Prin Decizia nr. 3 din 6 martie 2017, redata in totalitate mai jos, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a statutat urmatoarele: in interpretarea unitara a dispozitiilor art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din Codul de procedura civila de la 1865, momentul de la care incepe sa curga termenul de revizuire de o luna il constituie data la care partea a luat cunostinta, in orice mod, de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala; aceasta data nu poate depasi intervalul de 3 ani de la data producerii imprejurarilor sus-mentionate.
DECIZIE Nr. 3/2017 din 6 martie 2017
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE – COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 245 din 10 aprilie 2017
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
DECIZIA Nr. 3
din 6 martie 2017
Dosar nr. 23/2016
Iulia Cristina Tarcea – presedintele Inaltei Curti de Casatie si
Justitie, presedintele completului
Lavinia Curelea – presedintele delegat al Sectiei I civile
Eugenia Voicheci – presedintele Sectiei a II-a civile
Ionel Barba – presedintele Sectiei de contencios
administrativ si fiscal
Mirela Sorina Popescu – presedintele Sectiei penale
Mihaela Tabarca – judecator la Sectia I civila
Simona Lala Cristescu – judecator la Sectia I civila
Viorica Cosma – judecator la Sectia I civila
Alina Iuliana Tuca – judecator la Sectia I civila
Mihaela Paraschiv – judecator la Sectia I civila
Romanita Ecaterina Vrinceanu – judecator la Sectia I civila
Rodica Dorin – judecator la Sectia a II-a civila
Ileana Izabela Dolache – judecator la Sectia a II-a civila
Constantin Branzan – judecator la Sectia a II-a civila
Virginia Florentina Dumineca – judecator la Sectia a II-a civila
Mirela Politeanu – judecator la Sectia a II-a civila
Rodica Zaharia – judecator la Sectia a II-a civila
Eugenia Marin – judecator la Sectia de contencios
administrativ si fiscal
Carmen Maria Ilie – judecator la Sectia de contencios
administrativ si fiscal
Laura-Mihaela Ivanovici – judecator la Sectia de contencios
administrativ si fiscal
Cristian Daniel Oana – judecator la Sectia de contencios
administrativ si fiscal
Luiza Maria Paun – judecator la Sectia de contencios
administrativ si fiscal
Florentina Dinu – judecator la Sectia de contencios
administrativ si fiscal
Marius Dan Foitos – judecator la Sectia penala
Sandel Lucian Macavei – judecator la Sectia penala
Completul competent sa judece recursul in interesul legii a fost legal constituit conform dispozitiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila si ale art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (Regulamentul).
Sedinta a fost prezidata de doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror-sef adjunct al Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil.
La sedinta de judecata a participat doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulament.
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj privind modul de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din Codul de procedura civila de la 1865 cu privire la momentul de la care incepe sa curga termenul de revizuire.
Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, aratand ca la dosar a fost depus raportul intocmit de judecatorii-raportori, precum si punctul de vedere formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, presedintele Completului competent sa judece recursul in interesul legii, a acordat cuvantul reprezentantului procurorului general asupra recursului in interesul legii.
Doamna procuror Antonia Constantin, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a solicitat admiterea recursului in interesul legii, conform punctului de vedere formulat in scris, apreciind, in principal, ca problema de drept sesizata nu este apta a fi solutionata pe calea unui recurs in interesul legii. In subsidiar a considerat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din Codul de procedura civila de la 1865, sintagma “data producerii acestora” exprima data la care imprejurarile ce impiedica punerea in miscare a actiunii penale si exercitarea acesteia au fost constatate si au primit efecte in procesul penal printr-un act al procurorului sau o hotarare judecatoreasca pronuntata de instanta penala.
Raspunzand intrebarii adresate, doamna procuror Antonia Constantin arata ca, potrivit punctului de vedere formulat, nu se ajunge la o modificare a textului de lege supus analizei, fiind vorba doar de interpretarea acestuia.
Presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, constatand ca nu mai sunt intrebari de formulat din partea membrilor completului si ca nu mai exista alte chestiuni prealabile, a declarat dezbaterile inchise, iar completul a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.
INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
I. Problema de drept care a generat practica neunitara. Orientarile jurisprudentiale divergente
1. Prin sesizarea Colegiului de conducere al Curtii de Apel Cluj s-a aratat ca nu exista un punct de vedere unitar in practica judiciara privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din Codul de procedura civila de la 1865 cu privire la momentul de la care incepe sa curga termenul de revizuire.
2. Avand in vedere cele doua opinii conturate in practica judiciara si tinand cont de faptul ca dispozitiile art. 511 alin. (1) pct. 3 teza a doua din actualul Cod de procedura civila sunt identice cu cele din vechea reglementare, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj a apreciat oportuna sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 514 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
3. Astfel, intr-o prima opinie, s-a apreciat, in esenta, ca momentul de la care incepe sa curga termenul de revizuire este cel al luarii la cunostinta de catre revizuient a rezolutiei de neincepere a urmaririi penale ca urmare a constatarii de catre procuror a interventiei prescriptiei raspunderii penale sau a unui act similar al organului de urmarire penala prin care se constata o cauza care impiedica finalizarea actiunii penale printr-o hotarare judecatoreasca, acesta fiind momentul la care partea a avut cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, de la acest moment incepand sa curga si termenul obiectiv de trei ani prevazut de textul de lege evocat.
4. Intr-o alta opinie, instantele au apreciat, in esenta, ca data-limita de la care incepe sa curga termenul de revizuire de o luna este momentul implinirii a trei ani de la data producerii imprejurarilor pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, asa cum se precizeaza expres in continutul art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din Codul de procedura civila de la 1865, acest moment fiind independent de constatarea acestei imprejurari printr-un act al organului de urmarire penala.
II. Jurisprudenta Curtii Constitutionale
5. In urma verificarilor efectuate nu a fost identificata jurisprudenta relevanta cu privire la problema de drept in discutie.
III. Opinia Colegiului de conducere al Curtii de Apel Cluj
6. Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj, titularul sesizarii, a constatat existenta practicii judiciare neunitare a instantelor judecatoresti asupra problemei de drept semnalate si, prin Hotararea nr. 88 din 28 septembrie 2016, a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii asupra problemei de drept evocate, fara a-si exprima opinia cu privire la orientarea jurisprudentiala pe care o considera ca fiind legala.
IV. Opinia procurorului general
7. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat, in principal, ca problema de drept nu este apta a fi solutionata pe calea unui recurs in interesul legii, intrucat implica o interpretare si aplicare cazuala a dispozitiilor legale evocate de titularul sesizarii, in functie de circumstantele concrete ale litigiilor in care se solicita revizuirea pentru motivul prevazut de art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila de la 1865.
8. In subsidiar a considerat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din Codul de procedura civila de la 1865, in lipsa unei hotarari a instantei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului ori a hotararii prin care s-a declarat fals inscrisul, termenul de revizuire de o luna pentru cazurile prevazute de art. 322 pct. 4 din acelasi act normativ curge de la data la care partea a luat la cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare judecatoreasca penala. Aceste imprejurari trebuie constatate prin actul procurorului sau hotararea instantei penale, astfel incat, in interpretarea si aplicarea acestor dispozitii legale, sintagma “data producerii acestora” exprima data la care imprejurarile ce impiedica punerea in miscare a actiunii penale si exercitarea acesteia au fost constatate si au primit efecte in procesul penal. De la data acestor acte incepe sa curga termenul de 3 ani, a carui implinire marcheaza momentul obiectiv pentru curgerea termenului de revizuire de o luna.
9. Esenta problemei de drept consta in a se stabili data producerii imprejurarilor pentru care condamnarea sau declararea falsului nu se mai poate obtine in cadrul procesului penal. Altfel spus, intrebarea pe care o ridica actul de sesizare este daca termenul de 3 ani prevazut de art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din Codul de procedura civila de la 1865 se calculeaza de la data la care aceste imprejurari s-au produs in mod obiectiv in realitatea factuala a cauzei penale sau de la data la care primesc valoare juridica printr-un act al autoritatii judiciare penale.
