DOSAR NR. ……../103/2009
ROMANIA
TRIBUNALUL NEAMT SECTIA A II-A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA CIVILA NR. …./F
Sedinta publica din …..
Instanta constituita din :Presedinte – ……………….- presedinte sectie …………. – grefier
Pe rol se afla judecarea cererii in conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, privind pe debitorul S.C……………..S.R.L., cu sediul in ……………., nr. de ordine in registrul comertului …………, CUI ……………. si cererea conexa de atragere a raspunderii personale a fostului administrator …………….., cu domiciliul in …………..) si cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului de avocat … din …., …………….., formulata de lichidatorul judiciar C.I.I. ………. – , ………………..
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de … si au fost consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face parte din prezenta sentinta, cand s-a amanat pronuntarea cauzei pentru astazi, data de mai sus, dupa care,
TRIBUNALUL,
Judecatorul sindic
Lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a raspunderii personale a fostului administrator …………….. inregistrata sub nr. ………../103/2009/al, solicitand obligarea acesteia la plata pasivului ramas neacoperit in suma de 1.495.292,41 lei. Cererea a fost conexata la dosarul de faliment nr. …………103/2009 prin incheierea din data de 26.09.2012.
In motivare lichidatorul a aratat urmatoarele :
Administratorul societatii, asa cum a aratat in Raportul intocmit in temeiul art. 59, este persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului prin savarsirea faptei ilicite prevazute de art. 138 alin. 1 lit. c din L. nr. 85/2006, respectiv a dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati. Aceasta a adoptat o strategie manageriala riscanta concretizata in principal prin inregistrarea unor cheltuieli mai mari decat veniturile obtinute, ceea ce a determinat inregistrarea de pierdere contabila. Rezultatele economice nefavorabile inregistrate in perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei au fost rezultatul faptului ca a dispus concentrarea activitatii societatii pe un segment de produse care generau rate mici de rentabilitate, a mentinut un numar prea mare de personal in raport cu rezultatele obtinute, a utilizat utilaje cu rentabilitate scazuta si cu costuri mari de exploatare, nu a analizat temeinic elementele de cheltuieli si nu a aplicat politici adecvate de marketing care sa indice directiile cele mai profitabile pentru societate. Corelat cu lipsa de performanta economica, societatea, prin reprezentantul sau legal, a apelat la credite bancare mult peste posibilitatile reale de rambursare. Desi parata avea mijloacele necesare pentru incetarea sau reorientarea activitatii societatii, nu a luat nici o masura in vederea redresarii societatii, continuand o activitate nerentabila. Astfel, societatea a fost treptat decapitalizata si pusa in imposibilitatea de a-si achita datoriile. in conformitate cu dispozitiile art. 27 alin. 1 din L. nr. 85/2006, debitorul era obligat sa solicite deschiderea procedurii intrucat incetarea de plati era iminenta. Desi Legea nr. 85/2006 impune ca obligatorie pentru conducerea debitorului aflat in stare de insolventa solicitarea deschiderii procedurii insolventei, fostul administrator a ramas in pasivitate deoarece era interesata de continuarea activitatii si mentinerea atributiilor decizionale. Interesul personal al fostului administrator de a continua mandatul de administrator, mandat care in materie comerciala este prezumat a fi cu titlu oneros. Daca fostul administrator ar fi dispus incetarea activitatii si plasarea sub tutela legii insolventei, imediat ce se constata ca la nivelul veniturilor nu permiteau acoperirea cheltuielilor si obtinerea unui profit minim, nu s-ar mai fi acumulat pasivul in cuantumul aratat in tabelul definitiv consolidat, iar situatia activului debitorului ar fi permis acoperirea integrala a pasivului.
