divort fara copii / partaj bunuri comune
ROMANIA
JUDECATORIA ROMAN JUDETUL NEAMT
SENTINTA CIVILA NR. ………
Sedinta publica din data de ….
Instanta constituita din:
Presedinte……….
Grefier………….
Pe rol fiind s-a luat spre solutionare cauza civila avand ca obiect divort fara copii si partaj bunuri comune, formulata de reclamantul ……, cu domiciliul in satul ….., comuna …….., judetul Neamt in contradictoriu cu parata ………… cu domiciliul in Italia, ……….
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 13. 02. 2012 , fiind consemnate in incheierea corespunzatoare care face parte integranta din prezenta, cand pentru deliberare, pronuntarea s-a amanat pentru azi, data de mai sus.
INSTANTA
Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub nr. ……../291/2011, reclamantul ……. a chemat in judecata parata ………. solicitand:
- desfacerea casatoriei incheiata la data de 12 iulie 2003 in localitatea …….., Italia;
- partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei si anume: o casa de locuit situata in satul ……., comuna ………., judetul Neamt;
- stabilirea unui drept de superficie asupra terenului aferent casei de locuit, in suprafata de 1.659 m.p.
In motivarea actiunii a aratat ca s-a casatorit cu parata in Italia iar in anul 2004 a cumparat o casa in Romania, contributia sa fiind de 100%, imobil pe care l-a imbunatatit ulterior.
A mai aratat ca relatia cu parata s-a deteriorat, in special dupa anul 2008 cand aceasta i-a spus ca nu are gand sa locuiasca in Romania.
In drept si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 373 pct. b si urm. Cod civil.
In dovedirea actiunii a solicitat proba cu inscrisuri si martori.
Parata a formulat intampinare prin care a invocat, in temeiul art. 19 din regulamentul ( CE) nr.2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2003, exceptia de litispendenta.
In acest sens, a precizat ca, pe rolul Tribunalului din ……Italia, se afla inregistrata cauza de divort promovata de ea in contradictoriu cu reclamantul, cererea fiind inregistrata la instanta straina in luna septembrie 2011, in timp ce cauza de pe rolul Judecatoriei Roman este inregistrata la data de 22 noiembrie 2011. Potrivit textului de lege invocat, instanta sesizata in al doilea rand suspenda din oficiu procedura pana se stabileste competenta primei instante sesizate iar in cazul in care se stabileste competenta primei instante sesizate, instanta sesizata in al doilea rand isi declina competenta in favoarea acesteia.
A mai aratat ca, instantele romane nu sunt competente, in considerarea dispozitiilor art. 3 alin. 1 din Regulamentul ( CE) nr. 2201/2003 intrucat casatoria este incheiata in Italia iar actul nu este transcris in Romania, amandoi au cetatenie italiana, este rezidenta in Italia, incepand cu data de 29. 08. 2003, reclamantul a locuit in Italia pana in luna iulie 2011 iar cu privire la bunuri, intre ei a intervenit o conventie matrimoniala de separare de bunuri, autentificata de un notar din Italia. A solicitat proba cu inscrisuri.Reclamantul a solicitat respingerea exceptiei invocata de reclamanta cu motivarea ca este neintemeiata intrucat obiectul actiunii din Italia este de separare conjugala, diferita de divort.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 12 iulie 2003 in Italia, localitatea ………..(fila 6).
Reclamantul are domiciliul in Italia, localitatea ……….. (fila 14) dar locuieste in Romania, satul ……, comuna……….., judetul Neamt iar parata este rezidenta in Italia din anul 2003, luna august, ziua 29, avand domiciliul in localitatea …………… ( fila 24).
Potrivit art. 3 din regulamentul ( CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si a raspunderii parintesti, in problemele privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei, sunt competente „ instantele judecatoresti din statul membru:
- pe teritoriul caruia se afla:
- resedinta obisnuita a sotilor sau
- ultima resedinta obisnuita a sot dintre ei in conditiile in care unul inca locuieste acolo sau
- resedinta obisnuita a paratului sau
- in caz de cerere comuna, resedinta obisnuita a unuia dintre soti sau
- resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin un an imediat inaintea introducerii cererii sau
- resedinta obisnuita a reclamantului, in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin sase luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, in cazul Regatului Unit si al Irlandei are „ domiciliul „ in acel loc.