10. Pentru a nu priva de aplicare niciunul dintre cele doua momente prevazute de lege, de la care curge termenul de revizuire, aplicarea textului ar trebui sa plece de la o analiza concreta a fiecareia dintre cauzele prevazute de art. 10 din Codul de procedura penala de la 1968 (art. 16 din actualul Cod de procedura penala) si a modului concret in care ele isi produc efectele in procesul penal.
11. Astfel, unele dintre imprejurarile care impiedica punerea in miscare a actiunii penale si exercitarea acesteia se produc obiectiv, ca fapte juridice stricto sensu (prescriptia raspunderii penale, decesul faptuitorului) sau ca act de vointa al puterii legiuitoare (amnistia) si opereaza, fie in rem, fie in personam, dupa caz. Procurorul sau instanta penala au rolul de a constata, prin actele de procedura pe care le indeplinesc, intervenirea acestora in economia judiciara a cauzei penale si de a le da efectele juridice cuvenite.
12. Aceste acte de procedura indeplinesc, din perspectiva cererii de revizuire, rolul de dovezi pentru incadrarea in motivul prevazut de art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila de la 1865.
13. Insa, observatiile de mai sus nu au o valoare absoluta, general valabila. Bunaoara, atunci cand impedimentul este dat de prescriptia raspunderii penale, pot exista cauze de intrerupere sau suspendare a cursului prescriptiei a caror incidenta si efecte sunt supuse unor evaluari judiciare din partea organelor specializate ale statului.
14. Dimpotriva, in privinta altor impedimente legale, precum cele care constau in lipsa temeiului raspunderii penale (inexistenta faptei; fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege; existenta unei cauze justificative sau de neimputabilitate), evaluarea judiciara din procesul penal are valente mult mai largi. In aceste situatii, solutia pe care procurorul sau instanta penala o pronunta si prin care acestea primesc efectele specifice in planul procesului penal constituie, din perspectiva cererii de revizuire pe care partea o intemeiaza pe dispozitiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila de la 1865, insasi imprejurarea care a impiedicat obtinerea unei hotarari de condamnare sau declararea falsului.
15. De asemenea, unele dintre cauzele care impiedica punerea in miscare a actiunii penale si exercitarea in continuare a acesteia (de exemplu, lipsa elementelor constitutive ale infractiunii; existenta unor cauze justificative) sunt concomitente faptei insasi, dar primesc efecte in cadrul procesului penal in urma unei judecati de valoare in cuprinsul actului emis de instanta penala sau de organul de urmarire penala. Aplicarea in privinta acestor impedimente a termenului de 3 ani raportat la momentul savarsirii faptei ar lipsi de orice aplicabilitate momentul subiectiv de la care curge termenul de o luna.
16. Daca s-ar considera ca, in toate cazurile, data producerii imprejurarilor despre care se face vorbire in textul supus interpretarii este data emiterii actului procesual penal prin care acestea, fiind constatate, primesc efecte in planul procesului penal, ar insemna ca regularitatea cererii de revizuire din perspectiva respectarii termenului de exercitare sa fie examinata cvasiexclusiv prin raportare la termenul de o luna calculat de la data la care partea a cunoscut acest act. Ca atare, aplicarea termenului de 3 ani prevazut de art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din Codul de procedura civila de la 1865 va cunoaste o aplicare practica extrem de redusa, doar in privinta acelor situatii in care partea nu a cunoscut actul procedural prin care se constata intervenirea impedimentelor legale in termen de 3 ani de la emiterea acestuia ori atunci cand revizuentul nu a fost subiect procesual principal in cauza penala.
