CREANTA. CONDITII LEGALE
Prezenta expunere vizeaza conditiile pe care trebuie sa le intruneasca o creanta pentru a justifica aplicarea procedurii insolventei asupra unui debitor.
Din perspectiva art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, “orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege impotriva unui debitor prezumat in insolventa poate introduce o cerere introductiva, in care va preciza:
a) cuantumul si temeiul creantei:
b) existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz in care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea in care intelege sa participe la reorganizare”.
In privinta creditorului indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei, art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 stabileste ca acesta este acel creditor a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile.
Cum, potrivit art. 149, dispozitiile Legii insolventei se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civila, vom analiza conditiile creantei prin filtrul art. 662 din acest din urma act normativ.
Astfel, conform art. 662 alin. (2 ) – (4) din Noul cod de procedura civila ( N.C.P.C.) : “creanta este certa cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu ; creanta este lichida atunci cand obiectul ei este determinat sau cand titlul executoriu contine elemente care permit stabilirea lui ; creanta este exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata” (s.n.).
Noul cod de procedura civila aduce un element de noutate in privinta certitudinii creantei, stabilind drept criteriu suplimentar, ca aceasta sa rezulte din insusi titlul executoriu. In vechea reglementare, art. 379 alin. (3) definea creanta certa ca fiind “aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul”.
Practic, daca anterior intrarii in vigoare a N.C.P.C. , creantele apte a declansa procedura insolventei trebuiau sa rezulte din diferite acte juridice, care sa emane de la debitor sau sa fie recunoscute de acesta, ori sa-i fie opozabile ( nefiind necesar ca acestea sa imbrace forma autentica ), in prezent, caracterul cert al creantei trebuie sa rezulte din insusi titlul executoriu iar caracterul lichid se impune a fi determinat prin raportare la elementele incluse in titlul executoriu.
Concluzionand, pentru a putea formula o cerere de deschidere a procedurii insolventei, creditorul trebuie sa detina un titlu executoriu ( de ex. hotarare judecatoreasca, efect de comert – cambie, cec sau bilet la ordin – ori act administrativ – in cazul obigatiilor fiscale ) in care sa fie cuprinsa creanta a carei valorificare o urmareste. In cazul in care creanta este constatata intr-un inscris sub semnatura privata sau atunci cand nu este retinuta intr-un titlu, cererea creditorului de deschidere a procedurii insolventei impotriva debitorului respectiv se impune a fi respinsa.
avocat Irina Maria Moldovan