Instituirea masurilor asiguratorii reprezinta o dispozitie de exceptie la care organul fiscal este indreptatit a recurge numai in situatiile expres si limitativ prevazute de lege

Dosar nr. ……/103/2017

ROMANIA

TRIBUNALUL NEAMT

SECTIA A II A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA NR. …….
SEDINTA PUBLICA DIN………….2017
Instanta constituita din:

PRESEDINTE: ………………JUDECATOR …………………….GREFIER

Se examineaza actiunea civila formulata de reclamanta……, cu sediul in ………………… in contradictoriu cu parata …….. – ……cu sediul in ……………………..

La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns, pentru reclamanta, avocat I.M., cu imputernicirea avocatiala seria………….. din ………….., lipsa fiind reprezentantul legal al paratei.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza  instantei ca:

• obiectul actiunii – contestatie act administrativ fiscal;
• cauza se afla la primul termen de judecata dupa parcurgerea etapei de

regularizare;

• procedura de citare este legal indeplinita.

Instanta pune in discutie exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Neamt – Sectia a II a civila de contencios administrativ si fiscal, invocata de parata prin intampinare.

Avocat I.M., pentru reclamanta, solicita respingerea exceptiei de necompetenta materiala a Tribunalului Neamt, invocata de parata motivat de faptul ca decizia de instituire a masurilor asiguratorii a fost emisa de catre Directia ……… Chiar daca directia este subordonata …………, aceasta imprejurarea nu este de natura a atrage competenta Curtii de Apel Bacau motivat de faptul ca structura regionala este o autoritate publica cu competente proprii, ce are calitatea de a emite acte administrative si care poate sta in justitie si in situatia in care nu are personalitate juridica, context in care apreciaza ca in cauza devin incidente dispozitiile art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004.

Instanta apreciaza ca neintemeiata exceptia de necompetenta materiala invocata de parata prin intampinare si constata ca tribunalul este competent material in temeiul art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004.

Instanta acorda cuvantul pe probe.

Avocat I.M., pentru reclamanta, solicita admiterea probei cu inscrisuri, respectiv cele existente la dosar. De asemenea, depune un certificat de atestare fiscala din care rezulta ca, in prezent, societatea reclamanta nu are datorii catre stat si chitanta seria …..nr.  din …….., reprezentand plata onorariu avocat in cuantum de…… lei.

Instanta admite proba cu inscrisuri ca fiind utila si concludenta solutionarii cauzei.

La intrebarea instantei, daca dupa emiterea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii din …….2016 a fost emis un titlu de creanta fiscala si daca au fost sesizate organele de cercetare penala, aparatorul ales al reclamantei arata ca nu s-a emis un titlu de creanta fiscala si nici nu au fost sesizate organele de cercetare penala.

Instanta constata terminata cercetarea procesului si acorda cuvantul in cadrul dezbaterilor.

Avocat …, pentru reclamanta, depune, la dosar, concluzii scrise prin care solicita admiterea contestatiei, anularea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Mai arata ca, in fapt, prin decizia atacata parata a apreciat ca se impune instituirea unei masuri asiguratorii intrucat s-a constatat existenta pericolului de sustragere de la plata datoriilor fiscale, sau de risipire a patrimoniului, cu consecinta periciclitarii sau ingreunarii in mod considerabil a colectarii. Pentru a ajunge la aceasta decizie organul fiscal a apreciat ca in perioada ………………, societatea ar fi inregistrat in contabilitate facturi fiscale reprezentand prestari servicii si achizitii bunuri, de la furnizori cu un comportament fiscal suspect. In acest sens, s-a apreciat ca prin inregistrarea in evidenta contabila a unor achizitii de la ………., care nu au putut fi justificate ca fiind reale, sunt in valoare de………….. lei.

Aparatorul ales al reclamantei, avocat …, apreciaza ca decizia de instituire a masurilor asiguratorii este netemeinica si nelegala raportat la faptul ca, in cauza, au fost incalcate dispozitiile ari. 213 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, cel putin in privinta cazului exceptional. De asemenea nu au fost respectate cerintele prevazute in pct. 5.1.1. din Ordinul nr. 2605 din 21.10.2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de OG nr. 92/2003 cu privire la existenta pericolului iminent, in aprecierea acestui pericol, parata ar fi trebuit sa fie subiectiva, sa se raporteze la declaratii fiscale ale contribuabilului si la comportamentul fiscal al acestuia pana la momentul respectiv, societatea reclamanta avand un comportament perfect, legal si si-a respectat intotdeauna obligatiile fiscale catre bugetul de stat.

De asemenea, solicita instantei sa aiba in vedere ca, in emiterea acestei decizii, organul fiscal a uzat de dreptul de apreciere consacrat de dispozitiile ari. 6 din Codul de procedura fiscala si faptul ca acesta a incalcat aceasta prevedere raportandu-se in motivarea decizie exclusiv la comportamentul fiscal al celor trei furnizori.

In ceea ce priveste comportamentul fiscal al celor trei furnizori, aparatorul ales al reclamantei solicita a se avea in vedere jurisprudenta constata a Curtii de Justitie a Uniunii Europene in aceasta materie, respectiv considerentele din decizia emisa in cauza Bonik EOOD, respectiv C-285/11, C -277-14, si nu in ultimul rand statutarile CJUE in cauzele conexate C-80/11 si C-142/11, in sensul ca: „art.167, art. 168 lit. a, art. 178 lit. a , art. 220 pct. 1 si art. 226 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28.11.2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare adaugata trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practici nationale in temeiul careia autoritatea fiscala refuza unei persoane impozabile dreptul de deducere din valoarea taxei pe valoarea adaugata pe care o datoreaza sau achitate pentru serviciile care i-au fost furnizate pentru motivul ca emitentul facturii aferente acestor servicii sau unul dintre prestatorii sai au savarsit nereguli, jara ca aceasta autoritate sa dovedeasca, avand in vedere elemente obiective, ca persoana impozabila respectiva stia sau ar fi trebuit sa stie ca operatiunea invocata pentru a justifica dreptul de deducere era implicata intr-o frauda savarsita de emitentul mentionat sau de un alt operator. ” De asemenea, se opune unei practici nationale in temeiul careia autoritatea fiscala refuza dreptul de deducere pentru motivul ca persoana impozabila nu s-a asigurat ca emitentul facturii aferente bunurilor pentru care se solicita exercitarea dreptului de deducere avea calitatea de persoana impozabila, ca dispunea de bunurile in cauza si era in masura sa le livreze si ca si-a indeplinit obligatiile privind declararea si plata taxei ope valoare adaugata sau pentru motivul ca persoana impozabila respectiva nu dispune, in plus fata de factura mentionata, de alte documente de natura sa demonstreze ca imprejurarile mentionate sunt intrunite.

Avocat …, arata ca societatea reclamanta nu este tinuta sa verifice daca respectivii furnizori aveau calitatea de persoane impozabile, desi la momentul la care s- au incheiat contractele de finantare, s-au efectuat verificari in sensul de a afla daca societatile respective erau inregistrate la Registrul Comertului si daca in obiectul de activitate le permitea conlucrarea cu societatea reclamanta. De asemenea, societatea reclamanta nu putea fi obligata sa verifice daca furnizorii dispuneau de bunurile livrate si daca si-au indeplinit obligatiile fiscale de plata catre bugetul de stat.

Mai arata ca, societatea reclamanta a fost controlata, in prealabil, de trei ori de catre organul fiscal, nu s-a stabilit vreo raspundere sau obligatie de plata restanta in sarcina contribuabilului.

De asemenea, aparatorul ales al reclamantei solicita instantei sa observe faptul ca societatea a contractat fonduri europene si orice neregula ar fi condus la sistarea primirii transelor de la U.E.

Pensiunea detinuta de catre reclamanta a avut un real succes, a fost mediatizata inclusiv de presa.