- b) de cetatenie a celor doi soti sau, in cazul Regatului Unit si al Irlandei, statul „ domiciliului” comun.”
In speta, casatoria este incheiata in Italia, ambele parti au cetatenie italiana, parata este rezidenta in Italia din anul 2005, ultima resedinta obisnuita a sotilor a fost in Italia, unde locuieste in prezent parata, reclamantul a locuit in Italia pana in luna iulie 2011, motiv pentru care, Judecatoria Roman nu este competenta sa se pronunte asupra desfacerii casatoriei si a cererilor conexe, motiv pentru care se va respinge actiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite exceptia necompetentei instantelor romane invocata de parata …….. si in consecinta:
Respinge actiunea civila formulata de reclamantul ………….., domiciliat in satul …………., comuna……, judetul Neamt, impotriva paratei ….., domiciliata in Italia, localitatea …………, ca nefiind de competenta instantelor romane.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 20.02.2012.
PRESEDINTE, GREFIER,
ROMANIA
TRIBUNALUL NEAMT
SECTIA I CIVILA
Dosar nr…………/291/2011
DECIZIA CIVILA NR. …..
Sedinta publica de la 15.03.2013
Completul compus din:
PRESEDINTE ……………….
-……….judecator
-……… grefier
Pe rol se afla solutionarea apelului declarat de catre reclamantul ………….. cu domiciliul in comuna ……….., sat ………., jud. Neamt, impotriva sentintei civile nr……/20.02.2012 pronuntata de Judecatoria Roman, in contradictoriu cu parata ……….. cu resedinta in Italia, ………… si cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului de avocat „….cu sediul in …
La apelul nominal tacut in sedinta publica au raspuns: apelantul reclamant ………. asistat de avocat ………., aparatorul intimatei, avocat … si martorii ……….., lipsind intimata – parata …………….
S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta care invedereaza instantei urmatoarele:
- obiectul pricinii: divort;
- stadiul judecatii: apel; cauza se afla in faza administrarii probatoriului; procedura de citare legal indeplinita; la data de 21.01.2013 intimata a depus la dosar lista cu numele, prenumele si adresa de domiciliu a martorului …………. propusa pentru audiere.
La sesizarea mandatarului apelantului si la solicitarea instantei, martora …………. precizeaza ca fiul sau a depus declaratie intr-un dosar impotriva lui ……………..
Instanta procedeaza la identificarea martorilor: ………… care prezinta cartea de identitate …………… si …………….. – care prezinta cartea de identitate ………………, si sub prestare de juramant, s-a procedat la consemnarea declaratiilor acestora in procese verbale atasate la dosar.
Avocat …., pentru intimata……., depune la dosar originalul a 5 (cinci) plicuri expediate intimatei la adresa sa din comuna ……, sat ……, jud. Neamt; o reteta medicala datata 22.05.2009 si certificatul de casatorie seria ..nr. ….. din data de ……..
Avocat ……., pentru apelantul – reclamant …….., arata ca nu are de formulat cereri si solicita judecarea cauzei astazi.
Avocat …. pentru intimata ………., arata ca este de acord cu judecarea cauzei astazi declarand ca nu are de formulat cereri.
Instanta dispune ca originalele inscrisurilor depuse azi la dosar de catre mandatarul intimatei, sa se inainteze cu adresa catre Grefierul sef de sectie pentru a fi pastrate pana la finalitatea cauzei la Registrul de valori si corpuri delicte ale sectiei, la dosar urmand a fi depuse copiile acestora.
Nefiind cereri de formulat si exceptii de invocat instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor pe fondul cauzei.
Aparatorul apelantului sustine oral motivele de apel depuse in scris la dosar si fata de acestea si probatoriul administrat in cauza solicita admiterea lui asa cum a fost formulat, cu precizarea ca nu solicita cheltuieli de judecata.
