PROCURA SPECIALA SAU IMPUTERNICIRE AVOCATIALA ?
Scopul articolului prezent este acela de a demonstra ca, in procesele de divort, in fata instantelor de fond, partile pot fi reprezentate de catre avocati, doar in baza imputernicirii avocatiale, fara a mai fi necesara o procura speciala. O atare concluzie, argumentata legal, vine mai ales in sprijinul partilor cu resedinta in strainatate, ce nu mai sunt astfel obligate sa se deplaseze la autoritatile abilitate sa elibereze astfel de procuri.
Potrivit art. 920 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila ( N.C.P.C.) , “in fata instantelor de fond, partile se vor infatisa in persoana, afara numai daca unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie judecatoreasca, are resedinta in strainatate sau se afla intr-o alta asemenea situatie, care il impiedica sa se prezinte personal; in astfel de cazuri, cel in cauza se va putea infatisa prin avocat, mandatar sau, dupa caz, prin tutore ori curator. ” (s.n.)
Legiuitorul stabileste, astfel, regula obligativitatii infatisarii personale a sotilor, in fata instantelor de fond, dar si exceptiile de la aceasta regula. In privinta prezentei obligatorii in fata instantei, din economia normelor in materie, se deduce ca aceasta se impune intotdeauna in privinta reclamantului iar, in privinta paratului, doar in masura in care acesta formuleaza o cerere reconventionala.
Textul citat anterior indica atat exceptiile cat si la mijloacele prin care se poate acoperi lipsa partilor. In concret, legiuitorul pune la dispozitia partilor dreptul de a fi reprezentate prin avocat, mandatar sau, dupa caz, prin tutore sau curator.
Art. 920 alin. 1 N.C.P.C. aduce elemente noi fata de cele cuprinse in art. 614 din vechiul Cod de procedura civila. Potrivit acestui din urma text, in situatia in care partile erau impiedicate ( in cazurile expres prevazute de lege ) sa se prezinte in instanta, li se acorda posibilitatea de se putea infatisa prin mandatar. Textul nefacand referire si la alta categorie de reprezentanti, se deducea, implicit, faptul ca si avocatii, pentru a putea sa raspunda in numele partii, trebuiau sa se prezinte in fata instantelor cu o procura speciala.
Din perspectiva N.C.P.C., partile ( in cazurile enumerate anterior ) pot fi reprezentate, atat prin mandatar, cat si prin avocat, tutore sau curator, dupa caz. Deci, textul face distictie intre reprezentarea prin mandatar si cea prin avocat. Daca in cazul mandatarului, limitele reprezentarii sunt cuprinse in procura, in cazul avocatului, dovada calitatii de reprezentant se face prin imputernicirea avocatiala.
Potrivit art. 126 din H.G. nr. 64 / 2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat :
“(1) Contractul de asistenta juridica prevede, in mod expres, intinderea puterilor pe care clientul le confera avocatului. In baza acestuia, avocatul se legitimeaza fata de terti prin imputernicirea avocatiala intocmita conform anexei nr. II. Prevederile art. 122 alin. (4) se aplica in mod corespunzator si formularului imputernicirii avocatiale.
(2) In lipsa unor prevederi contrare, avocatul este imputernicit sa efectueze orice act specific profesiei pe care il considera necesar pentru realizarea intereselor clientului.
(3) Pentru activitatile prevazute expres in cuprinsul obiectului contractului de asistenta juridica, acesta reprezinta un mandat special, in puterea caruia avocatul poate incheia, sub semnatura privata sau in forma autentica, acte de conservare, administrare ori dispozitie in numele si pe seama clientului. “
Din interpretarea textelor de lege mai sus citate, rezulta, cu evidenta, faptul ca in fata instantelor in fond, avocatul poate reprezenta partile in baza imputernicirii avocatiale, fara a mai fi necesara o procura speciala.