunale comerciale.

19. Totodata, nici in Hotararea nr. 654 din 31 august 2011 a Consiliului Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori nu se prevede limitarea competentei Tribunalului Specializat Arges la litigiile prevazute de art. 226 alin. (1) lit. a) – d) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

20. Distinctia intre profesionisti si neprofesionisti se sustine si din prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedura civila, care se raporteaza la ambele notiuni, justificandu-se o competenta diferita.

21. S-a argumentat si faptul ca, in minuta intocmita in urma dezbaterilor reprezentantilor Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justitiei si presedintilor sectiilor specializate din cadrul curtilor de apel si ai tribunalelor specializate, in cadrul intalnirii din 22 mai 2014, de la Targu Mures, s-a discutat daca sfera de competenta a tribunalelor specializate cuprinde doar litigiile intre profesionisti in materie economica (fosti comercianti) sau cuprinde litigiile generate de activitatea tuturor profesionistilor. Ca atare, premisa a fost aceea ca tribunalul specializat solutioneaza in continuare litigiile privind profesionistii fosti comercianti, astfel ca nu se poate tagadui competenta tribunalului specializat in aceasta materie.

22. Un considerent suplimentar este dat de modul in care au fost prevazute si organizate obiectele cauzelor in sistemul ECRIS, deoarece pe langa litigiile la care se refera art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt incadrate in categoria litigiilor cu profesionisti, cu detaliere pe fiecare obiect in parte si urmatoarele: actiune in revendicare (cod 4200), actiune oblica (cod 4210), actiune pauliana (cod 4220), actiune posesorie (cod 4230), nulitate act juridic (cod 4520), obligatie de a face (cod 4553), obligatie de a nu face (cod 4557), pretentii (cod 4620), recunoastere si executare hotarare straina (cod 4660), revendicare (cod 4710), reziliere contract (cod 4720), rezolutiune contract (cod 4730) etc.

23. Ca atare, s-a retinut ca tribunalele specializate trebuie sa solutioneze din categoria litigiilor cu profesionisti atat litigiile la care se refera art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, cat si celelalte litigii intre profesionisti, fosti comercianti, indiferent de obiectul acestora (anulare, constatare nulitate, rezolutiune, reziliere contract, pretentii banesti etc.), cu rezerva data de practica din cadrul Curtii de Apel Cluj, referitoare la revendicare si granituire.

24. A doua orientare a practicii judiciare nu recunoaste categoria litigiilor cu profesionisti, determinata exclusiv de calitatea acestora, independent de obiectul raportului juridic dedus judecatii, retinand ca, de lege lata, tribunalele specializate au in competenta numai litigiile la care se refera art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, fata de lipsa unui criteriu legal de distinctie intre profesionisti si neprofesionisti din perspectiva competentei materiale functionale a instantelor judecatoresti.

25. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutia Romaniei, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege, astfel ca pentru determinarea competentei tribunalelor specializate este necesara analizarea prevederilor legale in vigoare.

26. Atunci cand singura caracteristica a raportului juridic dedus judecatii, invocata pentru a justifica competenta tribunalului specializat, este aceea ca litigiul se poarta intre profesionisti sau, mai mult, intre un profesionist si o persoana fizica obisnuita (de drept civil), prin aplicarea art. 56 din Codul comercial, lipseste din lege o dispozitie care sa recunoasca asemenea competente.

27. Categoria de raporturi juridice in discutie nu mai beneficiaza de un regim juridic aparte, dupa intrarea in vigoare a actualului Cod civil si abrogarea partiala a Codului comercial de la 1887, prin Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

28. Conceptia monista asupra raporturilor de drept privat care a abandonat diviziunea dreptului privat in drept civil si drept comercial, determina concluzia ca, de lege lata, dreptul comercial apare cel mult ca o subdiviziune a dreptului civil, insa din perspectiva competentei instantelor judecatoresti nu beneficiaza de norme speciale.

29. Intr-adevar, la infiintarea tribunalului comercial, in temeiul art. 37 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, competenta acestuia a vizat cauzele comerciale, determinate potrivit art. 3 si art. 7 din Codul comercial, respectiv faptele de comert si comerciantii, insa aceste criterii au disparut odata cu adoptarea conceptiei moniste a actualului Cod civil. Prin art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat partial Codul comercial (art. 3 si art. 7 nefiind printre exceptiile la care se refera textul), iar prin art. 219 pct. l din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. l lit. a) din Codul de procedura civila anterior, care se referea la competenta in cauzele comerciale.

30. Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, prin dispozitiile tranzitorii, necesare fata de decalajul intrarii in vigoare a celor doua coduri, a pus de acord noua optiune a legiuitorului cu regulile de competenta existente, iar actualul Cod de procedura civila, fata de noul Cod civil, nu s-a mai referit la materia comerciala si nu a reglementat expres nici competenta in materia litigiilor cu profesionisti.

31. Ca atare, disparitia unui criteriu de drept substantial a atras si abrogarea normei de competenta aferenta.

32. Intr-adevar, fata de modul de reglementare a art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, nu este exclusa de lege ferenda prevederea criteriului calitatii de profesionist a partii pentru a deferi litigiile vizandu-i pe acestia tribunalelor specializate, insa, de lege lata, atare criteriu lipseste si el nu se poate deduce din dispozitiile in vigoare.

33. Potrivit art. 225 alin. (3) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, cauzele civile si comerciale aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a Codului civil vor continua sa fie solutionate de aceleasi complete de judecata, cu respectarea principiului continuitatii, insa in caz de trimitere spre rejudecare, cauza se repartizeaza conform normelor de organizare judiciara in vigoare la data inregistrarii cauzei la instanta de trimitere.

34. Aceeasi solutie trebuie urmata si pentru cauzele noi, inregistrate dupa intrarea in vigoare a actualului Cod civil, deoarece art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, se refera la complete specializate pentru solutionarea anumitor categorii de litigii, in considerarea obiectului sau naturii acestora, fara a enumera printre acestea litigiile cu profesionisti, indiferent de obiectul lor, referindu-se exclusiv la: cererile in materie de insolventa, concordat preventiv si mandat ad hoc; cererile in materia societatilor comerciale si a altor societati, cu sau fara personalitate juridica, precum si in materia registrului comertului; cererile care privesc restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei; cererile privind titlurile de valoare si alte instrumente financiare.

35. Si art. 227 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, arata ca, dupa intrarea in vigoare a Codului civil, competenta de judecata revine tribunalelor specializate sau, dupa caz, sectiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv sectiilor civile reorganizate conform art. 225, daca legea speciala prevede ca anumite cauze sunt de competenta tribunalelor comerciale ori, dupa caz, de competenta sectiilor comerciale ale tribunalelor sau curtilor de apel.

36. Ca atare, Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, impune existenta unei prevederi intr-o lege speciala pentru ca litigiile din competenta fostelor sectii comerciale sa apartina acestora.

37. Nu se poate retine ca, prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori nr. 654 din 31 august 2011 s-a dat in competenta tribunalelor specializate si materia litigiilor cu profesionisti, indiferent de obiect, determinate exclusiv de calitatea partilor, deoarece potrivit art. 228 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, pana la data intrarii in vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Arges, Cluj si Mures se reorganizeaza ca tribunale specializate sau, dupa caz, ca sectii civile in cadrul tribunalelor Arges, Cluj si Mures, in conditiile art. 226, urmand sa se stabileasca expres care sunt cauzele de competenta acestora, tinand totodata seama de numarul si natura cauzelor, de specializarea judecatorilor, de necesitatea valorificarii experientei profesionale a acestora, precum si de volumul de activitate al instantei.

38. Or, Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori nr. 654 din 31 august 2011 prevede reorganizarea, incepand cu data de 1 octombrie 2011, a tribunalelor comerciale Arges, Cluj si Mures ca tribunale specializate si mentinerea exercitiului mandatelor presedintilor in functie pana la data incetarii acestora (art. 1). Nu se poate retine ca legea a urmarit mentinerea aceleiasi sfere de competenta pentru tribunalele specializate, de vreme ce, in art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, cand se stabilesc criteriile pe care le va avea in vedere Consiliul Superior al Magistraturii la stabilirea cauzelor de competenta acestora, nu se face referire si la litigiile cu profesionisti, indiferent de obiect, in raport numai de calitatea partilor, iar, pe de alta parte, chiar hotararea mentionata nu se refera la acestea in mod expres.