Pentru motivele inovate si raportat la inscrisurile anexate la dosarul cauzei din care rezulta cu prisosinta realitatea situatiei si avand in vedere faptul ca in speta au fost incalcate drepturile contribuabilului si faptul ca decizia nu a fost motivata, solicita admiterea contestatiei si anularea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii.

Cu cheltuieli de judecata.

S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care,

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei civile de fata, constata:

Prin cererea inregistrata sub nr…………../2017, reclamantul …………….. a solicitat in contradictoriu cu ……………..- ……. anularea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr……………., emisa de catre parata la data de …………… si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca , prin decizia atacata, s-a apreciat de catre Directia……… ca se impune instituirea unor masuri asiguratorii intrucat s-a constatat existenta pericolului de sustragere de la urmarire sau de ascundere sau risipire a patrimoniului, cu consecinta periclitarii sau ingreunarii in mod considerabil a colectarii. In concret, organul fiscal a pretins faptul ca, in perioada ……………………….., a inregistrat facturi fiscale reprezentand prestari servicii lucrari constructii, precum si achizitii de dotari cu mobilier si aparatura electrocasnica de la societati comerciale cu comportament fiscal suspect, tranzactii asupra carora ar exista indicii ca nu sunt reale. S-a concluzionat astfel ca, obligatiile fiscale suplimentare generate prin inregistrarea in evidenta contabila a unor achizitii de la ……………………, care nu au putut fi justificate ca fiind reale, sunt de ……………… lei (impozit pe venit+ TVA). Ca mod de aducere la indeplinire a masurilor asiguratorii a fost stabilit sechestru asigurator pentru bunuri imobile.

In motivarea instituirii masurilor asiguratorii, intimata se raporteaza la considerente ce nu conduc la stabilirea existentei pericolului de sustragere de la obligatiile fiscale datorate catre bugetul de stat, a risipirii patrimoniului sau de ascundere a acestuia sau a situatiei financiare a debitoarei trecute sau prezente. Singura justificare a dispunerii acestei masuri porneste de la premisa ca societatea ar fi implicata (alaturi de trei societati comerciale) intr-un circuit fictiv, inregistrand in contabilitate tranzactii reprezentand lucrari de constructii precum si achizitii de dotari cu mobilier si aparatura electrocasnica, asupra carora ar exista indicii ca nu sunt reale si nu s-au achizitionat in realitate. Or, actiunea de sustragere la care face trimitere art. 213 C.proc.fiscala se refera la obligatiile fiscale stabilite prin chiar actul de constatare si nu la activitatea unei societati/intreprinderi de a inregistra anumite facturi in contabilitate cu un prezumtiv caracter fictiv, intrucat existenta unor inregistrari apreciate cu ocazia controlului ca fiind fictive nu poate fi asimilata de plano cu o actiune de sustragere de la plata obligatiilor fiscale.

Reclamanta arata ca nu sunt indeplinite conditiile impuse de art. 213 C.proc.fiscala, intimata nefiind in masura sa indice in cuprinsul deciziei acele actiuni care sa concretizeze pericolul sustragerii de la plata creantelor fiscale ori actiuni de natura a prefigura o diminuare sau risipire a patrimoniului. In acest sens, nu s-a indicat transferul unor sume din contul subscrisei in alte conturi fara o justificare si care sa plaseze operatiunile bancare in imediata apropiere a controlului fiscal si nici nu a fost identificata instrainarea vreunor bunuri din patrimoniul subscrisei, ascunderea ori deplasarea acestora in alte locatii sau orice alte activitati care sa conduca la concluzia ca dupa efectuarea controlului s-ar incerca ascunderea sau risipirea averii.

In privinta comerciale derulate cu …………., reclamanta arata ca a intervenit Contractul de lucrari nr. ………… prin care acesta din urma se obliga sa indeplineasca, sa execute, sa finalizeze lucrarile si sa intretina obiectivul de investitie/ Executie lucrari de constructive agropensiune si achizitii utilaje si echipamente cu montaj aferente, conform proiectului 1/ ……………. “. Mentioneaza faptul ca, la data incheierii acestei conventii, cu privire la aceasta societate, in Registrul Comertului nu se regaseau niciun fel de mentiuni referitoare la condamnari ale comerciantului pentru fapte penale, punerea sub interdictie, declararea starii de insolventa sau faliment sau alte inregistrari de natura a pune sub semnul intrebarii legalitatea activitatii comerciale derulate de catre aceasta. Invoca si continutul Certificatului constatator nr. …………. emis de catre ORC de pe langa Tribunalul Neamt.

S.C. ……….. SRL a efectuat lucrarile la care s-a obligat, aspect ce rezulta din cuprinsul Procesului-verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. …………………… Comisia de receptie a atestat faptul ca lucrarile – cuprinse in contract – au fost executate corespunzator cantitativ si calitativ in conformitate cu prevederile proiectului tehnic si ale caietelor de sarcini cat si cu reglementarile tehnice in vigoare. Contravaloarea acestor lucrari se regaseste in cuprinsul facturilor la care se refera decizia atacata, facturi ce au fost inregistrate in contabilitatea societatii fara nicio exceptie.

Este de observat si faptul ca toate situatiile de plata poarta viza O.J.F.I.R. Fata de aceste imprejurari – dovedite cu inscrisurile anexate, este evident ca sustinerile organului fiscal in sensul ca lucrarile de constructii in discutie ar fi nereale, nu pot fi primite.

In privinta relatiei comerciale derulate cu ………… SRL, reclamanta arata ca a intervenit Contractul de furnizare nr…………….., prin care aceasta se obliga sa furnizeze mobilier, echipamente electronice precum si alte dotari pentru proiectul” ……………………”. Aferent acestor dotari, furnizorul a emis F.F. ………… in suma de ………… lei, a carei contravaloare a fost achitata prin ordin de plata, la data de ………… Toate bunurile ce au facut obiectul contractului amintit se regasesc faptic in patrimoniul reclamantei. Acest aspect rezulta din cuprinsul Procesului – verbal de receptie dotari nr. …………………. si din continutul Procesului – verbal de punere in functiune dotari nr……………… Pe de alta parte, sumele avansate catre acest furnizor, in baza facturii fiscale mentionate anterior, au fost acceptate spre decontare (cu doua exceptii) de catre Agentia pentru finantarea Investitiilor Rurale, aspect ce se deduce din continutul Notificarii beneficiarului cu privire la confirmarea platii nr……………………..

Reclamanta apreciaza ca, nu are niciun fel de relevanta comportamentul fiscal al Furnizorilor cocontractantului sau sau chiar al acestuia din urma, ea neputand fi sanctionata pentru faptele unei alte persoane juridice.

In privinta relatiei comerciale cu S.C. …………….. SRL, arata ca aceasta a emis la data de……….. F.F……..reprezentand avans constructie bucatarie. Reclamanta a achitat contravaloarea acestei facturi prin ordine de plata emise in ………. si respectiv,……….. Datorita unor imprejurari obiective, a revenit asupra acestui raport contractual, S.C. ……………… SRL restituindu-i aproape integral suma achitata cu titlu de avans. Dincolo de aceste aspecte, nu poate fi ignorata existenta celor trei Rapoarte de inspectie fiscala .Asa cum rezulta din continutul acestor acte de control, obiectivele inspectiei fiscale au constat in: modul de determinare a bazei de impunere (in cazul TVA concordanta dintre datele din decont cu cele din Jurnalul de vanzari si cumparari, evidenta contabila, declaratia informativa, declaratia recapitulative, realitatea bazei de impozitare si a TVA-ului ca rezultat al exercitarii dreptului de deducere si a obligatiei de colectare a TVA);etc .Din cuprinsul Raportului de inspectie fiscala incheiat la data de ………., se poate observa faptul ca perioada supusa verificarii ( TVA ) a fost …………., organul fiscal analizand documentele aferente lucrarilor de executie aferente pensiunii. In acest sens, au fost controlate facturile fiscale emise de …………SRL si ………….. Concluzionand, realitatea tranzactiilor a fost supusa, in primul rand, controlului oficiului Judetean pentru Finantarea Investitiilor Rurale Neamt. in masura in care s-ar fi constatat cea mai mica abatere, cu siguranta, autoritatea contractanta nu ar fi acordat finantarea.