Aparatorul intimatei solicita respingerea apelului formulat in cauza, ca nefiind intemeiat si mentinerea sentintei instantei de fond ca fiind temeinica si legala, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata.
In temeiul art. 150 Cod procedura civila, instanta constata dezbaterile inchise si retine cauza in pronuntare, dupa care,
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil declarat in cauza constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr…… din data de 20.02.2012 pronuntata de Judecatoria Roman in dosarul nr……./291/2011. a fost admisa exceptia necompetentei instantelor romane si a fost respinsa, ca nefiind de competenta instantelor romane, actiunea civila avand ca obiect desfacere casatorie, formulata de reclamantul ………..in contradictoriu cu parata ……….
Pentru a hotari aceasta, instanta de fond a retinut ca prin cererea ce i- a fost adresata sub nr……./291/2011 la data de 22.11.2011, reclamantul reclamantul ……… a chemat in judecata parata ……., solicitand desfacerea casatoriei incheiata la data de 12 iulie 2003 in localitatea ……, Italia; partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei si anume: o casa de locuit situata in satul ….., comuna ……., judetul Neamt si stabilirea unui drept de superficie asupra terenului aferent casei de locuit, in suprafata de 1.659 m.p.
In motivarea actiunii, reclamantul a sustinut ca s-a casatorit cu parata in Italia iar in anul 2004 a cumparat o casa in Romania, contributia sa fiind de 100%, imobil pe care l-a imbunatatit ulterior. A mai aratat ca relatia cu parata s-a deteriorat, in special dupa anul 2008 cand aceasta i-a spus ca nu are gand sa locuiasca in Romania.
In drept, reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.373 pct.b si urm. Cod civil.
In dovedirea actiunii, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si a probei testimoniale.
Parata ………a formulat intampinare prin care a invocat, in temeiul art. 19 din Regulamentul (CE) nr.2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2003, exceptia de litispendenta.
In acest sens, a precizat ca, pe rolul Tribunalului din …….. Italia, se afla inregistrata cauza de divort promovata de ea in contradictoriu cu reclamantul, cererea fiind inregistrata la instanta straina in luna septembrie 2011, in timp ce cauza de pe rolul Judecatoriei Roman este inregistrata la data de 22 noiembrie 2011. Potrivit textului de lege invocat, instanta sesizata in al doilea rand suspenda din oficiu procedura pana se stabileste competenta primei instante sesizate iar in cazul in care se stabileste competenta primei instante sesizate, instanta sesizata in al doilea rand isi declina competenta in favoarea acesteia.
A mai aratat ca, instantele romane nu sunt competente, in considerarea dispozitiilor art.3 alin.l din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 intrucat casatoria este incheiata in Italia iar actul nu este transcris in Romania, amandoi sotii au cetatenie italiana, este rezidenta in Italia, incepand cu data de 29.08.2003, reclamantul a locuit in Italia pana in luna iulie 2011 iar cu privire la bunuri, intre ei a intervenit o conventie matrimoniala de separare de bunuri, autentificata de un notar din Italia.
In dovedire, parata a solicitat proba cu inscrisuri.
Reclamantul a solicitat respingerea exceptiei invocata de reclamanta cu motivarea ca este neintemeiata intrucat obiectul actiunii din Italia este de separare conjugala, cauza avand un obiect diferit de cel de divort.
Din actele si lucrarile dosarului. Judecatoria Roman a retinut urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 12 iulie 2003 in Italia, localitatea……… (fila 6).
Reclamantul are domiciliul in Italia, localitatea ……, via …… (fila 14) dar locuieste in Romania, satul ……, comuna ……., judetul Neamt iar parata este rezidenta in Italia din anul 2003, luna august, ziua 29, avand domiciliul in localitatea ……….(fila 24).
Potrivit art.3 din Regulamentul (CE) nr.2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si a raspunderii parintesti, in problemele privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei, sunt competente „instantele judecatoresti din statul membru: a) pe teritoriul caruia se afla:
- resedinta obisnuita a sotilor sau
- ultima resedinta obisnuita a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca locuieste acolo sau
- resedinta obisnuita a paratului sau
- in caz de cerere comuna, resedinta obisnuita a unuia dintre soti sau
- resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin un an imediat inaintea introducerii cererii sau
- resedinta obisnuita a reclamantului, in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin sase luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie , in cazul Regatului Unit si al Irlandei are „domiciliul „ in acel loc.