17. In masura in care instanta suprema va opta pentru o rezolvare unitara s-a considerat ca demersul de interpretare a normei in discutie ar putea avea in vedere, pe de o parte, scopul motivului de revizuire prevazut de art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila de la 1865, precum si scopul instituirii termenului de 3 ani, acela de a se asigura securitatea raporturilor juridice consfintite prin hotarari judecatoresti definitive, toate acestea urmand a fi raportate la finalitatea oricarei interpretari juridice, si anume, aplicarea normei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat).
18. Termenul de decadere in care poate fi exercitata calea extraordinara de atac pentru acest motiv este cel de o luna, termen aplicabil pentru majoritatea motivelor de revizuire.
19. Momentul de la care incepe sa curga acest termen – dies a quo – a fost adaptat situatiilor incadrabile in motiv, avandu-se in vedere si optiunea legiuitorului de a consacra posibilitatea instantei de revizuire de a cerceta, ea insasi, pe cale incidentala, infractiunea sau falsul.
20. Astfel, atunci cand infractiunea judecatorului, martorului sau expertului nu mai poate fi constatata printr-o hotarare a instantei penale ori falsul nu mai poate fi declarat, de asemenea, printr-o hotarare judecatoreasca, prin art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din Codul de procedura civila de la 1865 au fost prevazute doua momente – un moment subiectiv – data cand partea a luat cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala si un moment obiectiv – nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestor imprejurari.
21. Momentul luarii la cunostinta reprezinta o chestiune de fapt si poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.
22. Termenul de 3 ani constituie un termen determinat obiectiv, menit sa asigure stabilitatea raporturilor juridice si sa curme incertitudinea cu privire la deznodamantul unui proces intr-un termen rezonabil.
23. Fara a avea natura juridica a unui termen de decadere ori de prescriptie, termenul de 3 ani marcheaza un interval maxim de la implinirea caruia termenul de revizuire de o luna incepe sa curga inevitabil.
24. El constituie un termen-limita in care partea interesata are posibilitatea sa cunoasca impedimentul pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face prin hotarare penala, curge de la un moment determinabil in mod obiectiv (data producerii imprejurarilor care impiedica pronuntarea unei hotarari penale), independent de pozitia subiectiva a partii interesate in formularea cererii de revizuire, de a cunoaste aceasta imprejurare, nefiind susceptibil de intrerupere sau suspendare.
25. In doctrina s-a aratat ca, de vreme ce textul vorbeste despre data la care au intervenit imprejurarile care impiedica pronuntarea unei hotarari penale, perioada de 3 ani fiind lasata la dispozitia partii interesate, spre a afla de aceste imprejurari, rezulta ca el curge de la producerea imprejurarilor, iar nu de la data la care au fost constatate printr-o hotarare sau printr-un act al organelor penale.
26. Sustinerea doctrinara apare ca fiind corecta pentru anumite imprejurari punctuale – decesul faptuitorului, prescriptia raspunderii penale, cu rezerva ca, in privinta acesteia din urma, pot interveni cauze de intrerupere sau suspendare care presupun, astfel cum s-a aratat, o evaluare judiciara, supusa, eventual, cailor de atac in procesul penal.
27. De aceea, incercarea de generalizare si aplicare unitara a textului ar putea sa se orienteze spre o solutie contrara celei oferite de doctrina, de vreme ce atat motivul de revizuire, cat si conditiile in care instanta de revizuire poate cerceta pe cale incidentala infractiunea sau falsul sunt subsumate existentei unui act al procurorului sau al instantei penale prin care, constatandu-se impedimentul la punerea in miscare si exercitarea actiunii penale, acesta primeste efecte in plan procesual penal si deschide partii posibilitatea de a declara calea extraordinara de atac a revizuirii.
28. Ca atare, se poate afirma ca actul indeplinit in cadrul procesului penal prin care se constata imprejurarea care impiedica constatarea infractiunii sau declararea falsului in cadrul acestui proces indeplineste functia si are valoarea nu doar a unui simplu mijloc de proba pentru dovedirea incadrarii in motivul de revizuire prevazut de art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila de la 1865, ci constituie insasi imprejurarea despre care face vorbire art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din acelasi act normativ.