Reclamanta a mai semnalat neconcordanta dintre suma estimata de organul fiscal a fi datorata. Pe de alta parte, nu intelege cum putea organul fiscal sa calculeze un impozit pe venit in conditiile in care nu realiza niciun fel de venituri la acel moment.

Reclamanta a mai invocat faptul ca nu i s-a respectat dreptul de a -si exprima punctul de vedere cu privire la faptele relevante pentru luarea deciziei. Astfel, organul fiscal a considerat ca audierea sa nu era obligatorie in cauza, fata de dispozitiile art. 9 alin. (2) lit. a din Codul de procedura fiscal (intarzierea in luarea deciziei determina un pericol pentru consemnarea situatiei fiscale reale /considerand ca se afla in exceptia de la regula impusa de art. 9 alin. (1). Sustine ca o atare apreciere din partea organului fiscal nu este justificata, in conditiile in care audierea sa era posibila si facila, nesustragandu-ne de la efectuarea controlului. Evident ca audierea sa, pe langa faptul ca nu ar fi prilejuit in niciun caz intarzierea luarii deciziei, ar fi condus si la stabilirea situatiei reale – contrara celei retinute in motivarea deciziei contestate.

In drept, a invocat dispozitiile art. 213 alin. 13 din Codul de procedura fiscala, O 2605/2010.

Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, fiind aratate urmatoarele:

in perioada 28.09.2016-06.01.2017 , avand in vedere prevederile art. 6 alin. (2) lit. e) teza a Il-a din OUG nr. 74/2013 au fost constatate aspecte rezultate din activitatea specifica desfasurata de Directia ……….la …………….., care pot constitui imprejurari privind savarsirea unor fapte prevazute de legea penala in domeniul fmanciar-fiscal. Motivarea necesitatii dispunerii masurilor asiguratorii consta in rezultatul verificarilor efectuate de inspectorii antifrauda, in temeiul unor suspiciuni rezonabile achizitiilor de bunuri si lucrari constructii in intervalul ………………. Aceste inregistrari au avut consecinte asupra modului de determinare a impozitelor si taxelor datorate la bugetul general consolidat constand efectiv in inregistrarea in documente a facturilor nereale emise de furnizori cu comportament fiscale inadecvat, avand ca rezultat crearea de avantaje fiscale, in sensul diminuarii “bazei impozabile in ceea ce priveste impozitul pe venit si TVA rezultata in aceasta perioada.

Din verificarile preliminare efectuate asupra tranzactiilor inregistrate de operatorul economic ……………., in relatie cu furnizorii ……………….. au rezultat indicii rezonabile privind caracterul nereal al acestora, fapt ce ar conduce la diminuarea nejustificata a bazei impozabile/taxabile si prejudicierea bugetului de stat cu suma de ………… lei, din care impozit pe venit:………. lei si TVA: …………. lei. Existand suspiciuni ca agentul economic ………….este beneficiar al unui circuit tranzactional simulat,operationalizat in perioada ……….., prin intermediul societatilor de tip “tampon”: ……….” precum si a societatii “intermediare” ……….., care a inregistrat achizitii prezumtiv fictive de bunuri de tip mobilier si dotari cu bunuri electronice si electrocasnice, precum si lucrari de constructii de la entitati de tip fantoma generatoare de deduceri fiscale ilegale (impozit pe venit si TVA) “inspectorii antifrauda au examinat starea de fapt in mod obiectiv si in limitele stabilite de lege, sens in care este necesar a fi avute in vedere dispozitiile art. 7 alin. 3-4 din Codul de procedura fiscala, care prevad ca organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului ( … ), sa identifice si sa ia in considerare toate circumstantele edificatoare fiecarui caz in parte, precum si sa decida asupra felului si volumului examinarilor. Astfel, tranzactiile investigate prezinta caracterul unor operatiuni simulate, intrucat furnizorii manifesta un comportament fiscal inadecvat, in sensul ca nu justifica achizitii reale, necesare unor livrari ulterioare, nu detin bunuri in patrimoniu, nu depun declaratii fiscale sau declaratiile depuse nu reflecta situatia de fapt reala.

Parata a mai precizat ca din investigarea fiscala a contribuabililor situati in amonte in lantul tranzactional, respectiv: …………., care au inregistrat livrari de bunuri si prestari de servicii catre partenerul ……………….., in perioada …………. s-a constatat ca persoanele juridice la care face referire manifesta un comportament fiscal specific firmelor de tip “fantoma in sensul ca nu justifica achizitii reale * care fac obiectul unor livrari “ulterioare, se sustrag controlului derulat de inspectorii antifrauda, nu detin bunuri in patrimoniu, nu depun declaratii fiscale sau declaratiile depuse nu reflecta situatia de fapt reala si figureaza cu datorii neachitate la bugetul consolidat al statului.

In urma verificarilor intreprinse la ………….. SRL, a rezultat faptul ca, desi a fost contactat, administratorul …………, s-a sustras in mod nejustificat controlului derulat de organele fiscale, neprezentand evidenta contabila solicitata. ………………. SRL nu figureaza cu puncte de lucru declarate la ONRC, nu detine autorizatii emise de autoritati, nu are capacitatea receptionarii acestor cantitati de marfuri, neavand mijloace de cantarire, transport, depozitare, nu figureaza cu personal tehnic auxiliar angajat necesar unor astfel de operatiuni. Facturile emise de …………. SRL, inregistrate de ………………….. nu fac dovada efectuarii activitatii economice deoarece nu se poate determina prin control incrucisat caracterul licit al operatiunilor derulate. ……….. SRL a facut obiectul unei inspectii fiscale efectuate de AJFP Neamt, perioada verificata fiind …………. (obligatii fiscale: TVA si impozit pe profit). in urma inspectiei fiscale au fost retinute in sarcina societatii verificate obligatii fiscale suplimentare de …………. lei, prejudiciu transmis institutiilor de urmarit-penala.

Societatea ……………. SRL este declarata inactiva din ………… de catre organele de inspectie fiscala. in urma inspectiei fiscale derulate la aceasta societate in perioada ……………… s-a retinut in sarcina entitatii economice un prejudiciu in cuantum de …………… lei, comunicat institutiilor de urmarire penala. Conform informatiilor existente la nivelul bazelor de date ANAF, societatea figureaza cu datorii totale neachitate catre bugetul de stat in cuantum de …….. lei. Societatea se afla sub incidenta prevederilor Legii nr. 85/2006, fiind declarata in faliment din data de ………….

Organul de control a calificat, in urma verificarilor intreprinse la societatea …… SRL faptul ca aceasta a avut rol de “intermediar” in lantul evazionist in care este implicata entitatea ………. Astfel societatea ………….. SRL a facut, in perioada ……….., obiectul unei inspectii fiscale in urma careia organele fiscale au stabilit obligatii fiscale suplimentare de plata in cuantum de ……………. lei reprezentand TVA (pentru perioada verificata ………………….) si impozit pe profit (pentru perioada verifica …………….). Mentioneaza ca pentru prejudiciul in cauza a fost inaintat act de sesizare penala organelor abilitate. Societatea ……….. SRL, la randul ei, a inregistrat achizitii de servicii constructii, tot de la societatea fantoma ………….. SRL si le-a refacturat catre …………..

Parata semnaleaza faptul ca buna-credinta a contribuabilului se prezuma pana cand organul fiscal dovedeste contrariul, fapt care, in speta de fata, coincide cu momentul constatarilor rezultate din controlul antifrauda. Prin actul de control au fost retinute si identificate operatiuni economico-financiare cu incidenta fiscala, cat si aspecte care se circumscriu prevederilor legale care sanctioneaza fapte de natura penala, existand pericolul ca debitorul sa se sustraga de la obligatiilor fiscale datorate, iar cuantumul obligatiilor fiscale excede posibilitatile de plata voluntara din partea contribuabilului, ingreunand astfel colectare, motiv pentru care se impunea instituirea masurilor asiguratorii prevazute de legislatia in materie.