- b) de cetatenie a celor doi soti sau, in cazul Regatului Unit si al Irlandei, statul „domiciliului” comun.”
In speta, casatoria este incheiata in Italia, ambele parti au cetatenie italiana, parata este rezidenta in Italia din anul 2005, ultima resedinta obisnuita a sotilor a fost in Italia, unde locuieste in prezent parata, reclamantul a locuit in Italia pana in luna iulie 2011, motive pentru care, Judecatoria Roman a apreciat ca nu este competenta sa se pronunte asupra desfacerii casatoriei si a cererilor conexe, cu consecinta respingerii actiunii reclamantului.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel reclamantul ………, solicitand casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei catre prima instanta in vederea judecarii in fond.
In motivarea cererii de apel, apelantul a sustinut ca instanta de fond nu s-a pronuntat pe exceptia de litispendenta invocata de parata (cu privire la care a pus concluzii de respingere), in ipoteza admiterii acesteia impunandu-se declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea instantei italiene pe rolul careia se afla spre solutionare cererea de separare conjugala a partilor.
Pe de alta parte, in cuprinsul aceleiasi intampinari, parata a invocat necompetenta instantelor romanesti motivat de faptul ca cei doi soti nu ar fi avut domiciliul in Romania. Asupra acestei exceptii, instanta s-a pronuntat admitand- o, cu consecinta pronuntarii solutiei incorecte de respingere a actiunii, in conditiile in care, in cel mai rau caz, solutia ar fi trebuit sa fie de declinare a competentei.
Apreciaza ca in cauza s-ar fi pretat administrarea unor probatorii care sa faca dovada ca intr-adevar, conform vointei celor doi soti, resedinta lor este in Romania si nu in alta parte. Aceste probatorii utile si fondului cauzei, ar fi impus unirea exceptiei cu fondul, lucru care nu s-a intamplat pentru ca instanta a adoptat solutia criticata in prezentul apel.
In realitate cei doi soti, el italian dar cu domiciliul in Romania, iar ea nascuta si domiciliata in Romania, dar avand resedinta provizorie in Italia, au domiciliul comun in Romania, in satul ……., comuna …… judetul Neamt, in imobilul pe care l-au cumparat in timpul casatoriei timpul casatoriei. Prin urmare competenta de solutionare a divortului dintre cei doi apartine Judecatoriei Roman.
Daca ar fi avut ocazia sa administreze probatorii testimoniale in cauza, s-ar ti demonstrat tara putinta de tagada, ca cei doi au cumparat casa tocmai in ideea de a locui impreuna in Romania si mai mult, reclamantul a cerut ca plata pensiei sa-i fie facuta la aceasta adresa, pensia acestuia fiind de altfel sursa de venituri a celor doi soti. Imprejurarea ca reclamantul si-a instrainat casa din Italia tocmai catre parata nu are nici o relevanta cu privire la vointa acestora ca domiciliul lor sa fie in Romania, gestul in sine si motivatia lui privindu-1 personal.
S-a mai sustinut ca este cetatean italian dar detine si acte romanesti pe care le-a dobandit in ideea in care a apreciat ca traiul sau alaturi de parata ar fi mult mai bun in Romania. Parata este cea care, cu ani in urma, a plecat in Italia in cautarea unui trai mai bun si dupa mai multe incercari l-a cunoscut pe el, care a primit-o in casa lui, iar apoi s-a casatorit cu ea. Acesta i-a asigurat permanent intretinerea si apoi, dupa ce impreuna au vizitat satul natal al paratei, au apreciat ca acolo ar avea toate conditiile pentru a trai mult mai bine decat in Italia, poate si datorita costului mai mic al vietii, dar si pentru ca aflat la o anumita varsta a apreciat beneficiile pe care le aduce un trai linistit la tara.
