Prin Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit urmatoarele:
Dispozitiile art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile daca partea exercita o cale de atac neprevazuta de lege, diferita de cea corect mentionata in dispozitivul hotararii atacate.
In ipoteza in care partea exercita o cale de atac neprevazuta de lege, diferita de cea corect mentionata in dispozitivul hotararii atacate, instanta de control judiciar va respinge ca inadmisibila calea de atac neprevazuta de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din Codul de procedura civila, in masura in care aceasta nu poate fi calificata prin aplicarea dispozitiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Mai jos gasiti textul integral al acestei decizii.
DECIZIE Nr. 19/2016 din 24 octombrie 2016
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE – COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 103 din 6 februarie 2017
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
DECIZIA Nr. 19
din 24 octombrie 2016
Dosar nr. 18/2016
Iulia Cristina Tarcea – presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie
– presedintele completului
Lavinia Curelea – presedintele delegat al Sectiei I civile
Roxana Popa – presedintele delegat al Sectiei a II-a civile
Ionel Barba – presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal
Mirela Sorina Popescu – presedintele Sectiei penale
Andreia Liana Constanda – judecator la Sectia I civila
Dragu Cretu – judecator la Sectia I civila
Florentin Sorin Dragut – judecator la Sectia I civila
Mihaela Paraschiv – judecator la Sectia I civila
Simona Gina Pietreanu – judecator la Sectia I civila
Mihaela Tabarca – judecator la Sectia I civila
Iulia Manuela Cirnu – judecator la Sectia a II-a civila
Cosmin Horia Mihaianu – judecator la Sectia a II-a civila
Mirela Politeanu – judecator la Sectia a II-a civila
Marian Buda – judecator la Sectia a II-a civila
Constantin Branzan – judecator la Sectia a II-a civila
Lucia Paulina Brehar – judecator la Sectia a II-a civila
Emanuel Albu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Adriana Elena Gherasim – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Eugenia Marin – judecator la Sectia de contencios administrativ
si fiscal
Luiza Maria Paun – judecator la Sectia de contencios administrativ
si fiscal
Doina Duican – judecator la Sectia de contencios administrativ
si fiscal
Decebal Constantin Vlad – judecator la Sectia de contencios administrativ
si fiscal
Daniel Gradinaru – judecator la Sectia penala
Cristina Rotaru Radu – judecator la Sectia penala
Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 18/2016 este constituit conform dispozitiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila si ale art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta este prezidata de doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror Antonia Constantin.
La sedinta de judecata participa doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov referitor la interpretarea si aplicarea prevederilor art. 457 din Codul de procedura civila – solutia instantei de control judiciar in ipoteza in care partea exercita o cale de atac gresita, diferita de cea corect mentionata in dispozitivul hotararii atacate.
Magistratul-asistent refera cu privire la obiectul recursului in interesul legii, precum si cu privire la faptul ca la dosar au fost depuse hotarari definitive contradictorii pronuntate de instantele judecatoresti, ca judecatori-raportori au fost desemnati, conform prevederilor art. 516 alin. (5) din Codul de procedura civila, doamnele judecator Mihaela Paraschiv de la Sectia I civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Lucia Paulina Brehar de la Sectia a II-a civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si domnul judecator Decebal Constantin Vlad de la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ca a fost depus raportul intocmit de judecatorii-raportori, precum si punctul de vedere al procurorului general.
Doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, acorda cuvantul doamnei procuror Antonia Constantin, asupra recursului in interesul legii.
Doamna procuror Antonia Constantin solicita admiterea recursului in interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov. Rezumand orientarile jurisprudentiale diferite, astfel cum au fost relevate de catre instanta de sesizare, invedereaza ca procurorul general apreciaza ca fiind in litera si spiritul legii opinia conform careia calea de atac gresit declarata, desi corect mentionata in dispozitivul hotararii judecatoresti atacate, este inadmisibila. Subliniaza ca alin. (4) al art. 457 din Codul de procedura civila a aparut ca un remediu alternativ celui prevazut de alin. (3) al aceluiasi articol, constituind un raspuns legislativ la dezbaterile doctrinare si jurisprudentiale care s-au conturat in perioada cuprinsa intre data punerii in aplicare a Codului de procedura civila si data adoptarii Legii nr. 138/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative conexe. Acest argument este sustinut si de interpretarea sistematica a intregului articol 457 din Codul de procedura civila. In orientarea jurisprudentiala mentionata nu se aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, avand in vedere ca premisa de la care porneste sesizarea cu recurs in interesul legii este tocmai aceea a unei corecte informari a partii, de catre instanta a carei hotarare se ataca, asupra cailor de atac pe care le are la dispozitie, potrivit legii. Apreciaza ca numai in situatia in care instanta de control judiciar constata ca exista o eroare cu privire la denumirea caii de atac, aceasta poate proceda, in temeiul dispozitiilor art. 152 din Codul de procedura civila, la calificarea caii de atac.