Decizia de instituire a masurilor asiguratorii este motivata in fapt, in sensul dispozitiilor legale incidente, din cuprinsul acesteia desprinzandu-se argumentele pentru care inspectorii antifrauda au apreciat ca se impune luarea unor astfel de masuri. Acestea nu se confunda strict cu suma considerabila pe care societatea ar fi sustras-o de la plata catre bugetul general consolidat al statului, ci cu fictivitatea operatiunilor efectuate, situatie care nu necesita acte dolosive in plus pentru aprecierea pericolului social. Aceste argumente sunt suficiente pentru a crea organelor de control o suspiciune rezonabila cu privire la veridicitatea evidentelor financiar-contabile intocmite de reclamanta, suspiciune care, in mod plauzibil, a fost extinsa si asupra bunei-credinte a reclamantei fata de eventualele acte de executare silita ce s-ar putea intreprinde pentru recuperarea prejudiciului.

Privitor la cele invocate de reclamant, conform carora inspectorii antifrauda nu au respectat dreptul acestuia de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele relevante pentru luarea deciziei, organul de control a avut in vedere dispozitiile art.9, alin.(2) lit.a) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedura fiscala, potrivit carora audierea debitorului nu este obligatorie in aceasta situatie. La incheierea actului de control a fost acordat dreptul contribuabilului verificat de a formula obiectiuni referitoare la constatarile inscrise in acest act. Nu in ultimul rand, aspectele cuprinse in decizia de instituire a masurilor asiguratorii sunt de natura a permite instantei de judecata sa efectueze controlul judecatoresc prevazut de lege, indicand in mod neechivoc elementele de fapt si de drept care au stat la baza solutiei adoptate. Mai mult, pentru dispunerea de masuri asiguratorii este ceruta numai existenta pericolului, fara a fi conditionata de producerea unor consecinte. Utilizarea de catre legiuitor a termenului periclitare este definitorie, in esenta fiind vorba doar de existenta unui pericol si nu de materializarea acestuia prin producerea de consecinte, respectiv disparitia bunurilor sesizabile, situatie in care instituirea masurilor asiguratorii ar deveni inutila, nemaiavand obiect. Asadar masura asiguratorie nu solutioneaza fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventa, si anume preintampinarea riscului la care este expus titularul dreptului.

Analizand proba cu inscrisuri administrata in cauza si sustinerile partilor, Tribunalul retine urmatoarele :

Prin decizia nr. ………. emisa de Directia ……………, s-a dispus in temeiul ari. 213 alin. 2) si 4) din Legea nr. 207/2015 luarea de masuri asiguratorii, intrucat s-a constatat existenta pericolului ca societatea sa se sustraga de la urmarire sau sa se ascunda ,sa risipeasca patrimoniul ,periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea . S-a retinut ca operatorul economic a inregistrat in evidenta contabila tranzactii reprezentand lucrari constructii precum si achizitii de dotari cu mobilier si aparatura electrocasnica, asupra carora exista indicii ca nu sunt reale si nu s-au achizitionat in realitate; prin iesirea de disponibilitati financiare din patrimoniul entitatii economice, ca urmare a circuitului fictiv creat artificial, masa patrimoniala a fost diminuata in mod nejustificat fara ca entitatea economica sa beneficieze in fapt de bunurile si serviciile inscrise in facturi .in urma verificarilor efectuate asupra evidentei contabile a intreprinderii individuale a rezultat ca aceasta a inregistrat in perioada ………………., facturi, reprezentand prestari servicii lucrari constructii precum si achizitii de dotari cu mobilier si aparatura electrocasnica de la societati comerciale cu comportament fiscal suspect, tranzactii asupra carora exista indicii ca nu sunt reale si nu s-au derulat in realitate.

Reclamanta contesta legalitatea si temeinicia constatarilor inspectorilor, invocand prevederile Ordinului 2605/2010 precum si art. 213 Cod procedura fiscala.

Potrivit art. 213 invocat:

• Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organul fiscal competent.
• Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, in cazuri exceptionale, respectiv atunci cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea. Dispozitiile art. 231 raman aplicabile.
• Aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.
• Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. in decizie organul fiscal precizeaza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.
• Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.

 

(7) in situatia in care masurile asiguratorii au fost luate inainte de emiterea titlului de creanta acestea inceteaza daca titlul de creanta nu a fost emis si comunicat in termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse masurile asiguratorii. in cazuri exceptionale, acest termen poate fi prelungit pana la un an, de organul fiscal competent, prin decizie. Organul fiscal are obligatia sa emita decizia de ridicare a masurilor asiguratorii in termen de cel mult doua zile de la implinirea termenului de 6 luni sau un an, dupa caz, iar in cazul popririi asiguratorii sa elibereze garantia.

Totodata potrivit art. 2.1 din Ordinul nr. 2065/2010 emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, punctul 5.1.1., in situatia in care organul de control, in timpul actiunii de control, efectuata dupa procedurile prealabile de documentare pentru control, si in urma analizei dosarului fiscal, situatiilor financiare, declaratiilor fiscale sau a altor documente si a informatiilor pe care le detine, constata ca exista suficiente informatii ca debitorul nu si-a declarat materia impozabila si totodata apreciaza ca exista pericolul iminent sa se sustraga de la plata obligatiilor la bugetul general consolidat sau sa prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitand sau ingreunand in mod deosebit colectarea, va dispune luarea masurilor asiguratorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii impreuna cu organul de control.”

Din analiza textelor se constata ca, sintagma in cazuri exceptionale, subliniaza faptul ca masura asiguratorie este o masura de exceptie, iar nu una de drept comun. Astfel incat, daca organele fiscale constata indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor fiscale, nu exista un temei suficient pentru luarea masurilor asiguratorii.

In al doilea rand, art. 213 alin. 2 C. pr. fisc. (nou) trebuie interpretat prin raportare la intreaga economie a noului Cod de procedura fiscala. Or, trebuie remarcat faptul ca spre deosebire de vechea reglementare, noul cod contine in mod expres definitia stabilirii creantelor fiscale, in art. 92 alin. 1, deosebita de definitia colectarii creantelor fiscale, in art. 152 alin. 1. Din aceasta perspectiva, art. 213 alin. 2 C. pr. fisc. (nou) – ca de altfel si reglementarea anterioara – califica pericolul ca fiind cel de sustragere, de ascundere sau de risipire a patrimoniului, consecinta fiind aceea a periclitarii sau ingreunarii in mod considerabil a colectarii. Rezulta ca, cel putin in ipoteza emiterii deciziei de instituire a masurilor asiguratorii inainte de emiterea titlului de creanta, pericolul nu poate fi intrinsec faptelor controlate, intrucat, la acest moment, nu suntem in sfera colectarii obligatiilor fiscale, astfel incat sa existe posibilitatea periclitarii sau ingreunarii acesteia, ci, cel mult, in sfera stabilirii obligatiilor fiscale. Din acest punct de vedere, nu s-ar mai putea invoca vreo confuzie intre colectare si stabilire.

In al treilea rand, potrivit alin. 7 al art. 213 C. pr. fisc. (nou), se instituie o limitare in timp a efectelor masurilor asiguratorii in cazul in care acestea au fost instituite inainte de emiterea titlului de creanta, iar acesta din urma nu este emis in termen de 6 luni de la data dispunerii masurilor asiguratorii. Aceasta prevedere confirma faptul ca pericolul care justifica luarea masurilor asiguratorii trebuie sa fie extrinsec faptelor controlate. Daca legiuitorul ar fi avut in vedere un pericol intrinsec, aceasta prevedere ar fi fost lipsita de sens, intrucat, daca pericolul rezulta din modul in care contribuabilul si-a nesocotit obligatiile fiscale, acest pericol nu ar fi dependent de perioada de timp pana la emiterea titlului de creanta, ci ar dainui in toata aceasta perioada si ulterior. Or, incetarea efectelor masurilor sau reanalizarea pericolului la 6 luni, arata faptul ca acesta trebuie sa fie apreciat prin raportare la atitudinea a contribuabilului ulterioara celei avute la data realizarii operatiunilor controlate.