29. Doar in aceasta abordare pot fi conciliate exigentele motivului de revizuire analizat, sub aspect probatoriu, cu cele care tin de regularitatea exercitarii acestei cai extraordinare de atac sub aspectul termenului in care poate fi declarata.
30. Revizuentul nu se poate substitui subiectilor oficiali ai procesului penal in ceea ce priveste aprecierea asupra intervenirii vreunui impediment legal in exercitarea actiunii penale si nici nu i se poate pretinde acestuia sa antameze judecatile de valoare pe care organele judiciare penale le vor emite cu privire la faptele asupra carora au fost sesizate.
31. Mai mult, din perspectiva instantei care solutioneaza cererea de revizuire ar insemna ca, cel putin teoretic, acesteia sa i se deschida posibilitatea de a se pronunta ea insasi asupra existentei vreuneia dintre imprejurarile prevazute de art. 10 din Codul de procedura penala de la 1968 – corespunzator art. 16 din Codul de procedura penala din 2010, mai inainte ca autoritatile judiciare penale sa fi dat vreo solutie definitiva cu privire la infractiune. Or, o atare posibilitate depaseste cercetarea pe cale incidentala a infractiunii sau a falsului si plaseaza in sarcina instantei de judecata care solutioneaza revizuirea in procesul civil obligatia de a statua ea insasi asupra motivelor care impiedica exercitarea actiunii penale, cu depasirea atributiilor ce ii sunt recunoscute de lege in cazul in care se invoca motivul prevazut de art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila de la 1865.
32. Ca atare, daca se considera ca data producerii imprejurarilor la care se refera art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din Codul de procedura civila de la 1865 este chiar data emiterii actului de procedura penala de catre unul dintre subiectii oficiali ai procesului penal, act prin care aceste impedimente sunt constatate si primesc efecte in cadrul procesului penal, termenul obiectiv de 3 ani ar urma sa curga de la data acestui act.
33. De la momentul implinirii celor 3 ani incepe sa curga termenul de decadere, de o luna, pentru declararea revizuirii.
34. Procurorul general a apreciat ca in aceasta interpretare si aplicare a legii scopul instituirii termenului de 3 ani nu este lipsit de orice eficienta juridica. Indiferent de momentul la care partea a luat cunostinta de actul procurorului sau hotararea instantei penale si intervalul de timp ramas pentru indeplinirea actului de procedura, cererea de revizuire trebuie formulata in termenul de decadere de o luna calculat, atat prin raportare la momentul subiectiv (data luarii la cunostinta), cat si prin raportare la momentul implinirii celor 3 ani calculati de la data emiterii actului din procesul penal.
V. Raportul asupra recursului in interesul legii
35. Prin raportul intocmit in cauza, judecatorii-raportori au constatat ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale recursului in interesul legii, iar cu referire la dezlegarea in drept au apreciat ca momentul de la care incepe sa curga termenul de revizuire de o luna il constituie data la care partea a luat cunostinta, in orice mod, de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, iar aceasta data nu poate depasi intervalul de 3 ani de la data producerii imprejurarilor mentionate.
VI. Inalta Curte de Casatie si Justitie
36. Examinand sesizarea cu recurs in interesul legii, raportul intocmit de judecatorii-raportori, precum si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, se constata urmatoarele:
37. Completul competent sa judece recursul in interesul legii a fost legal sesizat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj care, potrivit dispozitiilor art. 514 din Codul de procedura civila, are calitatea procesuala de a declansa acest mecanism de unificare a practicii judiciare in scopul interpretarii si aplicarii unitare a legii de catre toate instantele judecatoresti.
38. Potrivit art. 515 din Codul de procedura civila, “Recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii”.
39. Din cuprinsul textului de lege mentionat rezulta conditiile ce trebuie indeplinite pentru ca recursul in interesul legii sa fie admisibil, si anume: sesizarea sa aiba ca obiect o problema de drept, aceasta problema de drept sa fi fost dezlegata diferit de instantele judecatoresti prin hotarari definitive, iar aceste hotarari judecatoresti sa fie anexate cererii.