Pentru aceste argumente solicita admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei hotarari de unificare a practicii.
Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, declara dezbaterile inchise, iar completul de judecata ramane in pronuntare asupra recursului in interesul legii.
INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
I. Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
1. La data de 22 iunie 2016, prin Adresa nr. 6.899/33/2016, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie cu solutionarea recursului in interesul legii privind “interpretarea si aplicarea prevederilor art. 457 din Codul de procedura civila – solutia instantei de control judiciar in ipoteza in care partea exercita o cale de atac gresita, diferita de cea corect mentionata in dispozitivul hotararii atacate”.
2. Recursul in interesul legii a fost inregistrat la Inalta Curte de Casatie si Justitie la 24 iunie 2015, formandu-se Dosarul nr. 18/2016, cu termen de solutionare la 24 octombrie 2016.
II. Obiectul recursului in interesul legii
3. Din cuprinsul recursului in interesul legii, declarat potrivit prevederilor art. 514 din Codul de procedura civila de catre Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov, rezulta ca in practica instantelor nu exista un punct de vedere unitar cu privire la solutia pronuntata de instanta de control judiciar in ipoteza in care partea exercita o cale de atac gresita, diferita de cea corect mentionata in dispozitivul hotararii.
4. Astfel, unele instante au respins ca inadmisibila calea de atac gresit declarata, apreciind ca in cauza nu se poate face aplicarea dispozitiilor art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila, care reglementeaza procedura de urmat in situatia recalificarii caii de atac intr-o ipoteza diferita de cea de fata.
5. Dimpotriva, alte instante au procedat la recalificarea caii de atac gresit formulate, retinand ca prevederile art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila nu ingradesc dreptul judecatorului de a proceda la recalificarea caii de atac, limitandu-l doar la ipoteza prevazuta de alin. (3) al aceluiasi articol.
III. Prevederile legale supuse interpretarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie
6. Inalta Curte de Casatie si Justitie este chemata sa interpreteze, in vederea aplicarii unitare, urmatoarele prevederi legale:
Codul de procedura civila
Art. 152. – “Cererea de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita.”
Art. 457. – “(1) Hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei.
(2) Mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac deschisa contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevazuta de lege.
(3) Daca instanta respinge ca inadmisibila calea de atac neprevazuta de lege, exercitata de partea interesata in considerarea mentiunii inexacte din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac, hotararea pronuntata de instanta de control judiciar va fi comunicata, din oficiu, tuturor partilor care au luat parte la judecata in care s-a pronuntat hotararea atacata. De la data comunicarii incepe sa curga, daca este cazul, termenul pentru exercitarea caii de atac prevazute de lege.
(4) Atunci cand instanta dispune recalificarea caii de atac, de la data pronuntarii incheierii, pentru partile prezente, sau de la data comunicarii incheierii, pentru partile care au lipsit, va curge un nou termen pentru declararea sau, dupa caz, motivarea caii de atac prevazute de lege.”
IV. Examenul jurisprudential
7. Intr-o prima orientare jurisprudentiala s-a apreciat ca se impune respingerea ca inadmisibila a caii de atac declarate gresit, diferita de cea corect mentionata in dispozitivul hotararii atacate.
Dispozitiile art. 457 alin. (1) din Codul de procedura civila prevad ca hotararea judecatoreasca este supusa cailor de atac prevazute de lege, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei.
Astfel, in situatia exercitarii unei cai de atac neprevazute de lege, desi calea de atac legala a fost corect mentionata in dispozitivul hotararii, s-a opinat in sensul respingerii acesteia ca inadmisibila.
In acest context s-a apreciat ca art. 457 alin. (2) – (4) din Codul de procedura civila este aplicabil, in ipoteza in care hotararea atacata prevede mentiuni inexacte referitoare la calea de atac.
Dispozitiile art. 152 din Codul de procedura civila permit calificarea caii de atac in conditiile in care se poate retine o eroare in denumirea cererii. Insa, acest text de lege nu poate primi eficienta atunci cand din cuprinsul cererii nu rezulta niciun element care sa conduca la concluzia existentei unei erori in ce priveste denumirea caii de atac, nefiind indicat niciun element care sa conduca la concluzia ca in realitate s-a intentionat exercitarea caii de atac legale si corect indicate prin hotararea atacata.