Pericolul la care face referire art. 213 alin. 2 Cod procedura fiscala trebuie sa fie unul concret si obiectiv, in sensul existentei unor indicii ca respectivul contribuabil urmeaza sa se sustraga de la plata obligatiilor, prin acte de dispozitie apte sa ii diminueze patrimoniulParata invoca un comportament fiscal suspect al societatilor cu care reclamanta a avut raporturi contractuale , argument care nu poate demonstra singur necesitatea masurii dispuse prin decizia contestata. In acest sens, sunt valabile argumentele CJUE din cauza C-492/13, avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Vama (Bulgaria), prin decizia din 2 septembrie 2013, primita de CJUE, la 13 septembrie 2013, in procedura Traum EOOD impotriva Direktor, in care s-a statuat ca:

• Articolul 138 alineatul (1) si articolul 139 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2010/88/UE a Consiliului din 7 decembrie 2010, trebuie interpretate in sensul ca se opun ca, in imprejurari precum cele in discutie in litigiul principal, administratia financiara dintr-un stat membru sa refuze beneficiul dreptului la scutirea de taxa pe valoarea adaugata pentru o livrare intracomunitara pentru motivul ca persoana care a achizitionat bunurile nu era identificata in scopuri de taxa pe valoarea adaugata in alt stat membra si ca furnizorul nu a demonstrat nici autenticitatea semnaturii care figureaza pe documentele prezentate in sustinerea declaratiei sale de livrare pretins scutita, nici puterea de reprezentare a persoanei care a semnat aceste documente in numele persoanei care a achizitionat bunurile, in conditiile in care dovezile justificative ale dreptului de scutire prezentate de furnizor in sustinerea declaratiei sale erau conforme cu lista documentelor care trebuie prezentate respectivei administratii, stabilita de dreptul national, si au fost acceptate initial de aceasta ca dovezi justificative, aspect a carui verificare este de competenta instantei de trimitere.
• Articolul 138 alineatul (1) din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2010/88, trebuie interpretat in sensul ca are efect direct, astfel incat poate fi invocat de persoanele impozabile in fata instantelor nationale impotriva statului in vederea obtinerii unei scutiri de taxa pe valoarea adaugata pentru o livrare intracomunitara.

Curtea a retinut ca ar fi contrar principiului securitatii juridice ca un stat membru, care a prevazut conditiile pentru aplicarea scutirii de TVA pentru o livrare intracomunitara, stabilind printre altele o lista de documente ce trebuie prezentate autoritatilor competente, si care a acceptat initial documentele prezentate de furnizor ca dovezi justificative ale dreptului la scutire, sa poata ulterior sa oblige respectivul furnizor sa achite TVA-ul aferent acestei livrari in cazul in care se dovedeste ca, printre altele din cauza unei fraude savarsite de persoana care achizitioneaza bunurile, despre care furnizorul nu avea si nu putea avea cunostinta, bunurile in cauza nu au parasit, in realitate, teritoriul statului membru de livrare (a se vedea Hotararea Teleos si altii, EU:C:2007:548, punctul 50).

Revenind la speta de fata, desi in cuprinsul deciziei de instituire este redat continutul art.213, in motivarea instituirii masurii asiguratorii, aceasta este justificata pe considerente ce nu conduc la stabilirea existentei pericolului de sustragere a societatii reclamante, de la plata obligatiilor fiscale datorate catre bugetul de stat, a risipirii patrimoniului sau de ascundere sustragere a acesteia sau a situatiei financiare a debitoarei trecute sau prezente.

S-a invocat constant faptul ca facturile inregistrate provin de la societati cu comportament fiscal suspect insa nu s-a indicat plecarea unor sume din conturile bancare ale reclamantei in alte conturi ale unor terte persoane fara o justificare anume si care sa plaseze operatiunile bancare in imediata apropiere a controlului fiscal, nu s-a observat diminuarea sumelor existente prin scoaterea fara justificare a sumelor, vanzarea unor bunuri din patrimoniul societatii dupa efectuarea controlului, ascunderea lor prin deplasarea in terte locatii sau orice alte activitati care sa conduca la concluzia ca dupa efectuarea controlului reclamanta tinde sa isi ascunda ori sa isi risipeasca averea. Organul fiscal nu a indicat in cuprinsul deciziei acele actiuni ale societatii reclamante care sa concretizeze pericolul sustragerii de la plata creantelor fiscale stabilite in sarcina sa ori actiuni de natura a indica vreo diminuare sau risipire a patrimoniului, masura asiguratorie fiind justificata exclusiv pe constatarile referitoare la prezumtiva fapta de inregistrare a unor facturi fiscale fictive care nu ar corespunde realitatii, deci care vizeaza eronata inregistrare in contabilitate a unor operatiuni, or, existenta unor inregistrari eronate sau apreciate cu ocazia controlului ca fiind fictive nu poate fi asimilata de plano cu o actiune de sustragere de la plata obligatiilor fiscale.

Mai mult, argumentele paratei privind reaua credinta a reclamantei sunt contrazise de concluziile din:                                ,

• raportul de inspectie fiscala din 28-01-2015 ( vizand perioada aprilie-dec 2014) – cap. IV, respectiv: nu au fost constate nereguli privind modul de inregistrare a cheltuielilor; a depus deconturile de tva trimestrial si declaratiile 394 la termenele prev de lege;
• raportul de inspectie fiscala din 28-04-2014( perioada mai 2013-martie 2014), respectiv: nu au fost constate nereguli privind modul de inregistrare a cheltuielilor; a depus deconturile de tva trimestrial si declaratiile 394 la termenele prev de lege;

Tribunalul apreciaza ca intemeiata si exceptia lipsei audierii, invocata de reclamanta, argumentele paratei privind caracterul facultativ al acestei masurii fiind contrazise de prevederile art. 9 din L 207/2015, fiind retinut totodata ca nu s-a invocat una din exceptiile reglementate in aliniatul 2 al textului legal mentionat.

Concluzionand, luarea masurilor asiguratorii trebuie raportata la o anumita atitudine de rea-credinta a debitorului care incearca sa-si sustraga, ascunda sau distruga activele patrimoniale cu scopul de a zadarnici eforturile organelor fiscale de a executa creanta fiscala, masurile asiguratorii nefiind o etapa obligatorie care precede orice executare silita fiscala, ci aplicandu-se doar in cazurile limitate in care exista indicii ca executarea va fi ingreunata prin atitudinea debitorului, indicii neprobate in speta.

Vazand dispozitiile art. 49 din Codul de procedura fiscala, instanta apreciaza ca aceste aspecte sunt de natura a atrage nulitatea deciziei, context in care apreciaza ca intemeiata actiunea, urmand sa o admita cu aplicarea art. 453 si 451 Cod procedura civila, respectiv parata va fi obligata la pata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamanta-taxa de timbru si onorariu avocat, acesta din urma redus insa la un cuantum rezonabil si necesar raportat la probatoriile administrate si durata litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

Admite actiunea civila formulata de reclamanta …………, cu sediul in ………… si sediul procedural ales ………………. in contradictoriu cu parata….- ……………, cu sediul in ……………….

Anuleaza decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. …..din data de ……. emisa de ………. – ………

Admite, in parte, cererea pentru cheltuieli de judecata.

Obliga parata sa plateasca reclamantului suma de ………… lei, cheltuieli de judecata. Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica, azi …………2017.

…………………………………………………………………………………………………………..