Parata a solicitat prin intampinare respingerea cererii de atragere a
raspunderii. In sustinere a prezentat o evolutie a societatii de la infiintare pana la aparitia starii de insolventa aratand ca adevaratele motive ale ajungerii societatii in stare de insolventa sunt independente de modul in care si-a exercitat mandatul, respectiv existenta unor factori obiectivi: scaderea cursului euro, cresterea excesiva a pretului materiei prime, concurenta externa, criza economica mondiala. Schimbarea tehnologiei si implicit a tipului de produse fabricate ar fi implicat costuri enorme si ar fi pus societatea in imposibilitatea valorificarii liniei de productie existente. Mai mult, o atare solutie ar fi presupunea gasirea unor piete de desfacere noi. Personalul a fost redus proportional cu scaderea activitatii societatii (de la 77 de salariati in anul 2006 la 18 in anul 2009). in legatura cu contractarea creditelor bancare care ar fi depasit posibilitatile reale de rambursare parata a precizat ca toate afacerile se desfasoara sub riscul unor pierderi, iar cresterea excesiva a dobanzilor bancare, dar si ceilalti factori obiectivi, nu constituiau factori previzibili. in ceea ce priveste datoria catre CEC, acesta a fost preluata de firma sotului ei, ……………..S.R.L., prin Contractul de novatie nr. ………. A imprumutat firma cu peste 80.000 lei de-a lungul desfasurarii societatii, fiind inscrisa la masa credala cu aceasta suma si salariul sau a fost redus de la 4.000 lei la 1.400 lei. Faptul ca nu a depus la tribunal cerere de deschidere a procedurii in temeiul art. 27, in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa, nu se circumscrie faptelor prevazute la art. 138 din L. nr. 85/2006, sanctiunea pentru aceasta fiind prevazuta la art. 143 alin. 1 din acelasi act normativ. in ceea ce priveste reglementarile referitoare la mandat, acestea se aplica numai in raporturile administratorului cu societatea si nu cu tertii. Prabusirea pietei imobiliare a afectat in mare masura lichidarea bunurilor societatii si acoperirea creantelor. Astfel, in anul 2006 valoarea totala a constructiilor si terenului apartinand societatii era de 878.700 euro, iar a utilajelor si a masinilor de 386.730 euro. Raportul de evaluare intocmit 4 ani mai tarziu (iulie 2010) stabileste ca proprietatea imobiliara a societatii are valoarea de 456.022 euro.
Fostul administrator a mai aratat ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
Lichidatorul judiciar a intocmit si afisat la grefa instantei, la data de 24.09.2012, Raportul final solicitand aprobarea acestuia si inchiderea procedurii in temeiul art. 132 alin. 2 din L. nr. 85/2006.
Analizand actele dosarului, instanta constata urmatoarele:
………. S.R.L. a fost infiintata in anul 1999 avand ca asociat unic si administrator parata ……………… Chiar daca in anul 2000 s-a modificat structura capitalului social si au mai intrat in societate doi asociati, parata a administrat debitorul pe toata perioada de functionare a acestuia, pana la deschiderea procedurii.
Prin sentinta comerciala nr. 11/F/13.01.2010 s-a deschis procedura impotriva societatii ……………. S.R.L., iar prin sentinta comerciala nr. 302/F/31.03.2010, procedura falimentului.
Dupa valorificarea bunurilor din averea debitorului lichidatorul judiciar a solicitat atragerea raspunderii personale a fostului administrator aratand in concluziile raportului privind cauzele si imprejurarile care au condus societatea la starea de insolventa ca parata a dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati. Aceste sustineri nu au fost dovedite de lichidator, din inscrisurile dosarului, inclusiv raportul lichidatorului intocmit in temeiul art. 59 din L. nr. 85/2006, rezultand ca parata nu se face vinovata de savarsirea vreunei fapte prevazute la art. 138 alin. din L. nr. 85/2006 pentru argumentele ce vor fi prezentate in continuare.
Admiterea unei actiuni formulata in temeiul art. 138 este conditionata de proba elementelor constitutive generice ale unei actiuni in raspundere civila delictuala, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate si vinovatia (intentia).
Faptele ilicite care dau nastere acestei raspunderi sunt limitativ prevazute de lege fiind, in acelasi timp, fapte intentionale, cu excluderea culpei ca forma a vinovatiei.