S-a considerat ca dispozitiile art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila reglementeaza procedura de urmat in situatia recalificarii caii de atac incorect indicate in sentinta atacata, aceasta solutie fiind alternativa fata de cea reglementata de art. 457 alin. (3) din Codul de procedura civila.
In ipoteza supusa dezbaterii nu se poate face aplicarea prevederilor art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila, deoarece o astfel de procedura ar conduce la consecinta ca partea aflata in culpa procesuala de a nu fi exercitat calea de atac legala si corect indicata in hotararea atacata sa beneficieze de un nou termen pentru declararea sau motivarea caii de atac prevazute de lege, ceea ce i-ar crea un avantaj nejustificat in raport cu partea adversa.
8. O alta solutie este in sensul recalificarii caii de atac gresit formulate.
Prevederile art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila nu ingradesc dreptul judecatorului de a proceda la recalificarea caii de atac, limitandu-l doar la ipoteza prevazuta de alin. (3) al aceluiasi articol, respectiv atunci cand calea de atac a fost gresit formulata, in considerarea mentiunii inexacte din dispozitivul hotararii atacate.
Practic, art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila reglementeaza situatia exercitarii unei alte cai de atac decat cea prevazuta de lege (indiferent daca aceasta a fost sau nu corect indicata in hotararea atacata), instanta de control judiciar urmand a recalifica calea de atac, legiuitorul prevazand curgerea unui nou termen de la pronuntare, respectiv de la comunicarea incheierii de recalificare, pentru motivarea, respectiv declararea caii de atac legale.
V. Jurisprudenta Curtii Constitutionale
9. In urma verificarilor efectuate nu s-au identificat decizii pronuntate de instanta de contencios constitutional cu privire la textul de lege in discutie.
VI. Doctrina
In doctrina s-au exprimat opinii diferite.
10. Astfel, s-a sustinut ca, in egala masura, in respectarea dispozitiilor art. 457 alin. (1) din Codul de procedura civila, calea de atac este respinsa ca inadmisibila si atunci cand, in pofida mentiunii corecte facute de judecator, partea a exercitat o alta cale de atac decat cea legala ori a exercitat o cale de atac neprevazuta de lege; in aceasta ipoteza, insa, judecatorul nu va putea respinge in mod automat calea de atac ca inadmisibila, ci va fi obligat sa faca aplicarea dispozitiilor art. 152 din Codul de procedura civila, solutia inadmisibilitatii urmand a fi pronuntata numai daca, in urma recalificarii, calea de atac nu este prevazuta de lege. (M. Tabarca, Drept procesual civil, vol. III – Caile de atac, p. 16, Editura Universul Juridic, 2014).
In acelasi sens s-a aratat ca aplicarea art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila, intr-o asemenea situatie, nu se justifica, devenind aplicabile prevederile art. 152 din Codul de procedura civila, ca norma de drept comun (Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, vol. I, editie coordonata de Viorel Mihai Ciobanu si Marian Nicolae, editia a II-a, revizuita si adaugita, Editura Universul Juridic, 2016, p. 1.270; Noul Cod de procedura civila – Comentariu pe articole, editie coordonata de Gabriel Boroi, vol. II, editia a doua, revizuita si adaugita, Editura Hamangiu, 2016, p. 8).
Pe de alta parte, in doctrina s-a sustinut ca noul Cod de procedura civila, consacrand expres principiul legalitatii caii de atac, a adus totusi prin art. 457 alin. 3 un “corectiv, pentru ca partea ce a dat crezare hotararii judecatorului sa nu fie prejudiciata in cazul in care judecatorul a gresit”. (Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, vol. I, editie coordonata de Viorel Mihai Ciobanu si Marian Nicolae, editia a II-a, revizuita si adaugita, Editura Universul Juridic, 2016, p. 1.269).
11. Intr-o alta opinie s-a sustinut ca art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila este aplicabil si daca partea isi denumeste gresit calea de atac, desi aceasta a fost corect indicata de instanta. (G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, editia a treia, revizuita si adaugita, Editura Hamangiu, 2016, p. 607).
VII. Opinia Colegiului de conducere al Curtii de Apel Brasov
12. Colegiul de Conducere al Curtii de Apel Brasov nu a prezentat un punct de vedere asupra problemei de drept ce formeaza obiectul recursului in interesul legii.