Din resursele sale s-a cumparat gospodaria a carui partajare a solicitat-o, iar alegerea locatiei in satul paratei s-a facut tocmai in ideea in care prezenta in apropierea parintilor acesteia ar fi de natura sa usureze viata celor doi. Dupa cumpararea imobilului cei doi au decis sa locuiasca in acesta, dar intrucat imobilul necesita niste reparatii, a ramas in tara sa le faca. Faptul ca parata a mers pana in Italia pentru a mai lua ceva lucruri nu inseamna ca ar avea domiciliul de fapt in Italia. Este evident ca logica pentru care a decis sa se mute in Romania este tocmai aceea de a locui impreuna cu parata in casa din satul ………
Cererea de apel nu a fost motivata in drept si a fost legal timbrata ca taxa de timbru in cuantum de 19 lei si s-au aplicat timbre judiciare de 0,30 lei.
In dovedire, apelantul-reclamant a solicitat administrarea probei testimoniale si a probei cu inscrisuri, depunand in cadrul acesteia : cupon pensie septembrie 2012, certificat grefa dosar nr……/291/2012 al Judecatoriei Roman, recipise servicii postale (f.61-65 ds.), reteta medicala din 22.05.2009 si certificat de casatorie transcris in Registrul de casatorii al comunei ….. Jud.Neamt.
Intimata-parata ……., legal citata, a formulat intampinare (f.22,23 ds.) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala; cu obligarea apelantului- reclamant la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, intimata-parata a sustinut ca Judecatoria Roman s-a pronuntat, in mod legal, cu prioritate, asupra exceptiei necompetentei instantelor romane pe care a invocat-o, in considerarea dispozitiilor art.158 alin.l C.proc.civ. potrivit carora: « Cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta competenta ori, daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent ».
In privinta solutiei respingerii actiunii ca nefiind de competenta instantelor romane (in loc de declinarea competentei – asa cum sugereaza apelantul ), aceasta s-a impus prin raportare la situatia de fapt si la continutul art.157 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, potrivit caruia : « Instanta sesizata verifica, din oficiu, competenta sa de a solutiona procesul privind raporturi de drept international privat si, in cazul in care constata ca nu este competenta nici ea si nici o alta instanta romana, respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor romane ». Trebuie observat si faptul ca aceasta exceptie de necompetenta este dirimanta (peremptorie ) intrucat prin admiterea ei se urmareste respingerea cererii, pentru ca este de competenta unei instante straine.
Contrar opiniei apelantului, apreciaza ca prima instanta a retinut, in mod corect, si situatia de fapt, respectiv aceea ca: « in speta, casatoria este incheiata in Italia, ambele parti au cetatenie italiana, parata este rezidenta in Italia din anul 2005, ultima resedinta obisnuita a sotilor a fost in Italia, unde locuieste in prezent parata, reclamantul a locuit in Italia pana in luna iulie 2011 ». Toate aceste considerente, ce au avut la baza o serie de inscrisuri pe care le-a depus la dosar, au format convingerea instantei ca Judecatoria Roman nu era competenta sa se pronunte asupra desfacerii casatoriei partilor.
Dincolo de aceste aspecte, apelantul apreciaza ca « in cauza s-ar fi pretat administrarea unor probatorii care sa faca dovada ca intr-adevar conform vointei celor doi soti, resedinta lor este in Romania si nu in alta parte ». Considera ca o atare cerere de probatorii ( mai ales testimoniala ) nu putea fi primita, in conditiile in care, la dosarul cauzei existau dovezi certe ca amandoi sotii au cetatenie italiana si ca ultima resedinta comuna a fost in Italia, tara in care locuieste si in prezent. Apreciaza ca nu are niciun fel de relevanta faptul ca sotii au cumparat un imobil in Romania, in conditiile in care nu au locuit niciodata impreuna in acesta.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.158 al.l C.pr.civ. si art.157 din legea nr. 105/1992.
In dovedire, intimata-parata a solicitat administrarea probei testimoniale si a probei cu inscrisuri, depunand in fotocopii in limba italiana si traduceri legalizate (f.37-56 ds.)