Lichidatorul judiciar a enumerat in raportul intocmit in temeiul art. 59 cauzele care au generat aparitia starii de insolventa. Acestea au fost: 1. administrarea nefundamentata din punct de vedere economic a activelor societatii, activul net contabil pentru anii 2007, 2009 si 2010 indicand ca a fost adoptata o strategie manageriala riscanta; 2. concentrarea activitatilor societatii pe un segment de produse care generau rate de rentabilitate mici; 3. utilizarea unor utilaje cu rentabilitate scazuta si care generau costuri mari de intretinere si exploatare; 4. mentinerea unui numar prea mare de personal in raport cu rezultatele obtinute; 5. lipsa unei analize temeinice a conturilor de cheltuieli care sa indice caile de urmat pentru cresterea rentabilitatii; 6. lipsa unei politici de marketing care sa indice nisele de piata si clientii cei mai profitabili; 7. inregistrarea unor pierderi foarte mari din diferenta de curs valutar, inregistrata la creditele in euro, contractate de societatea debitoare, atat cu institutii bancare, cat si cu persoane fizice; 8. reducerea drastica a cererii pentru produsele societatii, pe fondul crizei economice globale; 9. scaderea fluxului de numerar a societatii care a dus la imposibilitatea achitarii la termen a datoriilor devenite exigibile, ceea ce a generat majorarea dobanzilor si penalitatilor, cu influente negative asupra rezultatelor societatii.
Studiind cauzele enumerate mai sus se constata ca primele 6 (sase) motive se refera la masuri manageriale luate de administratorul societatii (inclusiv un anumit risc comercial) care i se imputa si care ar fi condus societatea la insolventa. Ori aceste actiuni sau inactiuni nu sunt mentionate de legiuitor la art. 138 alin. 1. Mai mult, chiar daca ar exista o legatura de cauzalitate intre activitatea manageriala si insolventa societatii, nu rezulta din dosar faptul ca parata a luat aceste masuri cu intentia de a falimenta societatea, lipsind astfel unul din elementele esentiale ale raspunderii civile delictuale. Daca intentia paratei ar fi fost aducerea societatii in insolventa nu ar fi garantat cu bunurile personale (suprafata de 5.200 mp. teren si apartamentul cu trei camere – proprietatea sotilor ……….) creditul contractat de debitor la data de 17.02.2009, prin contractul nr. 507/2009 incheiat cu CEC S.A. – Sucursala Piatra Neamt.
Celelalte trei cauze mentionate de lichidator (punctele 7-9) sunt de natura obiectiva, astfel ca nu-i pot fi imputate fostului administrator.
Lichidatorul judiciar a retinut in acelasi raport ca in anul 2008 activitatea debitorului a cunoscut o crestere substantiala, iar in anul 2009 s-a redus foarte mult, fara sa precizeze momentul instalarii insolventei. De asemenea, a mai aratat ca din semestrul al doilea al anului 2009, societatea nu a mai desfasurat activitate (pagina 4 din raport). Prin urmare, parata nu a dispus continuarea activitatii dupa ce a constatat ca se reduc veniturile. Dimpotriva, a redus cheltuielile de exploatare cu 64,62% si, ulterior, a intrerupt activitatea. De asemenea, asa cum rezulta din carnetul de munca al paratei, din februarie 2009 s-a redus salariul acesteia de la 4.000 lei la 1.400 lei, iar la data de 01.12.2009 este operata incetarea activitatii si in carnetul sau de munca. Lichidatorul nu a dovedit ca existenta faptei prevazute la lit. c. Pentru a fi retinuta de instanta, acesta trebuia sa faca dovada atat a continuarii unei activitati care ducea, in mod vadit societatea la insolventa, dar si a interesului personal al administratorului statutar de a continua o astfel de activitate.