VIII. Opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
13. Analizand orientarile jurisprudentiale diferite, relevate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov prin sesizarea cu recurs in interesul legii, procurorul general a apreciat ca fiind in litera si spiritul legii opinia conform careia calea de atac gresit declarata, desi corect mentionata in dispozitivul hotararii judecatoresti atacate, este inadmisibila, fara a mai exista posibilitatea declararii ulterioare a vreunei cai de atac. De asemenea a retinut ca prevederile art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila au un domeniu de aplicare mai larg decat cel al dispozitiilor art. 457 alin. (3) din acelasi cod, astfel incat aceasta norma isi va gasi aplicarea si in ipoteza in care partea, din nestiinta sau din lipsa de pregatire, denumeste gresit calea de atac formulata, desi in hotararea atacata a fost mentionata corect calea de atac prevazuta de lege, caz in care, potrivit art. 152 din Codul de procedura civila, constatand ca cererea pentru exercitarea caii de atac este valabil facuta, iar din motive rezulta cu claritate scopul urmarit de parte, instanta de control judiciar va dispune recalificarea caii de atac prevazuta de lege, conform dispozitiilor art. 457 alin. (4). Daca, insa, nu se poate retine eroarea in denumirea cererii, calea de atac va fi respinsa ca inadmisibila, fara a se proceda la recalificarea ei si fara a exista, ca atare, posibilitatea declararii ulterioare a caii de atac prevazute de lege.
IX. Opinia judecatorilor-raportori
14. Judecatorii-raportori au apreciat ca dispozitiile art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile daca partea exercita o cale de atac neprevazuta de lege, diferita de cea corect mentionata in dispozitivul hotararii atacate; in ipoteza in care partea exercita o cale de atac neprevazuta de lege, diferita de cea corect mentionata in dispozitivul hotararii atacate, instanta de control judiciar va respinge ca inadmisibila calea de atac neprevazuta de lege, potrivit dispozitiilor art. 457 alin. (1) din Codul de procedura civila, in masura in care aceasta nu poate fi calificata prin aplicarea dispozitiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din Codul de procedura civila.
X. Inalta Curte de Casatie si Justitie
Examinand sesizarea cu recurs in interesul legii, raportul intocmit de judecatorii-raportori si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, retine urmatoarele:
15. Asupra admisibilitatii recursului in interesul legii
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii constata ca in cauza sunt indeplinite conditiile de admisibilitate referitoare la titularul sesizarii si existenta unei practici neunitare, dovedita prin hotarari judecatoresti definitive, anexate cererii, prevazute de dispozitiile art. 514, 515 din Codul de procedura civila.
Astfel, din cuprinsul recursului in interesul legii, declarat potrivit prevederilor art. 514 din Codul de procedura civila, de catre Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov, rezulta ca in practica instantelor nu exista un punct de vedere unitar cu privire la solutia pronuntata de instanta de control judiciar in ipoteza in care partea exercita o cale de atac neprevazuta de lege, diferita de cea corect mentionata in dispozitivul hotararii, dar opiniile diferite nu vizeaza interpretarea si aplicarea art. 457 din Codul de procedura civila in intregul sau, ci, in special, a alin. (4) al acestui articol.
Se constata ca este indeplinita conditia de admisibilitate a recursului in interesul legii prevazuta de art. 515 din Codul de procedura civila, deoarece din cuprinsul hotararilor judecatoresti anexate sesizarii formulate de catre Curtea de Apel Brasov reiese existenta unei practici neunitare la nivelul mai multor curti de apel din tara asupra problemei de drept ce face obiectul prezentului recurs in interesul legii, de care depinde solutionarea legala a cauzelor respective.
16. Asupra fondului sesizarii cu recurs in interesul legii
Autorul sesizarii a constatat ca exista practica neunitara in ceea ce priveste interpretarea si aplicarea prevederilor art. 457 din Codul de procedura civila, cu referire la solutia instantei de control judiciar in ipoteza in care partea exercita o cale de atac neprevazuta de lege, diferita de cea corect mentionata in dispozitivul hotararii atacate.
Din analizarea celor doua opinii aflate in conflict reiese ca prevederile legale care au fost interpretate diferit au fost, de fapt, cele ale art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila, introdus prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative conexe.
Problema care se pune este daca acest alineat se aplica, precum alin. (3) al aceluiasi articol, doar in cazul existentei unor mentiuni inexacte in cuprinsul hotararii atacate sau si in cazul in care in cuprinsul hotararii atacate este indicata corect calea de atac prevazuta de lege, dar, cu toate acestea, partea declara o cale de atac eronata.