39. De altfel, nici nu ar fi posibila mentionarea acestor litigii in competenta tribunalelor specializate, de vreme ce criteriul comercialitatii litigiului nu mai este prevazut de lege, toate litigiile cu profesionisti fiind, lato sensu, litigii civile, acolo unde legea a urmarit sa stabileasca o competenta aparte trebuind sa o prevada expres.

40. Un alt argument in sustinerea inexistentei, de lege lata, a acestui criteriu al calitatii de profesionist este dat de faptul ca s-a resimtit nevoia adoptarii unui act normativ care sa prevada expres ce litigii intra in competenta tribunalelor specializate, fiind elaborat proiectul de act normativ, care a fost prezentat la intalnirea reprezentantilor Consiliului Superior al Magistraturii si ai Ministerului Justitiei cu presedintii sectiilor specializate din cadrul curtilor de apel si ai tribunalelor specializate (Targu Mures – 22 mai 2014). Pe langa cererile prevazute expres in art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost mentionate: materia asigurarilor, incidentele privind arbitrajul, cererile privind recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si arbitrale straine, cererile care au ca obiect nulitatea, anularea, incheierea, executarea, rezolutiunea sau rezilierea contractelor in care cel putin una dintre parti are calitatea de profesionist in materie economica.

41. Faptul ca la adoptarea Hotararii Consiliului Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori nr. 654/2011 a fost avuta in vedere incarcatura jurisdictionala a celor trei foste tribunale comerciale, care a impus reorganizarea lor ca tribunale specializate, iar nu ca simple sectii civile in cadrul tribunalelor Arges, Cluj si Mures, nu determina automat concluzia mentinerii competentei in litigiile analizate, de vreme ce legea nu confera un asemenea criteriu, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu il mentioneaza in hotararea sa. Odata cu reorganizarea celor trei tribunale comerciale, nici nu ar fi fost posibila reducerea competentei acestora, Consiliul Superior al Magistraturii raportandu-se la volumul de activitate inregistrat la data intrarii in vigoare a Codului civil, in conditiile in care cauzele aflate deja pe rol ramaneau in competenta acestor instante, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

42. Insa, in discutie sunt cauzele nou-inregistrate, dupa intrarea in vigoare a Codului civil, referirea la incarcatura existenta la data intrarii in vigoare a actualului Cod civil fiind relevanta numai in raport de mentinerea acestora ca instante distincte la acel moment, iar nu in raport de mentinerea in competenta lor a unor cauze, care se vor inregistra ulterior, care nu prezinta particularitati de regim juridic ce ar justifica o competenta speciala.

43. Nu se poate constata nici ca are temei distinctia intre competenta in solutionarea litigiilor cu profesionisti in materie economica (fostii comercianti) si cea a litigiilor generate de activitatea tuturor profesionistilor, neputand sa se realizeze o distinctie in interiorul unui criteriu inexistent.

44. Modul de evidentiere a obiectelor cauzelor in sistemul ECRIS nu poate fi invocat cu valoare de izvor de drept, dimpotriva, acesta trebuie sa fie in concordanta cu dispozitiile normative in vigoare, includerea in aceasta categorie a tuturor fostelor raporturi juridice dintre comercianti nefiind realizata in acord cu modificarile aduse de Cod civil si de legea sa de punere in aplicare.

45. In concluzie, problema se reduce la a cunoaste daca, in aplicarea si interpretarea legii, in absenta unei norme atributive de competenta, este posibil ca instantele judecatoresti sa considere ca litigiile cu profesionisti, altele decat cele la care se refera expres legea, sunt in competenta unei instante specializate.

II. Opinia procurorului general

46. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale care formeaza obiectul prezentului recurs in interesul legii, calitatea de profesionist a partii nu constituie prin ea insasi un criteriu pentru stabilirea competentei tribunalelor/completelor specializate, astfel incat acestea solutioneaza, in primul rand, litigiile la care se refera dispozitiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, si, asemanator acestora, doar acele litigii cu privire la care legile speciale stabilesc ca sunt de competenta fostelor tribunale comerciale ori, dupa caz, de competenta fostelor sectii comerciale ale tribunalelor sau curtilor de apel, deci nu toate litigiile cu profesionisti, indiferent de obiectul acestora.

47. In sustinerea acestei opinii s-au invocat, in primul rand, argumente rezultate din analiza evolutiei in timp a reglementarilor in materie, apreciindu-se ca aceste reglementari nu marcheaza doar modificarea unor norme de competenta in solutionarea litigiilor comerciale, ci sugereaza o veritabila schimbare de filosofie a legii in ceea ce priveste dreptul comercial.

48. Astfel, incepand cu data de 1 octombrie 2011, prin Legea nr. 287/2009, a fost adoptat actualul Cod civil, prin care se consacra unificarea dreptului civil si a dreptului comercial in cadrul aceluiasi cod. Noul Cod civil a realizat schimbarea sistemului de reglementare a dreptului comercial: sistemul autonomiei dreptului comercial a fost inlocuit cu sistemul unitatii dreptului privat, iar noul sistem de reglementare a dreptului comercial este fundamentat pe conceptele de profesionist si intreprindere.

49. Ulterior intrarii in vigoare a Codului civil, caracterul monist al acestuia s-a conturat mult mai bine, pe de o parte, prin modificarile/completarile aduse prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, urmata de republicarea acestuia, iar, pe de alta parte, prin succesiva adoptare si intrarea in vigoare a altor acte normative (fie anterior, fie ulterior datei de 1 octombrie 2011, data intrarii in vigoare a Codului civil).

50. Schimbarea radicala a conceptiei Codului civil de la 1864, exprimata de ideea dualitatii civil-comercial prin asimilarea principiului monismului in ansamblul normelor de drept civil si comercial, a impus totodata si adoptarea, prin legea de aplicare, a unor modificari ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

51. In aceasta evolutie legislativa a fost mentionata si Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori nr. 654 din 31 august 2011.

52. S-a aratat ca actualul Cod de procedura civila, adoptat prin Legea nr. 134/2010, vine sa desavarseasca conceptia monista consacrata de noul Cod civil, inlaturand normele de competenta si de procedura cu caracter derogatoriu cu privire la ceea ce, sub imperiul Codului de comert din 1887, constituia un litigiu comercial, astfel incat, sub imperiul acestui act normativ, nu mai exista reguli derogatorii de competenta si de procedura pentru aceste categorii de litigii.

53. S-a mai aratat ca Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, prin dispozitiile tranzitorii, necesare fata de decalajul intrarii in vigoare a celor doua coduri, a pus de acord noua optiune a legiuitorului cu regulile de competenta existente, iar noul Cod de procedura civila, fata de noul Cod civil, nu s-a mai referit la materia comerciala, ci a reglementat intr-o maniera generala competenta in materia litigiilor cu profesionisti.

54. Argumentele circumscrise notiunii de profesionist in conceptia monista a noului Cod civil au vizat imprejurarea ca institutia persoanelor profesioniste, reglementata de noul Cod civil, nu se juxtapune categoriei persoanelor comerciante, ci dispune asupra unui cadru larg de subiecti, considerati profesionisti, indiferent de modul de organizare si functionare sau de scopul lucrativ si caracterul patrimonial al statutului profesionistului.

55. Rezulta ca, in prezent, o componenta de baza a ramurii dreptului civil o constituie subramura dreptului profesionistilor, subramura ce are ca obiect ansamblul raporturilor juridice (civile) dintre profesionisti, precum si dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil, persoane fizice si juridice [vizate de art. 3 alin. (1) din Codul civil].

56. In cazul acestui drept al profesionistilor (subramura a dreptului civil) o pondere importanta, caracteristica, specifica si determinanta o au raporturile juridice ale profesionistilor care fac parte din categoria socioprofesionala a comerciantilor, intreprinzatorilor si operatorilor economici [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 3 din Codul civil] asadar, a profesionistilor – operatori economici.

57. Tocmai in considerarea acestei ultime subramuri a dreptului civil roman (dreptul profesionistilor – operatori economici), Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, a fost ulterior modificata si completata prin art. 224 – 229 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu art. 51 din Legea nr. 76/2012, cu modificarile si completarile ulterioare, in sensul ca au fost desfiintate sectiile comerciale si reasezata structura sectiilor tribunalelor, curtilor de apel si Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

58. In aceste conditii, toate litigiile cu profesionisti au o natura civila, iar calitatea de profesionist, independent de alte criterii, nu mai reprezinta un criteriu pentru delimitarea competentei materiale intre judecatorie si tribunal.