In cauza, la cererea ambelor parti, au fost audiati martorii ….. ale caror declaratii au fost consemnate in procesele- verbale atasate la dosarul cauzei (f.66- 69 ds.).
Tribunalul, analizand hotararea sub aspectele criticate si din oficiu, precum si in conformitate cu dispozitiile art.295, art.296 Cod procedura civila, constata ca apelul nu este intemeiat, urmand a fi respins ca nefondat, pentru considerente:
In fapt, partile s-au casatorit la data de 12 iulie 2003 in Italia, localitatea …….. (f. 6 ds. fond) iar din casatorie nu au rezultat copii minori. Actul de casatorie al partilor a fost transcris in Registrul de casatorii al comunei ……., jud. Neamt, sub nr….. din 29.11.2011 (f.65 ds.), dobandind astfel putere doveditoare si in Romania, in conditiile art.44 din legea nr. 119/1996 republicata – cu privire la actele de stare civila.
La data promovarii cererii introductive, apelantul-reclamant era cetatean italian, cu domiciliul legal in Italia, …….. (f. 14 ds. fond) si resedinta faptica declarata in Romania, sat ….., com……., jud. Neamt iar intiniata-parata avea dubla cetatenie, romana si italiana (f.24 ds. fond), cu domiciliul legal Romania, sat ….., com…., jud. Neamt (f.59 ds. fond) si resedinta legala in Italia, ……… (f.24 verso ds. fond).
Intrucat ambii soti sunt cetateni ai Uniunii Europene, legea comuna aplicabila divortului acestora este Regulamentul (CE) nr.2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene – privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
Dispozitiile art.3 din Regulamentul (CE) nr.2201-2003 al Consiliului, reglementeaza competenta instantelor din tarile membre ale Uniunii Europene, prevazand ca „sunt competente sa hotarasca in problemele privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei instantele judecatoresti din statul membru:
- pe teritoriul caruia se afla:
- resedinta obisnuita a sotilor sau
ultima resedinta obisnuita a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca locuieste acolo sau
- resedinta obisnuita a paratului sau in caz de cerere, comuna, resedinta obisnuita a unuia dintr soti sau resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin un an imediat inaintea introducerii cererii sauresedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin sase luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, in cazul Regatului Unit si al Irlandei, are “domiciliul” in acel loc;
- de cetatenie a celor doi soti sau, in cazul Regatului Unit si al Irlandei, statul “domiciliului” comun.”
Totodata trebuie retinut ca daca art.5 din acelasi regulament, reglementeaza competenta judecatoreasca in cazul transformarii separarii de drept in divort, stipuland ca „Fara a aduce atingere articolului 3, instanta judecatoreasca dintr-un stat membru care a pronuntat o hotarare privind separarea de drept este competenta, se asemenea, sa transforme aceasta hotarare in divort, in cazul in care dreptul acestui stat membru prevede aceastaart.19 reglementeaza situatia litispendentei si actiunilor conexe, statuand ca Jn cazul in care se introduc cereri de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei intre aceleasi parti in fata unor instante judecatoresti din state membre diferite, instanta sesizata in al doilea rand suspenda din oficiu procedura pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate” (al.l), pentru ca in ipoteza in care se stabileste competenta primei instante sesizate, „instanta sesizata in al doilea rand isi declina competenta in favoarea acesteia” (al.3).
Prevederile legale enuntate anterior sunt aplicabile direct in speta, in considerarea art.148 alin.2 din Constitutia Romaniei, potrivit caruia „ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.
Analizand datele spetei si dispozitiile art.3, art.5 si art.19 din Regulamentul CE nr.2201-2003, Tribunalul apreciaza ca instantele romane nu sunt competente in solutionarea cererii de desfacerea a casatoriei si partaj bunuri comune promovata de apelantul-reclamant intrucat la momentul promovarii cererii de divort pe rolul Judecatoriei Roman, respectiv la data de 22.11.2011, exista deja inregistrata pe rolul Tribunalului din ……. – Italia, de la data de 20.09.2011, cererea de separare conjugala cu acuzare promovata de intimata- parata impotriva apelantului-reclamant, stabilindu-se termen pentru infatisarea personala a partilor la data de 14.03.2012 (f.20-23 ds. fond).