40. Potrivit actului de sesizare, problema de drept solutionata diferit si supusa dezbaterii recursului in interesul legii vizeaza interpretarea dispozitiilor art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din Codul de procedura civila de la 1865.
41. Dezlegarea acestei probleme de drept controversate este una reala, care a primit interpretari diferite, astfel cum rezulta din hotararile judecatoresti definitive anexate actului de sesizare formulat de catre Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj, raspunzand asadar scopului recursului in interesul legii.
42. Prin urmare, conditiile legale de admisibilitate a recursului in interesul legii sunt indeplinite.
43. Obiectul recursului in interesul legii il constituie interpretarea dispozitiilor art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din Codul de procedura civila de la 1865, respectiv al determinarii momentului de la care incepe sa curga termenul de revizuire in ipoteza in care nu exista o hotarare de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului ori o hotarare prin care inscrisul sa fi fost declarat fals.
44. Conform art. 324 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedura civila de la 1865, termenul de revizuire este de o luna si se va socoti, in cazurile prevazute de art. 322 pct. 4, din ziua in care partea a luat cunostinta de hotararea instantei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului ori de hotararea care a declarat fals inscrisul. In lipsa unei astfel de hotarari termenul curge de la data cand partea a luat cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestora.
45. Textul supus interpretarii, care a fost preluat in termeni identici si in art. 511 alin. (1) pct. 3 din actualul Cod de procedura civila, contine un moment subiectiv de la care incepe sa curga termenul de o luna si un moment obiectiv, dupa implinirea caruia nu mai poate fi exercitata revizuirea.
46. Momentul subiectiv este acela in care partea interesata in revizuirea hotararii civile ia cunostinta, in orice mod, de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala.
47. Codul de procedura civila nu stabileste, ca punct de plecare al termenului de revizuire, comunicarea ordonantei procurorului sau a hotararii penale, dupa caz, prin care s-a constatat, in conditiile art. 16 din Codul de procedura penala actual (art. 10 din Codul de procedura penala de la 1968), ca actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar, cand a fost pusa in miscare, ca nu mai poate fi exercitata intrucat a intervenit una dintre situatiile enuntate de textul sus-mentionat.
48. Sintagma “partea a luat cunostinta de imprejurarile (…)” nu permite limitarea momentului de debut al cursului termenului de revizuire doar la comunicarea actelor sus-mentionate. Prin vointa legiuitorului ea trebuie inteleasa in sens larg, ca vizand si orice alte modalitati prin care s-ar putea afla, in chip rezonabil, prin raportare la situatia personala a revizuentului, dar si la oficialitatea dispozitiilor Codului de procedura penala – cu consecinta ca nimeni nu poate invoca necunoasterea legii -, ca au intervenit elemente de natura sa impiedice constatarea infractiunii printr-o hotarare penala.
49. In egala masura, imprejurarea ca organul de urmarire penala a dispus, prin actul de neincepere sau de clasare a urmaririi penale, sesizarea instantei civile pentru cercetarea falsului nu inseamna ca aceasta are drept consecinta prelungirea momentului de la care incepe sa curga termenul de revizuire pana la ramanerea definitiva a hotararii civile. Revizuirea intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila de la 1865 nu este conditionata de cercetarea separata a falsului de catre instanta civila, ci instanta de revizuire insasi va cerceta falsul pe cale incidentala.
50. Pe de alta parte, imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala nu sunt la aprecierea persoanei interesate in exercitarea revizuirii, pentru ca aceasta nu se poate substitui organului de urmarire penala sau instantei de judecata.
51. Drept urmare, acestei persoane nu i se poate pretinde sa se adreseze direct instantei de revizuire, in temeiul estimarii sale personale ca raspunderea penala a intimatului nu mai poate fi angajata, ci este necesar ca organul de urmarire penala sau instanta penala sa fi constatat prin ordonanta, respectiv prin hotarare, existenta impedimentului legal in pronuntarea unei hotarari de condamnare.