 

Dosar nr……./2017

ROMANIA
CURTEA DE APEL BACAU

Sedinta publica de la data de ……………. 2018

DECIZIE Nr. ……../2018

Completul compus din:

PRESEDINTE ……………..
Judecator …………………….
Judecator …………………….
Grefier ………………………..

**************************************************

La ordine a venit spre solutionare cererea de recurs formulata de recurenta-parata ………….. – Directia ……………., impotriva sentintei civile nr. ………. din data de ……….2017. pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr. ……../2017, in contradictoriu cu intimatul …………………, avand ca obiect contestatie act administrativ fiscal.

La apelul nominal facut in sedinta publica, atat la prima, cat si la a doua strigare, se constata lipsa partilor.

Procedura de citare este legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;

Instanta constata ca in prezenta cauza a fost promovat recurs de catre recurenta …………………, recurs declarat si motivat in termen legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. 80/2013, dupa care. nemaifiind alte aspecte prealabile de discutat sau cereri de formulat, si avand in vedere ca s-a solicitat judecata cauzei in lipsa conform art. 223 Cod de procedura civila, constata cauza in stare de judecata si o retine spre pronuntare.

CURTEA

– deliberand –

Prin sentinta civila nr. ……….. din data de …………., pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr. ………….., instanta a admis actiunea civila formulata de reclamanta ………….. in contradictoriu cu parata …………………….., a anulat decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. ………….. din data de …………… emisa de …………………, a admis, in parte, cererea pentru cheltuieli de judecata si a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de ………….. lei, cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut in esenta ca prin decizia nr. ……………emisa de ………….., s-a dispus in temeiul ari. 213 alin. 2) si 4) din Legea nr. 207/2015 luarea de masuri asiguratorii. intrucat s-a constatat existenta pericolului ca societatea sa se sustraga de la urmarire sau sa se ascunda, sa risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea. S-a retinut ca operatorul economic a inregistrat in evidenta contabila tranzactii reprezentand lucrari constructii precum si achizitii de dotari cu mobilier si aparatura electrocasnica. asupra carora exista indicii ca nu sunt reale si nu s-au achizitionat in realitate; prin iesirea de disponibilitati financiare din patrimoniul entitatii economice, ca urmare a circuitului fictiv creat artificial, masa patrimoniala a fost diminuata in mod nejustificat tara ca entitatea economica sa beneficieze in fapt de bunurile si serviciile inscrise in facturi. in urma verificarilor efectuate asupra evidentei contabile a intreprinderii individuale a rezultat ca aceasta a inregistrat in perioada ………………, facturi, reprezentand prestari servicii lucrari constructii precum si achizitii de dotari cu mobilier si aparatura electrocasnica de la societati  comerciale cu comportament fiscal suspect, tranzactii asupra carora exista indicii ca nu sunt reale si nu s-au derulat in realitate.

Analizand prevederile art. 214 Cod procedura fiscala si art.2.1 din Ordinul nr. 2065/2010 emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, punctul 5.1.1., instanta a retinut ca. sintagma in cazuri exceptionale, subliniaza faptul ca masura asiguratorie este o masura de exceptie, iar nu una de drept comun. Astfel incat, daca organele fiscale constata indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor fiscale, nu exista un temei suficient pentru luarea masurilor asiguratorii. Art. 213 alin. 2 C. pr. fisc. (nou) trebuie interpretat prin raportare la intreaga economie a noului Cod de procedura fiscala. Spre deosebire de vechea reglementare, noul cod contine in mod expres definitia stabilirii creantelor fiscale, in art. 92 alin. 1. deosebita de definitia colectarii creantelor fiscale, in art. 152 alin. 1. Din aceasta perspectiva, art. 213 alin. 2 C. pr. fisc. (nou) – ca de altfel si reglementarea anterioara – califica pericolul ca fiind cel de sustragere, de ascundere sau de risipire a patrimoniului, consecinta fiind aceea a periclitarii sau ingreunarii in mod considerabil a colectarii. Rezulta ca. cel putin in ipoteza emiterii deciziei de instituire a masurilor asiguratorii inainte de emiterea titlului de creanta, pericolul nu poate fi intrinsec faptelor controlate, intrucat, la acest moment, nu suntem in sfera colectarii obligatiilor fiscale, astfel incat sa existe posibilitatea periclitarii sau ingreunarii acesteia, ci, cel mult. in sfera stabilirii obligatiilor fiscale. Din acest punct de vedere, nu s-ar mai putea invoca vreo confuzie intre colectare si stabilire.

Potrivit alin. 7 al art. 213 C. pr. fisc. (nou), se instituie o limitare in timp a efectelor masurilor asiguratorii in cazul in care acestea au fost instituite inainte de emiterea titlului de creanta, iar acesta din urma nu este emis in termen de 6 luni de la data dispunerii masurilor asiguratorii. Aceasta prevedere confirma faptul ca pericolul care justifica luarea masurilor asiguratorii trebuie sa fie extrinsec faptelor controlate. Daca legiuitorul ar fi avut in vedere un pericol intrinsec, aceasta prevedere ar fi fost lipsita de sens, intrucat, daca pericolul rezulta din modul in care contribuabilul si-a nesocotit obligatiile fiscale, acest pericol nu ar fi dependent de perioada de timp pana la emiterea titlului de creanta, ci ar dainui in toata aceasta perioada si ulterior. Or, incetarea efectelor masurilor sau reanalizarea pericolului la 6 luni. arata faptul ca acesta trebuie sa fie apreciat prin raportare la atitudinea a contribuabilului ulterioara celei avute la data realizarii operatiunilor controlate.

Instanta a mai aratat ca pericolul la care face referire art. 213 alin. 2 Cod procedura fiscala trebuie sa fie unul concret si obiectiv, in sensul existentei unor indicii ca respectivul contribuabil urmeaza sa se sustraga de la plata obligatiilor, prin acte de dispozitie apte sa ii diminueze patrimoniul

Parata a invocat un comportament fiscal suspect al societatilor cu care reclamanta a avut raporturi contractuale, argument care nu poate demonstra singur necesitatea masurii dispuse prin decizia contestata. in acest sens, sunt valabile argumentele CJUE din cauza C-492/13. avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Vama (Bulgaria), prin decizia din 2 septembrie 2013. primita de CJUE. la 13 septembrie 2013. in procedura Traum EOOD impotriva Direktor.

Desi in cuprinsul deciziei de instituire este redat continutul art.213, in motivarea instituirii masurii asiguratorii, aceasta este justificata pe considerente ce nu conduc la stabilirea existentei pericolului de sustragere a societatii reclamante, de la plata obligatiilor fiscale datorate catre bugetul de stat, a risipirii patrimoniului sau de ascundere sustragere a acesteia sau a situatiei financiare a debitoarei trecute sau prezente.

S-a invocat faptul ca facturile inregistrate provin de la societati cu comportament fiscal suspect insa nu s-a indicat plecarea unor sume din conturile bancare ale reclamantei in alte conturi ale unor terte persoane tara o justificare anume si care sa plaseze operatiunile bancare in imediata apropiere a controlului fiscal, nu s-a observat diminuarea sumelor existente prin scoaterea tara justificare a sumelor, vanzarea unor bunuri din patrimoniul societatii dupa efectuarea controlului, ascunderea lor prin deplasarea in terte locatii sau orice

Alte activitati care sa conduca la concluzia ca dupa efectuarea controlului reclamanta tinde sa isi ascunda ori sa isi risipeasca averea. Organul fiscal nu a indicat in cuprinsul deciziei acele actiuni ale societatii reclamante care sa concretizeze pericolul sustragerii de la plata creantelor fiscale stabilite in sarcina sa ori actiuni de natura a indica vreo diminuare sau risipire a patrimoniului, masura asiguratorie fiind justificata exclusiv pe constatarile referitoare la prezumtiva fapta de inregistrare a unor facturi fiscale fictive care nu ar corespunde realitatii, deci care vizeaza eronata inregistrare in contabilitate a unor operatiuni, or, existenta unor inregistrari eronate sau apreciate cu ocazia controlului ca fiind fictive nu poate fi asimilata de plano cu o actiune de sustragere de la plata obligatiilor fiscale.     /_n uf,

Mai mult, argumentele paratei privind reaua credinta a reclamantei sunt contrazise de concluziile din raportul de inspectie fiscala din 28-01-2015 (vizand perioada aprilie-dec 2014) – cap. IV. respectiv: nu au fost constate nereguli privind modul de inregistrare a cheltuielilor; a depus deconturile de tva trimestrial si declaratiile 394 la termenele prev de lege si raportul de inspectie fiscala din 28-04-2014 (perioada mai 2013-martie 2014), respectiv: nu au fost constate nereguli privind modul de inregistrare a cheltuielilor; a depus deconturile de tva trimestrial si declaratiile 394 la termenele prev de lege.