59. Din interpretarea literala a dispozitiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta, in primul rand, ca infiintarea completelor specializate pentru solutionarea anumitor categorii de litigii, in considerarea obiectului sau naturii acestora este facultativa, astfel incat se poate conchide ca, in ipoteza neinfiintarii acestor complete, pricinile enumerate de text pot fi solutionate de completele civile “obisnuite”.

60. Totodata, aceeasi interpretare conduce la concluzia ca lista cauzelor prevazute de art. 226 alin. (1) este exemplificativa, legiuitorul identificand, la momentul adoptarii legii, anumite categorii de litigii ce implica o specializare aparte.

61. Caracterul enuntiativ, exemplificativ, al acestei norme legale nu conduce deci la concluzia ca ea poate fi extinsa la toate litigiile cu profesionisti, indiferent de obiectul cauzei, cu atat mai mult cu cat printre litigiile enumerate de dispozitiile art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se regasesc litigiile cu profesionisti.

62. Prin urmare, fata de modul de reglementare a prevederilor art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, calitatea de profesionist a partii nu constituie prin ea insasi un criteriu pentru stabilirea competentei tribunalelor/completelor specializate.

63. De altfel, aceasta solutie decurge si din dispozitiile art. 227 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, conform carora, dupa intrarea in vigoare a Codului civil, competenta de judecata revine tribunalelor specializate sau, dupa caz, sectiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv sectiilor civile reorganizate conform art. 225, daca legea speciala prevede ca anumite cauze sunt de competenta tribunalelor comerciale ori, dupa caz, de competenta sectiilor comerciale ale tribunalelor sau curtilor de apel.

64. Ca atare, Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, impune existenta unei prevederi intr-o lege speciala pentru ca litigiile din competenta fostelor sectii comerciale sa apartina acestora.

65. In consecinta, s-a apreciat ca nu se poate retine opinia conform careia legea noua a urmarit mentinerea aceleiasi sfere de competenta pentru tribunalele specializate precum cea a fostelor sectii comerciale, de vreme ce criteriul comercialitatii litigiului nu mai este prevazut de lege, toate litigiile cu profesionisti fiind, lato sensu, litigii civile, iar acolo unde legea a urmarit sa stabileasca o competenta aparte, a trebuit sa o prevada expres.

III. Opiniile exprimate de specialistii consultati

 

   III.1. Centrul de procedura civila din cadrul Facultatii de Drept de la Universitatea din Bucuresti – prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu, conf. univ. dr. Traian Cornel Briciu, lect. univ. dr. Claudiu Constantin Dinu, lect. univ. dr. Mirela Stancu, asist. univ. dr. Liviu Gheorghe Zidaru

66. Prin punctul de vedere formulat la data de 20 aprilie 2016 s-a apreciat ca este corecta a doua orientare a practicii judiciare, asa cum este prezentata in sesizarea transmisa de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Pitesti.

67. Sub aspect terminologic s-a aratat ca, in cadrul competentei jurisdictionale, distingem competenta materiala (de atributie) si competenta teritoriala. In cadrul competentei materiale (de atributie), doctrina distinge competenta materiala functionala, care se stabileste dupa felul atributiilor jurisdictionale ce revin fiecarei categorii de instante (de exemplu, judecata in prima instanta; judecata in apel; judecata in recurs) si competenta materiala procesuala, care se stabileste in raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecatii.

68. In practica, notiunea de competenta functionala este utilizata adeseori pentru a desemna repartizarea cauzelor pe sectii sau complete specializate. In raport cu conceptele doctrinare, in aceste cazuri, este vorba de o competenta material procesuala, iar nu functionala. Aceeasi este situatia si in ceea ce priveste competenta care revine unor instante specializate.

69. Criteriile de stabilire a competentei materiale (de atributie) sunt reprezentate de obiectul, natura sau valoarea litigiului. Aceleasi reguli se aplica si pentru determinarea competentei instantelor specializate. Aceleasi criterii – obiectul si natura litigiilor – sunt confirmate si de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, atunci cand determina modul in care se pot crea sectiile sau completele specializate, aplicabil mutatis mutandis si in ceea ce priveste crearea tribunalelor specializate [art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare].

70. Actualul Cod de procedura civila si Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, nu retin intre criteriile de stabilire a competentei materiale pe cel al calitatii persoanelor implicate in raporturile juridice deduse judecatii. Operarea cu criteriul calitatii de profesionist a uneia dintre partile implicate in raportul de drept dedus judecatii, pentru a determina competenta materiala (de atributie) reprezinta o raportare la regula instituita de fostul art. 56 din Codul de comert, dar care, in prezent, nu mai are nicio acoperire in dreptul pozitiv.

71. In concluzie, competenta tribunalelor specializate nu se poate stabili dupa criteriul calitatii de profesionist a uneia dintre partile raportului juridic dedus judecatii, in acest sens fiind urmatoarele argumente:

– calitatea uneia dintre parti nu reprezinta criteriu legal de atribuire a competentei instantelor; numai natura raportului juridic ar putea constitui un temei pentru stabilirea competentei instantelor;

– aplicarea regulii stabilirii competentei tribunalelor specializate dupa calitatea de profesionist a uneia dintre partile raportului juridic dedus judecatii determina o marire a competentei acestor instante in raport cu cea anterioara Codului civil actual;

– Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori nr. 654 din 31 august 2011 nu poate crea norme de competenta, fiind un aspect ce revine exclusiv legiuitorului; de altfel, potrivit art. 122 din Codul de procedura civila, reguli noi de competenta pot fi stabilite numai prin modificarea normelor codului;

– modul in care se inregistreaza cauzele in sistemul ECRIS nu poate reprezenta un criteriu de stabilire a competentei; inregistrarea in ECRIS reprezinta efectul stabilirii competentei, iar nu un criteriu de determinare a acesteia;

– specializarea poate include si alte domenii decat cele prevazute la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, precum litigiile in materia asigurarilor, dar determinarea competentei trebuie realizata prin lege si cu respectarea conceptiei actualului Cod civil, care nu mai distinge intre obligatii civile si comerciale.

III.2. Departamentul de Drept privat din cadrul Facultatii de Drept de la Universitatea din Bucuresti – prof. univ. dr. Marieta Avram, conf. univ. dr. Flavius Antoniu Baias, conf. univ. dr. Razvan Dinca, prof. univ. dr. Marian Nicolae, conf. univ. dr. Radu Rizoiu, prof. univ. dr. Valeriu Stoica

72. Prin opinia stiintifica formulata la data de 27 aprilie 2016, s-a apreciat ca stabilirea competentei materiale a tribunalelor specializate se face, in baza prevederilor art. 94, art. 95 si art. 122 din Codul de procedura civila, precum si a celor ale art. 226 alin. (1) si art. 228 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, in functie de obiectul sau natura cauzei, iar nu de calitatea de profesionist a uneia din partile raportului juridic dedus judecatii.

73. In sprijinul acestei opinii s-a aratat ca:

74. In planul dreptului substantial, toate raporturile juridice dintre profesionisti sau dintre acestia si neprofesionisti sunt raporturi civile supuse, in principiu, acelorasi reguli.

75. Spre deosebire de fostul art. 4 din Codul comercial, actuala reglementare nu mai instituie un criteriu subiectiv (nici macar subsidiar) de calificare a anumitor acte ca fiind supuse unor reguli speciale (aplicabile profesionistilor). Chiar si atunci cand ipoteza textului de lege pare a se referi la calitatea de profesionist (criteriu subiectiv), de fapt se are in vedere modul in care este exploatata intreprinderea.

76. In plan procedural, nu mai exista litigii comerciale si nici jurisdictie comerciala. Actualul Cod de procedura civila prevede, in materia probelor, unele reguli aplicabile exclusiv profesionistilor [art. 277, art. 280, art. 309 alin. (2) teza a doua etc.], dar care nu au efect pe planul competentei materiale a litigiilor cu profesionisti.

77. Sub aspectul competentei materiale, aceasta se determina, in toate cazurile, in functie de natura sau obiectul litigiului.

78. In lumina dispozitiilor legale substantiale si procesuale mentionate mai sus, rezulta ca, de lege lata, litigiile cu profesionisti, adica litigiile intre profesionisti sau intre acestia si neprofesionisti, derivate din acte sau fapte juridice civile, reglementate de actualul Cod civil si alte legi civile, sunt litigii civile.