Consecintele interpretarii au efect asupra curgerii unui nou termen pentru declararea sau, dupa caz, motivarea caii de atac prevazute de lege.
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii constata ca interpretarea art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila este in sensul ca aceasta norma juridica se aplica in cazul existentei unor mentiuni inexacte in cuprinsul hotararii atacate, acest alineat fiind edictat pentru aceeasi ratiune ca si alin. (3) al aceluiasi articol, anume partea care exercita calea de atac sa nu fie prejudiciata, ca efect al mentiunii inexacte sau lipsei mentiunii din hotararea atacata, cu privire la calea de atac pe care o poate exercita.
Aceasta concluzie este intemeiata atat pe interpretarea sistematica a textului, cat si pe imprejurarea ca o interpretare extensiva a alin. (4), in sensul unei recalificari neingradite a caii de atac gresit exercitate, ar goli de continut principiul legalitatii caii de atac consacrat de art. 457 alin. (1) din Codul de procedura civila.
Interpretand sistematic acest text de lege se retin urmatoarele.
In primul rand, pentru a determina continutul termenului recalificare, in acest alineat fiind singurul loc in care poate fi gasit in cod, este util a ne raporta la termenul calificare din acelasi cod.
Potrivit art. 22 alin. (4) prima teza din Codul de procedura civila “judecatorul da sau restabileste calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire”.
Astfel, in viziunea codului, judecatorul, iar nu partea, este cel care da calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, posibilitatea ca partile prin acordul lor sa determine calificarea juridica fiind reglementata special [art. 22 alin. (5) din Codul de procedura civila] si fiind, astfel, de stricta aplicare.
Ca atare, recalificarea caii de atac este operatiunea pe care o face instanta sesizata, prin raportare la o calificare inexacta, facuta tot de catre o instanta de judecata, in cuprinsul hotararii atacate, iar nu de catre parte in cuprinsul caii de atac formulate. In acest din urma caz nu are loc o recalificare a caii de atac, ci o calificare, prin aplicarea art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 din Codul de procedura civila.
In al doilea rand, alin. (4) trebuie interpretat in contextul articolului din care face parte, art. 457 din Codul de procedura civila, intitulat “Legalitatea caii de atac”. Astfel, primele doua alineate consacra expres principiul legalitatii caii de atac, principiu ce este conturat prin opozitie cu eventualele mentiuni inexacte din cuprinsul hotararii. Asa cum se retine in doctrina, prin alin. (3) al art. 457 din Codul de procedura civila s-a adus un “corectiv, pentru ca partea ce a dat crezare hotararii judecatorului sa nu fie prejudiciata in cazul in care judecatorul a gresit”. Alineatul (4), introdus ulterior, nu putea reprezenta decat tot o incercare de inlaturare a unei posibile vatamari in cazul existentei unei mentiuni inexacte in dispozitivul hotararii atacate referitor la calea de atac prevazuta de lege, o astfel de interpretare fiind concordanta cu prevederile art. 47 si 48 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Potrivit art. 47 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare: “Articolul cuprinde, de regula, o singura dispozitie normativa aplicabila unei situatii date.” Conform alin. (2) al aceluiasi articol: “Structura articolului trebuie sa fie echilibrata, abordand exclusiv aspectele juridice necesare contextului reglementarii.”
Potrivit alin. (1) si (2) ale art. 48 din Legea nr. 24/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, intitulat “Alineatul”: “(1) In cazul in care din dispozitia normativa primara a unui articol decurg, in mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate in alineate distincte, asigurandu-se articolului o succesiune logica a ideilor si o coerenta a reglementarii.
(2) Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regula, dintr-o singura propozitie sau fraza, prin care se reglementeaza o ipoteza juridica specifica ansamblului articolului (…)”.
Astfel, din dispozitia normativa primara a unui articol trebuie sa decurga, in mod organic, mai multe ipoteze juridice prezentate in alineate distincte, asigurandu-se articolului o succesiune logica a ideilor si o coerenta a reglementarii. Alineatul trebuie sa reglementeze o ipoteza juridica specifica ansamblului articolului.
Daca s-ar adopta interpretarea extensiva a alin. (4), in sensul unei recalificari neingradite a caii de atac gresit exercitate, s-ar goli de continut principiul legalitatii caii de atac consacrat de alin. (1) al art. 457 din Codul de procedura civila.