Tribunalul a apreciat ca intemeiata si exceptia lipsei audierii, invocata de reclamanta, argumentele paratei privind caracterul facultativ al acestei masurii fiind contrazise de prevederile art. 9 din L 207/2015. fiind retinut totodata ca nu s-a invocat una din exceptiile reglementate in aliniatul 2 al textului legal mentionat.

Concluzionand, luarea masurilor asiguratorii trebuie raportata la o anumita atitudine de rea-credinta a debitorului care incearca sa-si sustraga, ascunda sau distruga activele patrimoniale cu scopul de a zadarnici eforturile organelor fiscale de a executa creanta fiscala, masurile asiguratorii nefiind o etapa obligatorie care precede orice executare silita fiscala, ci aplicandu-se doar in cazurile limitate in care exista indicii ca executarea va fi ingreunata prin atitudinea debitorului, indicii neprobate in speta.

Vazand dispozitiile art. 49 din Codul de procedura fiscala, instanta a apreciat ca aceste aspecte sunt de natura a atrage nulitatea deciziei, context in care a admis actiunea cu aplicarea art. 453 si 451 Cod procedura civila, respectiv parata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamanta-taxa de timbru si onorariu avocat, acesta din urma redus insa la un cuantum rezonabil si necesar raportat la probatoriile administrate si durata litigiului.

Impotriva sentintei civile a promovat recurs parata ………

In motivarea recursului, recurenta arata. in esenta ca hotararea judecatoreasca este netemeinica si nelegala avand in vedere articolul 488 Cod Procedura Civila fiind pronuntata cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Recurenta arata ca motivarea necesitatii dispunerii masurilor asiguratorii a constat in rezultatul verificarilor efectuate de inspectorii antifrauda in temeiul suspiciunii rezonabile cu privire la legalitatea si realitatea operatiunilor economice privind inregistrarea achizitiilor de bunuri si lucrari constructii in intervalul …………

Aceste inregistrari au avut consecinte asupra modului de determinare a impozitelor si taxelor datorate la bugetul general consolidat constand efectiv in inregistrarea in documentele legale proprii a facturilor nereale emise de furnizori cu comportament fiscal inadecvat de tip fantoma avand ca rezultat crearea de avantaje fiscale in sensul diminuarii bazei impozabile in ceea ce priveste impozitul pe venit si TVA rezultata in aceasta perioada.

Existand suspiciuni ca agentul economic este beneficiar al unui circuit tranzactional simulat operationalizat in perioada ………….. prin intermediul societatilor de tip tampon, inspectorii antifrauda au examinat starea de fapt in mod obiectiv si limitele stabilite de lege sens in care este necesar a fi avut in vedere dispozitiile art. 7 al. 3 si 4 din Codul de Procedura Fiscala.

Tranzactiile investigate prezinta caracterul unor operatiuni stimulate intrucat furnizorii manifesta un comportament fiscal inadecvat, in sensul ca nu justifica achizitii reale necesare unei livrarii ulterioare, nu detin bunuri din patrimoniu, nu depun declaratii fiscale sau declaratiile depuse nu reflecta situatia de fapt reala.

In scopul motivarii necesitatii dispunerii masurilor asiguratorii echipa de control a considerat prezentarea unei informatii legate de istoricul comportamentului fiscal al reprezentantului propriu zis al …….. in persoana lui ………. verificate, acesta in calitate de imputernicit prin procura notariala a mai detinut calitatea de reprezentant pentru alte entitati economice.

Decizia de instituire a masurilor asiguratorii este motivata in fapt si in drept, in sensul dispozitiilor legale incidente din cuprinsul acesteia desprinzandu-se argumentele pentru care inspectorii antifrauda au apreciat ca se impune luarea unor astfel de masura.

Aspectele cuprinse in decizia de instituire a masurilor asiguratorii sunt de natura permite instantei de judecata se efectueze controlul judecatoresc prevazut de lege indicand in mod neechivoc elementele de fapt si de drept care au stat la baza solutiei adoptate. Pentru dispunerea de masuri asiguratorii este necesar numai existenta pericolului tara a fi conditionata de producerea unor consecinte, utilizarea de catre legiuitor al termenului periclitare este definitorie in esenta fiind vorba doar de existenta unui pericol si nu de materializarea acestui in producerea de consecinte, respectiv disparitia bunurilor situatie in care instituirea masurilor asiguratorii ar deveni inutila.

Masura asiguratorie nu solutioneaza fondul dreptului si are o finalitate subsecventa si anume pentru preveni riscul la care este expus titularul dreptului in situatia in care este in imposibilitatea de a realiza ca o manea manopere dolosive ale debitorului.

Codul de Procedura Fiscala nu impune obligatia organului fiscal de a constata prealabil emiterii deciziei de instituire a masurilor asiguratorii existenta unei operatiuni concrete de sustragere sau ascundere a bunului de urmarire, ci numai existenta unui pericol in acest sens avand un scop preventiv. Criteriul de baza il reprezinta necesitatea aplicarii masurilor in scopul prevenirii unei amenintari iminente prin producerea unui prejudiciu in speta existand posibilitatea ca obligatiile fiscale stabilite in sarcina societatii contestatoare sa nu mai poata fi recuperata.

In aceasta maniera se poate sustrage de la plata plata a obligatiilor fiscale in mod indirect. in procedura luarii masurilor asiguratorii nu este necesar a fi probata indubitabil elementele de fapt si prezumtiile fi suficienta doar prezentarea unor elemente de fapt si indicii din care sa reiasa in mod rezonabil existenta riscului prevazut de articolul 213 din Codul de Procedura Fiscala. Organul de control a evidentiat anumite elemente de fapt care pun sub semnul indoielii prezumtia de buna credinta a contribuabilului, argumentele acestuia nu sunt suficiente pentru a inlatura starea de pericol prefigurata.

Chiar in eventualitatea in care petentul si-ar achita la timp obligatiile fiscale catre bugetul de stat, daca nu calculeaza in mod corect sumele datorate rezulta diferente neachitate. Suma de plata stabilita prin cuantumul acesteia justifica existenta pericolului ca debitorul sa sustraga de la urmarire sau sa isi ascunda o parte a patrimoniului, astfel incat sunt indeplinite conditiile legale care prevad dispunerea masurilor asiguratorii.

Faptele prin care s- au incalcat de catre reclamanta dispozitiile fiscale imbraca pericolul social al unei actiuni ilegale pentru care s-au luat masuri asiguratorii, constituie obligatia organelor de control si nu optiune necesara garantarii executarii obligatiilor datorate bugetului de stat.

In ceea ce priveste lipsa audieri contribuabilului in conformitate cu dispozitiile articolului 9 alineatul 2 litera d din Legea nr.207/ 2015 in situatia in care urmeaza sa se ia masuri de executare silita organul fiscal nu este obligat sa asigure contribuabilului posibilitatea de a fi exprimat punctul de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante in luarea deciziei in acest sens se situeaza si dispozitiile Ordinului Ministerului finantelor publice nr 2546 din 2016 pentru aprobarea metodologiei de aplicare a masurilor asiguratorii de catre organele fiscale competente, dispozitiile ordinului mentionat fiind reglementare secundara data in executarea legislatiei primare.