79. Toate aceste litigii sunt solutionate potrivit regulilor de competenta si de organizare judiciara in vigoare.

80. Or, din punctul de vedere al competentei materiale, litigiile sunt de competenta tribunalelor sau, dupa caz, a judecatoriilor, potrivit distinctiilor prevazute de art. 94 si art. 95 din Codul de procedura civila.

81. Numai ca aceste dispozitii legale nu contin criterii de distribuire a competentei intre judecatorii si tribunale ratione personae, ci exclusiv ratione subiectae materiae, respectiv numai in functie de natura sau obiectul cererii sau pretentiei deduse in judecata.

82. Nu calitatea de profesionist sau neprofesionist determina competenta, ci natura, obiectul sau valoarea litigiului, dupa caz.

83. Din punctul de vedere al organizarii judiciare, sectiile civile sau completele specializate sunt instituite nu ratione personae, ci ratione materiae, respectiv in functie de obiectul, natura sau numarul cauzelor (art. 35 – 37, art. 39 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare).

84. Aceasta, intrucat specializarea unui judecator nu poate fi si nici veni in considerarea calitatii persoanei, profesionist sau neprofesionist, ci, asa cum spune legea, ea este data de specificul materiei juridice: regimuri matrimoniale, fond funciar, privatizari, achizitii publice, societati, concurenta, insolventa, piata de capital etc.

85. In concluzie, s-au retinut urmatoarele:

– calitatea uneia dintre parti nu reprezinta un criteriu legal de atribuire a competentei instantelor judecatoresti, iar competenta acestora, precum si procedura de judecata se stabileste numai prin lege;

– distinctia intre competenta in solutionarea litigiilor cu profesionisti in materie economica (fosti comercianti) si aceea in solutionarea litigiilor cu alti profesionisti nu are nicio baza legala in dreptul civil substantial, care nu distinge intre “profesionistii-comercianti” si “profesionistii-necomercianti” si nici nu poate furniza vreun criteriu rational de stabilire a competentei tribunalelor specializate;

– competenta tribunalelor specializate presupune, prin ipoteza, existenta unor materii specializate (societati, insolventa, concurenta neloiala etc.), iar nu simpla calitate a partilor, caz in care competenta ar deveni una generala, antrenand marirea considerabila a volumului de activitate a acestora, iar nicidecum una strict specializata.

III.3. Opinia prof. univ. dr. Ion Turcu

86. Opinia depusa la data de 12 mai 2016 este in sensul ca nu apartin competentei instantelor specializate (comerciale) litigiile, altele decat cele prevazute la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, avand ca obiect bunuri imobile, astfel cum sunt definite in Codul civil, indiferent de calitatea de profesionist a partilor sau a uneia dintre parti, aceste litigii fiind de competenta instantelor civile ordinare.

III.4. Opinia conf. univ. dr. Eugenia Florescu de la Facultatea de Drept a Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu

87. Prin opinia depusa la 2 iunie 2016 s-a apreciat ca sunt de competenta instantelor specializate litigiile stabilite prin art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si litigiile nascute intre comercianti, persoane fizice si persoane juridice, avand ca obiect actele/contractele incheiate si faptele savarsite in exercitarea comertului si in legatura cu fondul de comert sau numai cu o parte din elementele componente ale acestuia.

88. Sunt, de asemenea, in competenta instantelor specializate si litigiile avand ca obiect revendicare sau granituire si oricare alt litigiu nascut in legatura cu bunurile ce fac parte din fondul de comert al comerciantului.

89. Per a contrario, nu intra in competenta instantelor specializate litigiile de drept civil ale cetatenilor, inclusiv cele purtate de meseriasi, mestesugari, artizani si de alti titulari ai unor profesii intelectuale si liberale, nici cele legate de incheierea, modificarea, executarea contractelor civile (al caror izvor juridic nu este activitatea comerciala) si nici cele legate de fapte licite sau ilicite de drept civil.

90. Pentru identitate de ratiune, aceeasi instanta, sectie, complete de judecata specializate au competenta functionala si in privinta actiunilor in anulare, constatare, nulitate, rezolutiune, reziliere contract, pretentii banesti etc. daca privesc, prin cauza lor, exercitarea comertului.

91. Acte normative speciale, precum si legislatia Uniunii Europene, la care se adauga jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene instituie un complex de criterii cu relevanta juridica in stabilirea competentei functionale a instantei. Aceste criterii ofera distinctia intre comerciantii persoane fizice si persoane juridice al caror statut este supus legii comerciale si meseriasi, mestesugari, artizani, titulari ai unor profesii liberale al caror statut este supus dreptului civil. De asemenea, dreptul pozitiv stabileste si alte criterii de distinctie intre raporturile juridice, respectiv cauza juridica sau scopul urmarit, forma si obiectul material al actelor, contractelor incheiate in exercitarea comertului, iar in privinta faptelor juridice licite si ilicite criteriul comercialitatii este continutul lor definit expres prin lege si numerus clausus al acestora.

92. S-a subliniat ca un prim reper fundamental pentru stabilirea instantei competente este izvorul din care s-a nascut raportul de drept material, intrucat stabileste natura relatiei dintre parti (de drept civil, de dreptul muncii, de dreptul familiei, de drept administrativ, de drept comercial, de drept al concurentei etc.), iar legea, actul/contractul, fapta licita sau ilicita care evoca raportul de drept substantial identifica, pe cale de consecinta, instanta competenta si normele procesuale incidente cauzei.

93. Calitatea paratului, parte in raportul juridic dedus judecatii este un alt reper obiectiv intrucat califica raportul juridic prin statutul sau juridic de persoana fizica simplu cetatean (parinte, copil, locatar, sot, contribuabil, proprietar etc.) de meserias, artizan, salariat, titular al unei profesii liberale, comerciant sau consumator etc. sau de persoana juridica societate comerciala, fundatie, asociatie, intreprindere sociala etc.

94. Asadar, in maniera directa sau indirecta legislatia si jurisprudenta Uniunii Europene, precum si legislatia nationala instituie criteriile stiintifice cu ajutorul carora se stabileste natura civila sau comerciala a raportului juridic dedus judecatii si, implicit, a instantei competente functional.

95. Astfel, au natura comerciala litigiile nascute in legatura cu actele/contractele/faptele a caror cauza juridica se plaseaza in comert sau care prin lege sunt considerate comerciale (cambie, actiuni, cont curent, publicitate mincinoasa, abuzul de pozitie dominanta, denigrarea concurentului vatamat etc.) sau al caror obiect material este un bun destinat exploatarii comerciale sau care se refera la oricare drept invocat in legatura cu acele bunuri.

96. Comercialitatea raporturilor juridice nascute din acte, contracte incheiate si fapte savarsite in comert se imprima asupra naturii litigiilor legate de aceste raporturi, iar solutionarea lor intra in competenta instantelor, sectiilor si/sau completelor de judecata specializate.

III. 5. Opinia prof. univ. dr. Smaranda Angheni de la Universitatea Titu Maiorescu din Bucuresti

97. Punctul de vedere formulat la data de 8 iunie 2016 este in sensul ca se impune existenta instantelor specializate in solutionarea litigiilor dintre profesionisti sau daca cel putin o parte este profesionist, indiferent de natura sau obiectul litigiului.

98. Totodata, s-a considerat ca, pentru evitarea interpretarilor diferite cu privire la competenta materiala a instantelor judecatoresti, de lege ferenda, se impune ca legiuitorul sa prevada in mod expres existenta instantelor specializate in solutionarea litigiilor dintre profesionisti.

III. 6. Departamentul de Drept privat din cadrul Facultatii de Drept de la Universitatea “Nicolae Titulescu” din Bucuresti – prof. univ. dr. Stanciu D. Carpenaru, prof. univ. dr. Viorel Ros, conf. univ. dr. Vasile Nemes, lect. univ. dr. Ion Dragne, lect. univ. dr. Dan Alexandru Sitaru, asist. univ. dr. Gabriela Fierbinteanu

99. Prin opinia inregistrata la 9 iunie 2016 au fost exprimate considerente de drept material cu privire la eventuala interpretare a dispozitiilor legale ce se pretinde ca au general solutii contradictorii.

100. Optiunea actualului Cod civil, care nu mai mentine diviziunea traditionala in raporturi juridice civile si raporturi juridice comerciale, desi aparent clara, nu poate ignora nevoia stabilirii concrete a arhitecturii unui sistem monist cladit, totusi, pe dualitatea comerciant-necomerciant. Desi se introduce notiunea de profesionist, in chiar continutul art. 3 din Codul civil se prefigureaza existenta unor diferente de regim juridic in functie de calitatea partilor raportului juridic obligational, profesionisti sau nonprofesionisti [“orice alte subiecte de drept civil”, astfel cum se prevede in art. 3 alin. (1) din Codul civil)].