52. Momentul subiectiv analizat se apreciaza in raport cu existenta obligatorie a unor asemenea acte. Ceea ce nu este obligatoriu, fata de expresia folosita in art. 324 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedura civila de la 1865, este ca punctul de plecare al termenului de revizuire sa fie legat numai de comunicarea ordonantei sau hotararii penale.
53. In concluzie, momentul la care partea ia cunostinta de faptul ca nu se mai poate face constatarea infractiunii printr-o hotarare penala il poate constitui fie comunicarea actului organului de urmarire penala sau al instantei penale, dupa caz, fie orice alte circumstante care, dovedite prin orice mijloace de proba si la aprecierea instantei de revizuire, formeaza convingerea acesteia ca partea a stiut, de la data actelor sau circumstantelor respective, ca nu mai este posibila raspunderea penala a faptuitorului.
54. Momentul obiectiv este reprezentat de implinirea duratei de 3 ani de la data producerii imprejurarilor pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala.
55. Termenul de 3 ani nu este un alt termen de revizuire, alaturi de cel de o luna, si nu are natura juridica a termenului de prescriptie sau de decadere, susceptibil de intrerupere si suspendare, ci constituie doar o limita maxima pana la care s-a ingaduit partii sa actioneze in situatia in care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala.
56. Avand o asemenea natura juridica, termenul de trei ani nu poate servi la marcarea inceputului cursului termenului de o luna pentru exercitarea revizuirii, astfel incat, practic, sa se ajunga ca revizuirea sa poata fi exercitata in trei ani si o luna de la data producerii imprejurarilor la care se refera art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din Codul de procedura civila de la 1865.
57. Fata de exprimarea fara echivoc a legiuitorului, acest termen incepe sa curga de la un moment independent de orice apreciere din partea revizuentului, si anume data producerii imprejurarilor pentru care nu mai este posibila constatarea infractiunii printr-o hotarare penala, iar nu de la momentul subiectiv reprezentat de data la care partea a cunoscut imprejurarile mentionate. Din aceleasi ratiuni nu se poate admite ca sintagma “data producerii imprejurarilor” sa fie interpretata ca fiind data emiterii actului procurorului sau hotararii instantei prin care se constata aceste imprejurari, pentru ca s-ar ajunge la o modificare a textului supus interpretarii.
58. Pentru ca partea sa beneficieze de termenul integral de o luna este necesar sa ia cunostinta de imprejurarile sus-mentionate cel mai tarziu cu o luna inainte de trecerea a 3 ani de la data intervenirii imprejurarilor pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala. In caz contrar, partea va mai avea la dispozitie pentru exercitarea revizuirii numai timpul ramas pana la implinirea termenului de trei ani.
59. Ratiunea acestei optiuni severe a legiuitorului se afla in necesitatea ca situatia juridica stabilita prin hotararea susceptibila de revizuire sa nu fie lasata in incertitudine o perioada de timp mult prea mare, iar o asemenea abordare este de natura sa serveasca interesele de stabilitate a circuitului juridic civil.
60. Numai in mod exceptional, atunci cand organul de urmarire penala sau instanta penala constata intervenita imprejurarea care impiedica atragerea raspunderii penale la mai mult de 3 ani de la data intervenirii acesteia, persoana interesata poate recurge la repunerea in termen, in conditiile stabilite prin art. 103 din Codul de procedura civila de la 1865.
61. Pentru considerentele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE,
In numele legii,
DECIDE:
Admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj.
In interpretarea unitara a dispozitiilor art. 324 alin. 1 pct. 3 teza a doua din Codul de procedura civila de la 1865 stabileste ca momentul de la care incepe sa curga termenul de revizuire de o luna il constituie data la care partea a luat cunostinta, in orice mod, de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala.
Aceasta data nu poate depasi intervalul de 3 ani de la data producerii imprejurarilor sus-mentionate.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 6 martie 2017.
PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
IULIA CRISTINA TARCEA
Magistrat-asistent,
Mihaela Lorena Mitroi
—————