Din probele administrate rezulta ca starea de insolventa a fost cauzata de: lipsa comenzilor la export si la import; cresterea cheltuielilor inregistrate ca urmare a diferentelor de curs valutar care au ajuns la valoarea de 624.657,12 lei in anul 2009 si a cheltuielilor cu dobanzile care au crescut de la an la an, ajungand in anul 2009 la valoarea de 155.548,23 lei; cresterea pretului combustibilului si a pretului materiilor prime; aparitia crizei economice la nivel mondial, ceea ce a avut ca efect ramanerea marfii pe stoc. Conform balantelor contabile si inventarierii din 31.12.2009, debitorul avea in patrimoniu stocuri de marfa in valoare de 523.892,93 lei. Acestea au fost predate lichidatorului judiciar, la fel si imobilizarile corporale care aveau o valoare contabila, la 31.03.2010 de 3.131.017,62 lei. Valoarea totala a bunurilor din patrimoniul debitorului depasea la data de 31.03.2010 valoarea pasivului (2.269.059,16 lei) care ar fi putut fi acoperit in conditiile in care nu s-ar fi prabusit piata imobiliara si nu ar fi scazut puterea de cumparare.
Imprejurarile mentionate nu sunt de natura a atrage raspunderea membrilor organelor de conducere, nu se afla printre cele prevazute la art.138, iar lichidatorul judiciar n a adus alte dovezi in sustinerea cererii.
Prin urmare, instanta va respinge cererea conexa de atragere a raspunderii personale formulata de lichidator, ca nefondata.
Referitor la cererea lichidatorului judiciar privind inchiderea procedurii, instanta constata ca aceasta este intemeiata.
Lichidatorul judiciar a intocmit Raportul final pe care l-a afisat la data de 24.09.2012 si l-a comunicat creditorilor si debitorului conform art. 129 alin. 1 din L. nr. 85/2006.
Impotriva acestuia nu s-au formulat obiectiuni, astfel ca instanta, in temeiul art. 132 alin. 2 din L. nr. 85/2006, va aproba Raportul final si va dispune inchiderea procedurii si radierea debitorului din registrul comertului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererea conexa de atragere a raspunderii personale formulata de lichidatorul judiciar C.I.I. ………………, in contradictoriu cu parata …………….. cu domiciliul in …………… si cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului de avocat „….” din…, ……….,, ca nefondata.
Aproba Raportul final intocmit de lichidatorul judiciar, in temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolventei, Dispune inchiderea procedurii falimentului debitorului S.C. ……… S.R.L., cu sediul in ……………, nr. de ordine in registrul comertului ……….., CUI …… Dispune radierea debitorului din Registrul Comertului Neamt, in temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolventei, Descarca pe lichidator de orice indatoriri si responsabilitati, in temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolventei,
Dispune notificarea prezentei sentinte creditorilor, fostului administrator, Directiei Teritoriale a Finantelor Publice si Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Neamt pentru efectuarea mentiunilor de inchidere a procedurii si de radiere, precum si publicarea prin Buletinul procedurilor de insolventa.
Cu recurs in termen de 7 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica..
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACAU – SECTIA A II-A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL- Dosar nr.. ../103/2009
Decizia nr. …../2013
SEDINTA PUBLICA DIN …..
PRESEDINTE – …………….. – judecator
- ……………… – judecator
- ……….. – judecator
- ………….. – grefier
Pe rol fiind solutionarea recursului declarat de recurenta-creditoare Directia Generala a Finantelor Publice ……….., impotriva sentintei civile nr. …/F din …. pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr. ………/103/2009, avand ca obiect procedura insolventei – societati cu raspundere limitata.
La apelul nominal tacut in sedinta publica, atat la prima, precum si la a doua strigare a cauzei, s-a constatat lipsa partilor
Procedura a fost legal indeplinita.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de catre grefier, dupa care :
Instanta constata ca recursul este declarat si motivat in termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru in temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Nemaifiind cereri de formulat in cauza sau alte chestiuni prealabile si vazand ca prin cererea de recurs reeurenta-creditoare a solicitat judecarea cauzei in lipsa, instanta constata dosarul in stare de judecata, trecand la deliberare.
CURTEA
– deliberand –
Asupra recursului de fata;
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta constata urmatoarele:
Prin sentinta civila …./F/…s-a respins cererea conexa de atragere a raspunderii personale formulata de lichidatorul judiciar C.l.I. ……………., s-a aprobat Raportul final intocmit de lichidatorul judiciar si in temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolventei a dispus inchiderea procedurii falimentului debitorului SC. ……………. S.R.L, radierea debitorului din Registrul Comertului ………..
In temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolventei a descarcat pe lichidator de orice indatoriri si responsabilitati, iar in temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolventei,a dispus notificarea prezentei sentinte creditorilor, fostului administrator. Directiei Teritoriale a Finantelor Publice si Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul…….. pentru efectuarea mentiunilor de inchidere a procedurii si de radiere, precum si publicarea prin Buletinul procedurilor de insolventa.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
………. S.R.L. a fost infiintata in anul 1999 avand ca asociat unic si administrator parata ……….. Chiar daca in anul 2000 s-a modificat structura capitalului social si au mai intrat in societate doi asociati, parata a administrat debitorul pe toata perioada de functionare a acestuia, pana la deschiderea procedurii. Prin sentinta comerciala nr. …. /F/13.01.2010 s-a deschis procedura impotriva societatii …………S.R.L., iar prin sentinta comerciala nr. ……/F/31.03.2010, procedura falimentului.
Ca lichidatorul judiciar a invocat ca administratorul statutar a dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati, sustineri care nu au fost dovedite de lichidator, din inscrisurile dosarului, inclusiv raportul lichidatorului intocmit in temeiul art. 59 din L. nr. 85/2006, rezultand ca parata nu se face vinovata de savarsirea vreunei fapte prevazute la art. 138 alin. din L. nr. 85/2006.
Ca din cauzele enumerate de lichidatorul judiciar se constata ca primele 6 (sase) motive se refera la masuri manageriale luate de administratorul societatii (inclusiv un anumit risc comercial) care i se imputa si care ar fi condus societatea la insolventa. Ori aceste actiuni sau inactiuni nu sunt mentionate de legiuitor la art. 138 alin. 1. Mai mult, chiar daca ar exista o legatura de cauzalitate intre activitatea manageriala si insolventa societatii, nu rezulta din dosar faptul ca parata a luat aceste masuri cu intentia de a falimenta societatea, lipsind astfel unul din elementele esentiale ale raspunderii civile delictuale. Daca intentia paratei ar fi fost aducerea societatii in insolventa nu ar fi garantat cu bunurile personale (suprafata de 5.200 mp. teren si apartamentul cu trei camere – proprietatea sotilor ………..) creditul contractat de debitor la data de 17.02.2009, prin contractul nr. 507/2009 incheiat cu CEC S.A. – Sucursala Piatra Neamt.
Celelalte trei cauze mentionate de lichidator (punctele 7-9) sunt de natura obiectiva, astfel ca nu-i pot fi imputate fostului administrator.
Ca lichidatorul judiciar a retinut in acelasi raport ca in anul 2008 activitatea debitorului a cunoscut o crestere substantiala, iar in anul 2009 s-a redus foarte mult fara sa precizeze momentul instalarii insolvcntei. De asemenea, a mai aratat ca din semestrul al doilea al anului 2009, societatea nu a mai desfasurat activitate (pagina 4 din raport). Prin urmare, parata nu a dispus continuarea activitatii dupa ce a constatat ca se reduc veniturile. Dimpotriva, a redus cheltuielile de exploatare cu 64,62% si, ulterior, a intrerupt activitatea. De asemenea, asa cum rezulta din carnetul de munca al paratei, din februarie 2009 s-a redus salariul acesteia de la 4.000 lei la 1.400 lei, iar la data de 01.12.2009 este operata incetarea activitatii si in carnetul sau de munca. Lichidatorul nu a dovedit ca existenta faptei prevazute la lit. c. Pentru a fi retinuta de instanta, acesta trebuia sa faca dovada atat a continuarii unei activitati care ducea, in mod vadit societatea la insolventa, dar si a interesului personal al administratorului statutar de a continua o astfel de activitate.
Referitor la cererea lichidatorului judiciar privind inchiderea procedurii, instanta a constat-o ca intemeiata, ca acesta a intocmit Raportul final pe care l-a afisat la data de 24.09.2012 si l-a comunicat creditorilor si debitorului conform art. 129 alin. 1 din L. nr. 85/2006 si ca impotriva acestuia nu s-au formulat obiectiuni.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Directia Generala Finantelor Publice ……….