101. Prin urmare, criteriul principal care ar putea conduce la delimitarea sferei litigiilor de competenta tribunalelor specializate este cel de profesionist.

102. Criteriile care pot conduce suplimentar la delimitarea competentei materiale a tribunalelor specializate sunt indicate de art. 227, respectiv art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare. Astfel, un prim criteriu il constituie legea speciala care era atributiva de competenta anterior intrarii in vigoare a Codului civil, functie mentinuta si dupa intrarea in vigoare a Codului civil, cauzele care potrivit legii speciale erau de competenta tribunalelor comerciale ori, dupa caz, de competenta sectiilor comerciale ale tribunalelor sau curtilor de apel revenind spre competenta solutionare tribunalelor specializate sau, dupa caz, sectiilor civile reorganizate. Un al doilea criteriu se regaseste in dispozitiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, care se refera la infiintarea completelor specializate in considerarea “obiectului sau naturii litigiilor”, dispozitiile avand un caracter exemplificativ si nu limitativ.

103. Desi Codul civil isi stabileste ferm domeniul de aplicare in continutul art. 3 alin. (1) – raporturi dintre profesionisti dar si raporturi dintre profesionisti si orice alt subiect de drept civil – exprimarea legiuitorului este de natura a constitui prin ea insasi un argument in favoarea recunoasterii fara echivoc a existentei unor asemenea raporturi, dar si a necesitatii delimitarii competentei materiale a instantelor in cazul unui litigiu dintre profesionisti si alte subiecte de drept, decurgand din acte sau fapte savarsite in exercitiul activitatii profesionale ale celor dintai.

104. A recunoaste o nevoie de delimitare a competentei materiale cu privire la litigiile in care una dintre parti este profesionist nu contravine conceptiei moniste a Codului civil si nu deroga de la prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) si art. 95 pct. 1 din Codul de procedura civila, competenta ramanand dobandita unei instante civile deoarece chiar tribunalele specializate sunt instante civile din moment ce, de lege lata, nu mai exista deosebire intre regulile de competenta in materie civila si cele in materie comerciala.

105. Prin considerentele de drept procesual formulate s-a sustinut inadmisibilitatea recursului in interesul legii, deoarece: problema sesizata nu intereseaza toate instantele judecatoresti, ci doar cele trei tribunale specializate; in realitate, solutiile contradictorii sunt generate de interpretarea diferita a Hotararii Consiliului Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori nr. 654/2011; ceea ce se cere este ca Inalta Curte de Casatie si Justitie sa stabileasca, in locul legiuitorului care nu a facut-o, criteriile de determinare a competentei functionale; problema ce se cere a fi dezlegata nu este una de aplicare ori interpretare diferita a unei prevederi legale, ci vidul legislativ care nu poate fi acoperit de instanta suprema, acesta fiind atributul exclusiv al legiuitorului; Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat constant in acest sens si a respins ca inadmisibile recursurile in interesul legii atunci cand i s-a solicitat altceva decat interpretarea in scopul aplicarii unitare a legii de catre toate instantele judecatoresti.

III. 7. Directia elaborare acte normative din cadrul Ministerului Justitiei

106. Opinia formulata la data de 10 iunie 2016 este in sensul ca legea recunoaste posibilitatea organizarii unor complete, sectii sau tribunale specializate, dar nu in functie de calitatea partilor, ci doar pentru anumite materii cu totul particulare, unde natura sau obiectul litigiilor si, mai ales, volumul de cauze o impun.

107. Aceasta intrucat, de lege lata, nu exista reguli speciale fundamentale de drept material (civil) si de drept procesual (civil) aplicabile exclusiv profesionistilor.

108. In lumina Codului civil si a Codului de procedura civila exista o singura materie de drept substantial – materia civila (iar nu materia comerciala, funciara, de dreptul familiei etc.), stabilita in functie de natura sau obiectul raporturilor patrimoniale si nepatrimoniale dintre particulari, iar nicidecum in functie de calitatea subiectelor de drept – , precum si norme de procedura civila uniformizate, edictate fara particularizari vizand calitatea partilor, de profesionisti sau de neprofesionisti.

109. Or, numai in conditiile existentei unor reguli speciale de drept substantial civil si de drept procesual civil se poate concepe si justifica existenta unor sectii/tribunale specializate.

III. 8. Departamentul de Drept privat din cadrul Facultatii de Drept de la Universitatea din Bucuresti – prof. univ. dr. Dragos-Alexandru Sitaru, prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, conf. univ. dr. Claudiu-Paul Buglea, conf. univ. dr. Andreea-Teodora Stanescu, lect. univ. dr. Serban-Alexandru Stanescu, asist. univ. dr. Teodora Bantas-Vaduva

110. Prin opinia inregistrata la 11 octombrie 2016 s-a apreciat ca criteriile legale in baza carora se configureaza categoriile de litigii ce pot justifica infiintarea unui tribunal specializat sunt obiectul sau natura cauzei, respectiv oricare caracteristica a litigiului ce are vocatie sa plaseze litigiul sub imperiul unui regim juridic special/derogatoriu.

111. Intrucat calitatea de profesionist a uneia dintre partile contractante atrage aplicarea unui regim juridic special raporturilor juridice obligationale, s-a apreciat ca aceasta calitate poate constitui un criteriu de configurare a unei categorii de litigii putand justifica infiintarea unui tribunal specializat. Astfel, litigiile implicand prezenta unui profesionist, in materia raporturilor juridice obligationale, pot intra in competenta functionala a tribunalelor specializate.

112. In concluzie, ca raspuns la problema de drept identificata in cadrul recursului in interesul legii, s-a apreciat ca tribunalele specializate solutioneaza, in afara litigiilor mentionate la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare:

– litigiile atribuite de legile speciale fostelor tribunale comerciale, astfel cum se prevede in mod expres in art. 227 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare;

– litigiile in care cel putin una dintre parti este profesionist, iar raportului juridic dedus judecatii ii sunt aplicabile normele din Codul civil referitoare la profesionisti sau la activitatea de productie/comert/prestare de servicii sau din legislatia speciala referitoare la profesionisti sau la activitatea de productie/comert/prestare de servicii;

– avand in vedere ca notiunea de profesionist este mai extinsa decat notiunea de comerciant, cu atat mai mult se impune solutionarea litigiilor de catre instantele specializate, dat fiind ca actualul Cod civil a instituit regimul monist, insa nu a abrogat normele speciale ce impun specializarea respectiva.

IV. Raportul asupra recursului in interesul legii

113. Punctele de vedere ale judecatorilor-raportori asupra problemei de drept au fost diferite, drept pentru care in cauza au fost intocmite doua rapoarte.

114. Solutia propusa prin unul dintre rapoarte a fost de admitere a recursului in interesul legii si pronuntarii unei decizii in sensul ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 226 alin. (1), art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, stabilirea competentei materiale procesuale a tribunalelor/sectiilor specializate se face in functie de obiectul sau natura cauzei, iar nu in functie de calitatea de profesionist a uneia dintre partile raportului juridic dedus judecatii.

115. Prin celalalt raport intocmit in cauza s-a propus ca, in interpretarea si aplicarea unitara a acelorasi dispozitii legale, solutia asupra recursului in interesul legii sa fie in sensul ca competenta materiala procesuala a tribunalelor specializate se determina in functie de obiectul sau natura litigiului decurgand din exercitarea unei activitati comerciale, iar nu, in mod exclusiv, de calitatea de comerciant a partilor.

V. Inalta Curte de Casatie si Justitie

116. Examinand sesizarea cu recurs in interesul legii, rapoartele intocmite de judecatorii-raportori, precum si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, se constata urmatoarele:

117. Potrivit art. 515 din Codul de procedura civila, “recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii”.

118. Din cuprinsul textului de lege mentionat rezulta patru conditii ce trebuie indeplinite pentru ca recursul in interesul legii sa fie admisibil, si anume: sesizarea sa aiba ca obiect o problema de drept (i); aceasta problema de drept sa fi fost dezlegata diferit de instantele judecatoresti (ii); dovada solutionarii diferite sa se faca prin hotarari judecatoresti definitive (iii); hotararile judecatoresti sa fie anexate cererii (iv).

