Prezentul articol este menit sa aduca clarificari atat in privinta aplicarii dreptului Uniunii Europene pe teritoriul Romaniei (I) cat si in privinta caracteristicilor actelor normative adoptate de institutiile competente ale Uniunii Europene (II), dorindu-se a fi un real sprijin practicienilor in acest domeniu.
I. Potrivit art. 4 din Codul de procedura civila (C.P.C.), « in materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul partilor ».
Interpretarea acestui text presupune, implicit, raportarea la dispozitiile art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei (revizuita in 2003), conform carora : «ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare».
In aplicarea textelor mai sus citate, instantele judecatoresti nationale au dreptul de a cenzura legea interna in masura in care aceasta contravine dispozitiilor obligatorii ale dreptului sau ale vreunui tratat international cu efect prioritar asupra dreptului intern.
II. Institutiile comunitare ( mai ales Consiliul U.E. si Comisia Europeana ) pot emite cinci tipuri pricipale de acte : regulamente, directive, decizii, avize si recomandari.
Regulamentul se distinge prin faptul ca are caracter general si obligatoriu, putand produce efect direct ( nemaifiind necesara transpunerea lui in cuprinsul normelor interne).
Directiva are caracter general si obligatoriu insa, spre deosebire de regulament, nu este direct aplicabila ( fiind necesara transpunerea sa in dreptul intern, intr-un anumit termen).
Cu toate acestea, este posibil ca una sau mai multe prevederi dintr-o directiva sa poata produce efect direct, cu indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii :
– norma este clara, precisa si neconditionata ;
– termenul stabilit pentru transpunerea directivei a expirat, iar statul nu a transpus directiva sau a transpus-o incorect ;
– partea impotriva careia este invocata prevederea este o entitate statala, notiune autonoma in dreptul Uniunii Europene ( a se vedea « Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole » – Gabriel Boroi s.a. – Ed. Hamangiu 2013, pag. 13 ).
Decizia are caracter individual, obligatoriu si poate produce efect direct( cu intrunirea unor conditii ).
Concluzionand, regulamentele, directivele si deciziile, fiind norme cu caracter obligatoriu ale dreptului Uniunii Europene, se aplica in mod prioritar fata de dreptul intern.
Avizul ( materializarea unei pareri cu privire la o problema ) si recomandarea ( cu efecte asemanatoare directivei, cu exceptia fortei obligatorii ) nu se aplica in mod prioritar fata de normele interne.
Avocat Irina Maria Moldovan