Tinand cont faptul ca organul constatator a aplicat in mod corect legislatia in vigoare se impune a se da curs prevederilor articolului 451 al. 2 din Codul de procedura civila in sensul diminuarii onorariului solicitat raportat la complexitatea cauzei si activitatii depuse de aparator.

Recurenta mai arata ca societatile cu care petentul din prezenta cauza a derulat raportul comerciale au contestat deciziile de instituire a masurilor asiguratorii si actiunile acestora au fost respinse de Tribunalul Suceava in cadrul mai multor dosare, temeinicia si legalitatea actelor administrative emise de catre structura antifrauda fiind astfel validata.

Recurenta apreciaza ca in cauza sunt intrunite cerintele prevazute de articolul 213 Cod Procedura Fiscala referitoare la instituirea masurilor asiguratorii care se dispun ori de cate ori exista pericolul ca debitorul sa se sustraga sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul si a ingreunat in mod considerabil colectarea, masurile putand fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare.

Recurenta arata ca este adevarat ca aprecierea pericolului este subiectiva si trebuie justificata prin raportare la comportamentul si al contribuabilului a reprezentantilor legali ai asociatiilor si la continutul declaratiei fiscale si a situatiei financiare a debitoarei, modul de declarare si plata, situatie de atragerea raspunderii solidare sau de insolventa/ insolvabilitate. In cuprinsul deciziei se precizeaza motivele care au terminat organul fiscal la dispunerea masurilor asiguratorii in urma actiunilor de control efectuate de inspectorii antifrauda la contestatoare.

in ceea ce priveste masura dispusa de instanta de obligare a paratei sa plateasca cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru recurenta arata ca hotararea este nelegala in conditiile in care reclamanta are posibilitatea restituirii aceste sume pe cale administrativa adresata instantei de judecata in baza articolului 45 alineatul 1 din OUG nr 80 pe 2013.

in drept, recurenta a invocat art. 20 din Legea nr. 554/2004. Codul de Procedura Fiscala, art. 483 si urm. din Codul de Procedura Civila. Ordinul Presedintelui Agentiei Nationale de administrare fiscala numarul 2.615/ 2010.

Intimata reclamanta a formulat intampinare solicitand respingerea recursului invocand jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-285/2011, C-277/2014. precum si in cauzele conexate C-80/ 2011. aratand ca in lumina celor statuate de curte si raportate la situatia de fapt a societatii decizia de instituire a masurilor asiguratorii ascunde abuzul organului de control si nu putea fi inlaturat decat prin anularea deciziei.

Recurenta leaga motivarea necesitatii dispunerii masurilor asiguratorii de comportamentul fiscal a numitului ………….., comportamentul fiscal anterior al acestei neavand nici o relevanta in cauza, in conditiile in care societatea acestuia era radiata din anul 2006. nu a inregistrat datorii fiscale catre bugetul de stat.

Intimatul arata ca pentru a se justifica instituirea masurilor asiguratorii trebuie sa aprecieze ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la executare sau sa risipeasca patrimoniul. in emiterea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii organul fiscal a uzat de dreptul de apreciere prevazut de art. 6 din Legea nr. 207/ 2015. insa exercitarea dreptului de areciere s-a facut cu incalcarea dispozitiilor legale raportandu-se exclusiv la comportamentul fiscal al celor trei furnizor ignorand elemente esentiale ale cauzei. Recurenta a vizat doar considerente din care nu rezulta intensa pericolului de sustragere de la obligatiile fiscale astfel incat in speta nu sunt indeplinite prima articolul 214 Cod Procedura Fiscala.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata reprezentand taxa de timbru, intimatul apreciaza ca dispozitiile invocate de catre recurenta nu se aplica in cauza.

Analizand sentinta recurata din prisma motivului de nelegalitate invocat. Curtea de apel constata ca Tribunalul a tacut o corecta aplicare a normelor de drept material aplicabile in speta (art.213 Cod procedura fiscala si Ordinul nr. 2065/2010 emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala) la situatia de fapt existenta.

Consideratiile teoretice cuprinse in cererea de recurs asupra naturii juridice a masurilor asiguratorii si a conditiilor in care acestea pot fi dispuse de catre organul fiscal nu se verifica situatiei de fapt din cauza pendinte, organul fiscal procedand la instituirea masurilor asiguratorii impotriva contribuabilului tara observarea dispozitiilor legale incidente.

Instituirea masurilor asiguratorii reprezinta o dispozitie de exceptie la care organul fiscal este indreptatit a recurge numai in situatiile expres si limitativ prevazute de lege: exista pericolul ca cel verificat sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.

Prin Decizia contesta nu s-a tacut dovada situatiilor exceptionale care sa justifice luarea unei astfel de masuri asupra patrimoniului contribuabilului, descrierea situatie de fapt gasite in timpul controlului, caracterizarea comportamentului fiscal al societatilor cu care intimatul-reclamant se atla in relatii contractuale sau a societatilor tatalui numitului ………. nefiind apte a demonstra pericolul sustragerii, instrainarii patrimoniului sau al ingreunarii si periclitarii colectarii sumelor datorate bugetului de stat in persoana intimatei- reclamante.

Imprejurarea invederata de catre recurenta-parata cu privire la faptul ca societatilor comerciale cu care intimata-reclamanta se afla in relatii comerciale le-au fost respinse de catre Tribunalul Suceava actiunile prin care contesta masurile asiguratorii dispuse, nu prezinta relevanta in cauza intrucat analizarea legalitatii acestor masuri se face individual pentru fiecare contribuabil fiscal in parte.

Fata de considerentele retinute in precedent cu privire la legalitatea emiterii deciziei de instituire a masurilor asiguratorii, respingerea exceptiei lipsei audierii contribuabilului (ce se impune in temeiul prevederilor din Anexa 3 a Ordinului nr. 2546/2016 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a masurilor asiguratorii de catre organele fiscale competente si pentru aprobarea modelelor, modului de utilizare si de pastrare a unor formulare conform carora:” Potrivit dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, audierea debitorului nu este obligatorie.”), nu este de natura a conduce la schimbarea solutiei pronuntate pe fondul cauzei.

In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecata. Curtea de apel constata ca acestea, in cuantum de …………. lei constau in taxa de timbru achitata si onorariul de aparator.

Intimata-reclamanta a solicitat in primul ciclu procesual acordarea onorariului de aparator (conform chitantelor aflate la dosar in cuantum de ………. de lei), onorariu pe care in mod judicios Tribunalul l-a redus la ……….de lei in temeiul art.541 al.2 Cod procedura civila apreciind asupra caracterului rezonabil si necesar fata de probatoriile administrate si durata litigiului. Fata de valoarea cauzei, activitatea desfasurata de avocat. Curtea nu se poate primi critica sentintei recurate nici sub acest aspect, cuantumul onorariului urmand a fi mentinut astfel cum a fost acordat de catre prima instanta.

in ceea ce priveste art.45 al.l lit.f) din O.U.G. nr.80/2013. aceste dispozitii nu sunt aplicabile, obiectul cauzei pendinte constituindu-1 contestatia impotriva Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii si nu contestatie la executare, in mod corect cuantumul taxei de timbru fiind inclusa in cheltuielile de judecata stabilite in sarcina recurentei-parate.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art.496 Cod procedura civila rap. la art.488 al. 1 pct.8 Cod procedura civila. Curtea de apel urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de catre recurenta-parata ………….. cu sediul in …………., impotriva sentintei civile nr. …………..din data de ………., pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr. ………./2017, in contradictoriu cu intimatul ……….cu sediul in………..

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, azi…….. 2018.

Presedinte,                                    Judecator,                                  Judecator,

…………..                   ……………………                         …………………

Grefier,

……………….