119. Analizand prima dintre conditiile mentionate se constata ca problema de drept supusa dezbaterii pe calea recursului in interesul legii trebuie sa fie una reala, legata de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege. Sintagma “problema de drept” trebuie raportata la prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedura civila, potrivit carora “niciun judecator nu poate refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau incompleta”.

120. Norma de drept disputata trebuie sa fie indoielnica, imperfecta (lacunara) sau neclara ori necorelata cu alte dispozitii legale si, din acest motiv, sa existe posibilitatea de a fi interpretata diferit. Intelesul unor astfel de norme urmeaza a fi explicat si determinat prin procedura recursului in interesul legii.

121. Asadar, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu solutionarea unui recurs in interesul legii trebuie sa cuprinda indicarea unei/unor reglementari susceptibile de interpretare ori aplicare diferita si care au generat o practica judecatoreasca neunitara.

122. Din acest punct de vedere, potrivit actului de sesizare, problema de drept solutionata diferit de instante este: “competenta functionala a tribunalelor specializate (Arges, Cluj, Mures) in solutionarea litigiilor cu profesionisti, altele decat cele la care se refera art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, competenta determinata exclusiv de calitatea de profesionist (fost comerciant) a partilor procesului civil, fata si cu prevederile art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, tinand seama de lipsa unui criteriu legal pentru atribuirea competentei in aceste litigii”.

123. Desi actul de sesizare nu exceleaza prin rigoare in determinarea obiectului sau, Inalta Curte de Casatie si Justitie are obligatia de a analiza si evalua intregul continut al cererii cu care a fost sesizata si de a stabili, in raport de acesta, limitele investirii sale si necesitatea activarii mecanismului de unificare a practicii.

124. De altfel, in mod constant in practica sa, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca, atunci cand actul de sesizare nu formuleaza precis obiectul recursului in interesul legii, revine completului competent sa judece recursul in interesul legii, “sarcina de a determina daca, prin modul de prezentare a problemei prin care s-a pretins o rezolvare neunitara prin hotarari judecatoresti definitive, aceasta reprezinta o problema de drept de natura sa puna in dezbatere interpretarea si aplicarea unei/unor reglementari legale”*1).

————

*1) A se vedea, in acest sens, Decizia nr. 18 din 5 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 801 din 28 octombrie 2015, si Decizia nr. 28 din 21 septembrie 2015, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 772 din 16 octombrie 2015.

125. Astfel, asa cum rezulta din cuprinsul actului de sesizare, din modul de prezentare a problemei pentru care s-a dovedit o rezolvare neunitara prin hotararile judecatoresti anexate si din considerentele acestor hotarari, ceea ce se supune analizei prin prezentul recurs in interesul legii este interpretarea dispozitiilor art. 226 alin. (1) si art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare. Se solicita a se stabili daca, in interpretarea acestor dispozitii legale, calitatea de profesionist a uneia din partile raportului juridic dedus judecatii atrage competenta materiala procesuala a tribunalelor/sectiilor specializate, indiferent de natura sau obiectul litigiului.

126. Problema de drept supusa dezbaterii a fost generata de interpretarea si aplicarea diferite pe care instantele judecatoresti le-au facut in privinta unor reglementari legale ce s-au dovedit a fi insuficient de clare si precise, generand in acest fel o practica neunitara.

127. Un prim text de lege care a generat interpretari diferite este art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

128. Intrucat acest articol face trimitere la specializarea judecatorilor si la necesitatea valorificarii experientei profesionale a acestora, au fost instante care au considerat ca aceste dispozitii legale introduc un criteriu legal de atribuire de competenta, suplimentar celui referitor la natura si obiectul litigiului, prin aplicarea caruia ar trebui ca tribunalele/sectiile specializate sa judece toate litigiile intre profesionisti, fosti comercianti, indiferent de obiectul acestora.

129. Aceste instante au apreciat ca, interpretand in acest fel dispozitiile art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, se ajunge la concluzia ca tribunalele/sectiile specializate au in competenta litigii care anterior actualului Cod civil si actualului Cod de procedura civila erau date spre solutionare fostelor instante comerciale, ceea ce ar corespunde intentiei legiuitorului de a pastra continuitatea cu privire la categoriile de litigii ce intra in competenta de judecata a acestor instante. In sustinerea acestei interpretari se invoca si prevederile art. 225 alin. (1) si art. 227 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si dispozitiile art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

130. Intr-o alta orientare jurisprudentiala, rezultata din hotararile anexate, instantele au considerat, in interpretarea acelorasi dispozitii legale, ca o anumita specializare a judecatorilor nu poate constitui un criteriu in determinarea competentei materiale, in lipsa unor reguli de drept material sau procesual.

131. Aceste instante au apreciat ca, din cuprinsul art. 223, art. 225 alin. (3), art. 227 si art. 228 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se poate deduce niciun criteriu legal prin aplicarea caruia litigiile cu profesionisti (fosti comercianti) sa fie date in competenta tribunalelor comerciale reorganizate ca tribunale specializate.

132. Totodata, dispozitiile art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, au generat interpretari diferite.

133. Sunt instante care au apreciat ca prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, ar trebui interpretate in sensul ca tribunalele/sectiile specializate ar avea competenta sa judece, pe langa litigiile la care se refera expres art. 226, toate celelalte cauze cu profesionisti, indiferent de obiectul acestora.

134. Pentru justificarea acestei interpretari s-au invocat argumente legate de intentia legiuitorului de a pastra volumul de activitate al tribunalelor specializate si care ar putea fi asigurata numai daca domeniul de activitate specific acestora nu ar fi limitat la categoriile de litigii prevazute de art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, ci ar cuprinde toate cauzele cu profesionisti, indiferent de obiect, de faptul ca normele Codului civil si ale Legii nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, nu interzic separarea litigiilor in care cel putin una dintre parti este profesionist, de necesitatea asigurarii principiului continuitatii, de adoptarea Hotararii Consiliului Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori nr. 654 din 31 august 2011 ori de modul de organizare a obiectelor cauzelor in sistemul ECRIS.

135. S-a apreciat ca o astfel de interpretare este in acord cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) raportat la art. 95 pct. 1 din Codul de procedura civila, cu dispozitiile art. 3 din Codul civil referitoare la notiunea de profesionist, definita si in art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, cu cele ale art. 36 si art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

136. Rezulta din hotararile anexate ca sunt si instante care au interpretat diferit art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare si au considerat ca, potrivit acestor dispozitii legale, criteriile de determinare a competentei materiale sunt date de natura, obiectul ori valoarea pretentiei deduse judecatii, iar nu de calitatea de profesionist a uneia din partile raportului juridic.

137. Aceasta interpretare neaga existenta unei categorii aparte de litigii cu profesionisti, determinate exclusiv de calitatea partilor si care sa atraga o anumita competenta materiala a instantelor, independent de natura sau obiectul litigiului.

138. Argumentele avute in vedere au vizat lipsa unui criteriu legal de stabilire a competentei materiale a instantelor in functie de calitatea de profesionist a uneia dintre parti, disparitia distinctiei intre litigiile civile si litigiile comerciale, ca urmare a abrogarii Codului de comert, efectele Hotararii Consiliului Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori nr. 654 din 31 august 2011 care au vizat numai reorganizarea tribunalelor comerciale Arges, Cluj si Mures ca tribunale specializate, nu si mentinerea competentei lor in materie comerciala in lipsa unei dispozitii legale care sa prevada criteriul comercialitatii litigiului drept criteriu de stabilire a competentei materiale, faptul ca sistemul ECRIS nu constituie izvor de drept.

139. Prin urmare, potrivit celor aratate, exista o jurisprudenta neunitara in ceea ce priveste stabilirea competentei materiale procesuale a instantelor/sectiilor specializate, determinata de interpretarea diferita a prevederilor art. 226 alin. (1) si art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

140. In consecinta, obiectul sesizarii il reprezinta o problema de drept atrasa de interpretarea diferita pe care instantele de judecata au facut-o in privinta unor norme juridice insuficient de clare si precise, astfel incat prima conditie de admisibilitate a recursului in interesul legii este indeplinita.

141. Dezlegarea acestei probleme de drept controversate din practica instantelor judecatoresti raspunde scopului recursului in interesului legii de a asigura o interpretare si aplicare unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti si, pe cale de consecinta, o jurisprudenta predictibila.

142. Cea de-a doua conditie de admisibilitate a recursului in interesul legii este ca problema de drept ce face obiectul sesizarii sa fi fost dezlegata diferit de instantele judecatoresti.