In conditiile in care instanta italiana prima sesizata cu o cerere de desfacere a casatoriei a constatat ca este competenta sa o solutioneze, dispunand citarea sotilor si masurile procesuale reglementate de legea italiana procesual civila, instanta romana (ca instanta in al doilea rand sesizata) este obligata sa-si decline competenta in favoarea acesteia, ceea ce in procedura civila romana echivaleaza cu respingerea cererii pentru necompetenta instantei romane (cata vreme la data solutionarii cauzei nu erau instituite reguli de procedura civila europeana comune tuturor statelor membre ale Uniunii Europene).
De altfel, prin Hotararea nr…… din 13.11.2012, Tribunalul din …… – Italia a dispus nu numai asupra separarii in fapt a sotilor ci l-a si obligat pe apelantul-reclamant sa plateasca sotiei sale o contributie lunara de intretinere in cuantum de 200 euro (f.38,39 ds.)
Sustinerea apelantului conform careia instanta romana este competenta sa solutioneze cererea sa, dupa criteriul resedintei sale faptice iar alegerea sa intre doua instante deopotriva competente este perfect legala si in concordanta cu legislatia Uniunii Europene, va fi inlaturata intrucat dispozitiile art.19 din Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 au caracter imperativ si sunt de stricta interpretare si aplicare.
Altfel spus, daca procedura divortului a inceput la o instanta dintr- un stat membru al Uniunii Europene, partea care nu a initiat demersul nu poate nega procedura initiata doar pentru ca identifica o alta procedura aplicabila intr- un alt stat membru care este mai facila, mai avantajoasa material si de mai scurta durata.
Aprecierea competentei instantelor din statele membre ale Uniunii Europene in solutionarea cererilor de desfacere a casatoriei nu poate fi lasata la discretia partilor, care in functie de interesul practic urmarit ar putea sa-si aleaga o procedura de desfacere a casatoriei cat mai facila, rapida si putin costisitoare. Aceasta in conditiile in care, legislatia divortului in Romania intruneste astfel de caracteristici, spre deosebire de legislatia italiana care prevede doua etape in procedura de desfacere a unei casatorii, respectiv prioritar procedura separarii in fapt, urmata de finalizarea divortului, doar dupa trecerea unui termen considerat rezonabil in care sotii traiesc separat si se constata imposibilitatea reluarii convietuirii.
Fata de considerentele expuse, Tribunalul apreciaza ca instanta de fond a concluzionat in mod corect ca asupra desfacerii casatoriei partilor si a cererilor accesorii divortului se pot pronunta doar instantele italiene, aceasta competenta justificandu-se in ideea ca in tarile cu care partile au cele mai stranse legaturi se pot administra cu mai multa usurinta probele necesare pentru solutionarea justa a unor astfel de cauze.
Cum motivele invocate in cererea de apel au fost analizate si inlaturate pentru considerentele pe larg expuse si nu au fost evidentiate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotararii primei instante, tribunalul va respinge apelul declarat ca nefondat, in conformitate cu prevederile art.296 C.pr.civ.
Avand in vedere solutia data cererii de apel si cererea intimatei- parate de obligare a partii adverse la plata cheltuielilor de judecata efectuate in calea de atac, Tribunalul urmeaza a face aplicarea dispozitiilor art.274 al.l C.pr.civ. si va dispune obligarea apelantului-reclamant, ca parte cazuta in pretentii, sa plateasca intimatei-parate cheltuielile de judecata dovedite ca fiind efectuate in apel, constand in onorariu aparator calificat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul …… cu domiciliul in comuna ….., sat ……, jud. Neamt, impotriva sentintei civile nr…../… pronuntata de Judecatoria Roman, in contradictoriu cu intimata – parata ……. cu resedinta in Italia, ……….. si cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului de avocat ….cu sediul in …, ca nefondat.
Obliga apelantul sa plateasca intimatei cheltuieli de judecata in suma de …… lei.
Definitiva.
Cu drept de recurs in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, …