Recursul este scutit de taxa judiciara de timbru si timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.
In motivarea recursului, recurenta Directia Generala a Finantelor Publice ……….. arata ca s-a dispus inchiderea procedurii insolventei fata de debitoare si nu poate fi de acord cu hotararea judecatorului sindic deoarece T.V.A. in cuantum de 997 lei aferenta vanzarilor bunurilor debitoarei in procedura insolventei nu a fost achitata desi aceasta este o cheltuiala aferenta procedurii conform art. 121 alin. 1 si 123 alin. 1 din Cod procedura civila.
Ca prin inchiderea procedurii lichidatorul judiciar este descarcat de orice indatoriri si astfel TV.A. nu mai poate fi recuperata.
Prin intampinare lichidatorul judiciar arata ca procedura s-a inchis dupa valorificarea bunurilor debitoarei, ca impotriva raportului asupra fondurilor si planul de distribuire recurenta nu a formulat obiectiuni.
Arata lichidatorul ca T.V.A. aferenta bunurilor valorificate care a fost achitata in sumele pretinse de recurenta reprezinta fie o eroare, fie accesorii insa in acest din urma caz nu poate fi avuta in vedere deoarece in cursul procedurii nu pot fi calculate accesorii.
Curtea, verificand sentinta recurata in limitele motivelor de recurs formulate si cu respectarea dispozitiilor art. 3041 cod procedura civila, constata nefondat recursul pentru urmatoarele considerente:
Sub un prim aspect, recurenta nu critica temeiul legal pe care judecatorul-sindic l-a considerat incident in cauza, atunci cand a solutionat cererea de inchidere a procedurii formulate de lichidatorul judiciar si nici conditiile prevazute de lege pentru aplicarea acestuia.
Pe de alta parte, raportul final este prevazut de art. 129 din Legea 85/2006. Potrivit acestui text de lege, dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecatorului-sindic un raport final insotit de situatiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului. Judecatorul-sindic va convoca adunarea creditorilor in termen de maximum 30 de zile de la afisarea raportului final. Creditorii pot formula obiectii la raportul final cu cel putin 5 zile inainte de data convocarii.
Obiectiunile, asa cum dispune alin. 2 din art. 129, sunt solutionate la data sedintei, de catre judecatorul-sindic, iar prin incheiere va aproba sau va dispune, daca este cazul, modificarea corespunzatoare a raportului final.
Asadar, orice creditor poate sa formuleze obiectiuni la raportul final, termenul fiind de 5 zile inainte de data convocarii, recurenta netacand dovada ca ar fi formulat obiectiuni, sau ca s-ar fi aflat in imposibilitatea formularii unor astfel de obiectiuni determinate de modul in care au fost respectate dispozitiile art. 129 din Legea 85/2006.
Potrivit art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006, o procedura de faliment va fi inchisa atunci cand judecatorul-sindic a aprobat raportul final, cand toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si cand fondurile nereclamate au fost depuse la banca.
Avand in vedere ca recurenta si nici un alt creditor nu au formulat obiectiuni corect a dispus judecatorul sindic inchiderea procedurii insolventei.
Pe de alta parte, avand in vedere ca impotriva unor acte ale practicianului in insolventa legea a stabilit cai distincte de atac, partea care se pretinde vatamata nu poate sa omita exercitarea cailor specifice de atac si sa se adreseze direct instantei de recurs. Asadar, chiar daca criticile sale ar fi pertinente, acestea ar fi trebuit sa faca obiectul obiectiuni lor prevazute de art. 129 din Legea 85/2006 si doar hotararea judecatorului sindic in solutionarea obiectiunilor sa poata fi supusa cenzurii instantei de recurs.
In consecinta, fata de cele ce preced, instanta in temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reeurenta-creditoare Directia Generala a Finantelor Publice …….., cu sediul in …… impotriva sentintei civile nr. ………./F din 12 decembrie 2012, pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr. ……./103/2009 in contradictoriu cu intimatul-lichidator Cabinet Individual Insolventa ………., lichidator judiciar al S C. ……….. S.R.L., cu sediul in …………., ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi, ….