143. Asa cum rezulta din cuprinsul hotararilor definitive anexate actului de sesizare, sunt instante care considera ca exista o categorie de litigii cu profesionisti, determinata numai de calitatea partilor, independent de obiectul litigiului, si care este data de lege in competenta tribunalelor specializate. In aceasta orientare jurisprudentiala, tribunalele specializate trebuie sa solutioneze atat litigiile la care se refera art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, cat si celelalte litigii intre profesionisti, fosti comercianti, indiferent de obiectul acestora.

144. Intr-o alta orientare jurisprudentiala rezultata din hotararile anexate se neaga existenta unei categorii aparte de litigii cu profesionisti, determinata exclusiv de calitatea partilor, fara a se tine seama de obiectul raportului juridic dedus judecatii. Instantele care impartasesc aceasta opinie considera ca tribunalele specializate au in competenta litigii din categoria celor prevazute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, relevante in determinarea competentei materiale fiind natura si obiectul pricinii.

145. In consecinta, in practica judecatoreasca s-au conturat doua orientari jurisprudentiale diferite, intemeiate pe interpretarea si aplicarea acelorasi prevederi legale, ceea ce justifica necesitatea pronuntarii unei decizii care sa asigure unitatea de jurisprudenta.

146. Cat priveste cea de-a treia conditie de admisibilitate, asa cum rezulta din cuprinsul art. 515 din Codul de procedura civila, dovada solutionarii diferite a problemei de drept ce face obiectul sesizarii trebuie sa se faca prin hotarari definitive, fara ca textul de lege mentionat sa impuna cerinta unui anumit numar de hotarari sau conditia ca solutiile diferite sa fi fost pronuntate la nivelul instantelor din intreaga tara.

147. Si aceasta conditie este, de asemenea, indeplinita in cauza, dat fiind ca au fost atasate actului de sesizare hotarari judecatoresti definitive cuprinzand solutiile jurisprudentiale neunitare, rezultate din interpretarea diferita a textelor de lege analizate.

148. Totodata, anexele care insotesc actul de sesizare fac dovada indeplinirii conditiei formale ca hotararile judecatoresti sa fie anexate cererii.

149. Prin urmare, din perspectiva tuturor aspectelor analizate, recursul in interesul legii este admisibil.

150. Dispozitiile legale ce formeaza obiectul recursului in interesul legii sunt urmatoarele:

Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare:

“Art. 226. – (1) Prin hotarare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instantei, in raport cu numarul cauzelor, se pot infiinta, in cadrul sectiilor civile, complete specializate pentru solutionarea anumitor categorii de litigii, in considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:

a) cererile in materie de insolventa, concordat preventiv si mandat ad hoc;

b) cererile in materia societatilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si a altor societati, cu sau fara personalitate juridica, precum si in materia registrului comertului;

c) cererile care privesc restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei;

d) cererile privind titlurile de valoare si alte instrumente financiare.

(2) La infiintarea completelor specializate potrivit alin. (1) se va tine seama de urmatoarele criterii:

a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat intre judecatorii sectiei;

b) specializarea judecatorilor si necesitatea valorificarii experientei profesionale a acestora;

c) respectarea principiului repartizarii aleatorii.

(3) Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii prevazuta la alin. (1) isi va produce efectele de la data intrarii in vigoare a Codului civil.”

“Art. 228. – (1) Pana la data intrarii in vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Arges, Cluj si Mures se reorganizeaza ca tribunale specializate sau, dupa caz, ca sectii civile in cadrul tribunalelor Arges, Cluj si Mures, in conditiile art. 226.

(2) La stabilirea cauzelor de competenta tribunalelor specializate sau, dupa caz, a sectiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) se va tine seama de numarul si natura cauzelor, de specializarea judecatorilor, de necesitatea valorificarii experientei profesionale a acestora, precum si de volumul de activitate al instantei.”

151. Alte prevederi legale relevante in cauza sunt urmatoarele:

Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare:

“Art. 223. – Daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele si cererile in materie civila sau comerciala in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil se solutioneaza de catre instantele legal investite, in conformitate cu dispozitiile legale, materiale si procedurale in vigoare la data cand acestea au fost pornite.”

“Art. 225. – (1) Sectiile comerciale existente la data intrarii in vigoare a Codului civil in cadrul tribunalelor si curtilor de apel se vor reorganiza ca sectii civile ori, dupa caz, vor fi unificate cu sectiile civile existente, prin hotarare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instantei.

(2) Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii prevazuta la alin. (1) isi va produce efectele de la data intrarii in vigoare a Codului civil.

(3) Cauzele civile si comerciale aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a Codului civil vor continua sa fie solutionate de aceleasi complete de judecata, cu respectarea principiului continuitatii. In caz de trimitere spre rejudecare, cauza va fi repartizata conform normelor de organizare judiciara in vigoare la data inregistrarii cauzei la instanta de trimitere.”

“Art. 227. – Daca legea speciala prevede ca anumite cauze sunt de competenta tribunalelor comerciale ori, dupa caz, de competenta sectiilor comerciale ale tribunalelor sau curtilor de apel, dupa intrarea in vigoare a Codului civil, competenta de judecata revine tribunalelor specializate sau, dupa caz, sectiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv sectiilor civile reorganizate conform art. 225.”

“Art. 230. – La data intrarii in vigoare a Codului civil se abroga:

(…) c) Codicele de comert din 1887, publicat in Monitorul Oficial nr. 31 din 10 mai 1887, cu exceptia dispozitiilor art. 46 – 55, 57, 58 si 907 – 935, aplicabile in continuare in raporturile dintre profesionisti, care se abroga la data intrarii in vigoare a Legii nr. 134/2010, a cartii a II-a «Despre comertul maritim si despre navigatie», precum si a dispozitiilor art. 948, 953, art. 954 alin. (1) si art. 955, care se abroga la data intrarii in vigoare a Codului maritim;”.

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare:

“Art. 36. (…) (3) In cadrul tribunalelor functioneaza sectii sau, dupa caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea partilor, cauze penale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, societati, registrul comertului, insolventa, concurenta neloiala sau pentru alte materii, precum si, in raport cu natura si numarul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime si fluviale.”

“Art. 37. – (1) In domeniile prevazute de art. 36 alin. (3) se pot infiinta tribunale specializate.

(2) Tribunalele specializate sunt instante fara personalitate juridica, care pot functiona la nivelul judetelor si al municipiului Bucuresti si au, de regula, sediul in municipiul resedinta de judet.

(3) Tribunalele specializate preiau cauzele de competenta tribunalului in domeniile in care functioneaza.

(4) Cauzele aflate in curs de judecata la data inceperii functionarii tribunalelor specializate, potrivit art. 142 alin. (1), se vor trimite acestora, pe cale administrativa, din oficiu, spre solutionare. Tribunalul specializat este competent si in caz de trimitere spre rejudecare.”

Codul de procedura civila:

“Art. 94. – Judecatoriile judeca:

1. in prima instanta, urmatoarele cereri al caror obiect este evaluabil sau, dupa caz, neevaluabil in bani:

(…) k) orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti;”

“Art. 95. – Tribunalele judeca:

1. in prima instanta, toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante;”.

152. Problema de drept semnalata de autorul sesizarii, care a determinat jurisprudenta diferita a instantelor, este data de interpretarea diferita a dispozitiilor art. 226 alin. (1) si art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, in stabilirea competentei materiale procesuale a instantelor/sectiilor specializate.

153. Desi sesizarea a vizat modalitatea diferita de stabilire a acestei competente la nivelul celor trei tribunale specializate, din hotararile anexate a rezultat ca problema s-a pus in termeni asemanatori si atunci cand disputa a aparut intre sectiile aceluiasi tribunal sau aceleiasi curti de apel.

154. Aceasta, in contextul in care, ca urmare a adoptarii actualului Cod civil, prin Legea de punere in aplicare, nr. 71/2011, s-a prevazut ca sectiile comerciale existente in cadrul tribunalelor si curtilor de apel se vor reorganiza ca sectii civile ori, dupa caz, vor fi unificate cu sectiile civile existente [art. 225 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare] si ca, daca legea speciala prevede ca anumite cauze sunt de competenta tribunalelor comerciale ori, dupa caz, de competenta sectiilor comerciale ale tribunalelor sau curtilor de apel, dupa intrarea in vigoare a Codului civil, competenta de judecata revine tribunalelor specializate sau, dupa caz, sectiilor civile ale tribunalelor reorganizate potrivit art. 228, respectiv sectiilor civile reorganizate conform art. 225 (art. 227 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare).