In cazul in care instanta de judecata ar proceda in toate situatiile la recalificarea caii de atac, determinand astfel curgerea unui nou termen pentru declararea/motivarea caii de atac prevazute de lege, partea ar fi indrituita sa exercite orice cale de atac impotriva hotararii judecatoresti, independent de dispozitiile legale aplicabile si de mentiunea corecta din dispozitivul hotararii atacate. Or, textul mentionat nu prevede dreptul generic al partii de a exercita o cale de atac, ci dreptul acesteia la exercitarea caii de atac prevazute de lege.
Mai mult, o asemenea interpretare ar legitima posibilitatea partii care nu exercita in termenul prevazut de lege calea de atac corect indicata in hotararea atacata sa declare o cale de atac gresita si, ulterior recalificarii automate, sa fie repusa in termenul de declarare/motivare a caii de atac, fara a exista vreo ratiune procesuala pentru o asemenea repunere in termen.
Ca urmare, recalificarea caii de atac in conditiile art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila poate fi dispusa numai atunci cand partea a exercitat o cale de atac gresita, ca efect al mentiunii inexacte sau lipsei mentiunii din hotararea atacata, cu privire la calea de atac ce trebuie exercitata, pentru ca numai atunci este justificata din punct de vedere procedural curgerea unui nou termen pentru declararea/motivarea caii de atac prevazute de lege.
Aceasta inseamna ca daca partea isi denumeste gresit calea de atac, desi aceasta a fost corect indicata de catre instanta, devin aplicabile prevederile art. 22 alin. (4) si art. 152 din Codul de procedura civila, ca norma de drept comun.
Intr-o asemenea situatie, instanta competenta sa solutioneze calea de atac va proceda la calificarea acesteia, conform acestor din urma dispozitii, fara insa, ca urmare a acestei calificari, sa curga un nou termen pentru declararea, respectiv motivarea caii de atac prevazute de lege, neexistand un temei juridic pentru repunerea in termen. Altfel spus, recalificarea caii de atac prevazuta de art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila nu se confunda cu institutia juridica a calificarii cererii, astfel cum este reglementata de art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 din Codul de procedura civila.
In masura in care cererea nu contine suficiente elemente care sa permita instantei sa califice calea de atac formulata drept cea prevazuta de lege sau partea insista in denumirea data initial caii de atac, aceasta va fi respinsa, ca inadmisibila, in temeiul art. 457 alin. (1) din Codul de procedura civila.
In final, pentru o mai buna determinare a intinderii efectelor acestei decizii este utila evidentierea terminologiei folosite de legiuitor in cuprinsul art. 457 din Codul de procedura civila, sub aspectul distinctiei dintre calea de atac “neprevazuta de lege” si calea de atac “prevazuta de lege”.
Astfel, in prima teza a alin. (3) al acestui articol se regaseste sintagma calea de atac “neprevazuta de lege”, in contextul exercitarii unei asemenea cai de atac de catre parte in considerarea mentiunii inexacte din cuprinsul hotararii, sintagma care este opusa in ultima teza a aceluiasi alineat sintagmei calea de atac “prevazuta de lege”, care, de altfel, se regaseste in fiecare dintre alineatele art. 457 din Codul de procedura civila intitulat “Legalitatea caii de atac”.
Punand in opozitie aceste expresii rezulta intelesul dat de legiuitor sintagmei calea de atac “neprevazuta de lege” ca fiind atat o cale de atac inexistenta, dar si o cale de atac care poarta o denumire diferita de cea prevazuta expres de lege (cu posibile consecinte asupra continutului cererii). Formularea unei astfel de cai de atac poate fi determinata, pe de o parte, de mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii, dar si, pe de alta parte, cum este cazul de fata, de considerente ce tin exclusiv de comportamentul procesual al partii.
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:
Admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov si, in consecinta, stabileste ca:
Dispozitiile art. 457 alin. (4) din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile daca partea exercita o cale de atac neprevazuta de lege, diferita de cea corect mentionata in dispozitivul hotararii atacate.
In ipoteza in care partea exercita o cale de atac neprevazuta de lege, diferita de cea corect mentionata in dispozitivul hotararii atacate, instanta de control judiciar va respinge ca inadmisibila calea de atac neprevazuta de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din Codul de procedura civila, in masura in care aceasta nu poate fi calificata prin aplicarea dispozitiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 24 octombrie 2016.
PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
IULIA CRISTINA TARCEA
Magistrat-asistent,
Elena Adriana Stamatescu
—————