155. Prioritar, trebuie mentionat ca, desi sesizarea de recurs in interesul legii face referire la competenta functionala a unor instante specializate, in realitate, este vizata competenta materiala procesuala, intrucat, asa cum s-a subliniat in doctrina, in cadrul competentei jurisdictionale trebuie distins intre competenta materiala (de atributie) si competenta teritoriala, iar in cadrul competentei materiale se distinge intre competenta materiala functionala, stabilita dupa felul atributiilor jurisdictionale ce revin fiecarei categorii de instante (de exemplu, judecata in prima instanta, judecata in apel, judecata in recurs), si competenta materiala procesuala, care se stabileste in raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecatii.

156. Anterior modificarilor aduse Codului de procedura civila prin Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare [care a abrogat dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila din 1865, referitoare la competenta in solutionarea proceselor si cererilor in materie comerciala], calificarea litigiilor comerciale se facea, in absenta unei calificari in acest sens prin normele procesuale civile, cu raportare la normele de drept substantial continute in Codul de comert de la 1887 si in diferite legi speciale. In functie de natura comerciala sau civila a pricinii se delimita competenta intre judecatorie si tribunal, doar in subsidiar aplicandu-se criteriul valorii litigiului.

157. In contextul abrogarii Codului de comert [prin art. 230 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare], nu mai exista suport in normele de drept material pentru o astfel de calificare a litigiilor, apta sa atraga o anumita competenta in favoarea instantelor specializate.

158. Dimpotriva, in prezent, sub aspectul dreptului material care genereaza raporturi juridice pe care se grefeaza normele de drept procesual referitoare la competenta, se constata ca, potrivit art. 3 din Codul civil vizand aplicarea generala a Codului civil:

“(1) Dispozitiile prezentului cod se aplica si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil.

(2) Sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere.

(3) Constituie exploatarea unei intreprinderi exercitarea sistematica, de catre una sau mai multe persoane, a unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu un scop lucrativ.”

159. De asemenea, potrivit art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare:

“(1) Notiunea «profesionist» prevazuta la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, intreprinzator, operator economic, precum si orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau profesionale, astfel cum aceste notiuni sunt prevazute de lege, la data intrarii in vigoare a Codului civil.

(2) In toate actele normative in vigoare, expresiile «acte de comert», respectiv «fapte de comert» se inlocuiesc cu expresia «activitati de productie, comert sau prestari de servicii».”

160. Asadar, toti profesionistii, indiferent de statutul lor juridic (intreprinzator, persoana fizica sau juridica, ce desfasoara o activitate organizata, cu sau fara caracter lucrativ, indiferent ca este vorba despre regii autonome, societati, companii nationale, asociatii, fundatii, societati agricole, liber-profesionisti ori societati profesioniste), sunt supusi regulilor de drept civil, si nu unor reguli speciale.

161. Ca urmare a adoptarii noului Cod civil prin Legea nr. 287/2009 s-a realizat, sub aspect procedural, o prima adaptare a legislatiei prin abrogarea, conform art. 219 pct. 1 si 2 din Legea nr. 71/2011, de punere in aplicare a Codului civil, a dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura civila anterior (competenta materiala in solutionarea cererilor si proceselor in materie comerciala), precum si a prevederilor art. 10 pct. 4 din acelasi act normativ (competenta teritoriala in solutionarea cererilor privitoare la obligatii comerciale).

162. Ulterior, prin intrarea in vigoare a Codului de procedura civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, s-a prevazut, conform art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedura civila, ca judecatoriile judeca in prima instanta “orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti”.

163. De asemenea, tribunalele judeca in prima instanta toate cererile, indiferent de obiectul sau calitatea partilor, care nu sunt date prin lege in competenta altor instante (art. 95 din Codul de procedura civila).

164. In mod corespunzator se pastreaza aceasta competenta si in caile de atac.

165. Rezulta ca, potrivit dispozitiilor procedurale in vigoare, criteriile de determinare a competentei materiale sunt instituite dupa natura, obiectul sau valoarea pretentiei.

166. Intrarea in vigoare a noilor dispozitii legale a impus si masuri de ordin organizatoric, care sa asigure implementarea conceptiei actuale a legiuitorului, diferita de reglementarea anterioara.

167. Astfel, potrivit art. 35 alin. (2) si art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicata (asa cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare), se prevede expres ca in cadrul curtilor de apel si in cadrul tribunalelor functioneaza “sectii sau, dupa caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea partilor”.

168. In mod asemanator, dispozitiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, stabilesc drept criterii in functie de care se pot infiinta, in cadrul sectiilor civile, complete specializate pentru solutionarea anumitor categorii de litigii obiectul si natura acestora, prezentand o enumerare exemplificativa a patru categorii de litigii. Se constata ca textul art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile urmatoare, nu indica in terminis, in afara de natura si obiectul litigiului, alte criterii in functie de care se pot infiinta, in cadrul sectiilor civile, complete specializate ori, dupa caz, tribunale specializate.

169. Prevederile art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, fac parte, alaturi de normele cuprinse in art. 223 – 227 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (3) si art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, din dispozitiile de natura organizatorica apte sa asigure punerea in aplicare a noului Cod civil, reglementand inclusiv modalitatea in care au fost gestionate dosarele aflate pe rolul fostelor instante comerciale la momentul intrarii in vigoare a noii reglementari.

170. Totodata, textul art. 227 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, trebuie pus in legatura cu normele la care chiar acesta face trimitere, ale art. 225, respectiv art. 228 din aceeasi lege, din care rezulta criteriile de care se tine seama la stabilirea cauzelor de competenta tribunalelor/sectiilor specializate.

171. In ce priveste invocarea Hotararii nr. 654 din 31 august 2011 a Consiliului Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori, aceasta nu poate crea reguli de competenta in afara cadrului legal. De altfel, respectivul act administrativ nu face decat sa puna in aplicare dispozitiile continute in Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la reorganizarea tribunalelor/sectiilor, ca urmare a intrarii in vigoare a noului Cod civil, si, ca atare, nu o putea face decat in respectarea reperelor normative mentionate (neidentificandu-se, de altfel, in continutul acestei hotarari, alte criterii care sa fie avute in vedere in stabilirea competentei).

172. Tot astfel, referitor la sistemul ECRIS, invocat de unele instante ca un argument in stabilirea unei anumite competente, se constata ca acesta este un simplu sistem tehnic de inregistrare si evidentiere a cauzelor, iar nu de distribuire a competentei intre instante. Inregistrarea eronata a cauzelor, conform sistemului mentionat, nu este atributiva de competenta si nu exonereaza instanta de obligatia care ii revine de a-si verifica propria competenta prin aplicarea criteriilor legale, pe care nu le poate suprima o evidenta menita doar sa reflecte dosarele inregistrate pe rolul instantei, iar nu sa creeze o competenta in afara normelor legale.

173. Interpretarea in sens contrar, data de instantele de judecata care au calificat litigiile nu dupa obiectul sau natura pricinii, ci dupa calitatea de profesionist a uneia dintre parti, este fara nicio acoperire in dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 din Codul de procedura civila, conform carora “reguli noi de competenta pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod”, si dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutia Romaniei, potrivit carora “competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege”.

174. In realitate, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 226 alin. (1) si art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru determinarea competentei materiale procesuale a tribunalelor/sectiilor specializate, se va tine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

175. Din examinarea dispozitiilor art. 514 si ale art. 517 din Codul de procedura civila reiese dreptul completului competent in solutionarea recursurilor in interesul legii de a dezlega problemele de drept cu care a fost sesizat in scopul interpretarii si aplicarii unitare a legii de catre toate instantele judecatoresti, sens in care deciziile date in aceasta procedura se pronunta numai in interesul legii. Asa fiind, nici acest complet nu poate, pe cale de interpretare, sa adauge la lege, efect care in speta s-ar putea realiza in mod nepermis in modalitatea identificarii altor criterii la care legiuitorul nu s-a oprit anume in cuprinsul art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

176. Revine in acest scop judecatorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute in vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate, si de a aprecia asupra competentei materiale procesuale proprii in solutionarea litigiului cu judecata caruia a fost investit.

177. Pentru considerentele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Pitesti si, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 226 alin. (1) si art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste urmatoarele:

Competenta materiala procesuala a tribunalelor/sectiilor specializate se determina in functie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 17 octombrie 2016.

PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

IULIA CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Mihaela Lorena Mitroi

—————