constatare nulitate si anulare act juridic (testament)
ROMANIA
JUDECATORIA PIATRA NEAMT
SENTINTA CIVILA NR.
Sedinta publica din ….
Instanta constituita din:
PRESEDINTE – ………GREFIER – …………….
S-a luat in examinare potrivit listei de sedinta cauza civila avand ca obiect „constatare nulitate si anulare act juridic (testament)”, formulata de reclamantul ….. in contradictoriu cu parata ……….
Dezbaterile la fond au avut loc in sedinta de judecata din data de 12.11.2014, cand s-a amanat pronuntarea pentru astazi.
Incheierea de amanare a pronuntarii face parte integranta din prezenta hotarare.
Prin serviciul arhiva s-au depus la dosar, concluzii scrise formulate de catre ambele parti, in data de 17.11.2014 si respectiv 18.11.2014.
S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care instanta retine cauza pentru solutionare.
INSTANTA,
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, la data de 25.04.2013, sub nr……/279/2013, reclamantul …….. a solicitat, in contradictoriu cu parata ……., constatarea nulitatii testamentului autentificat sub nr. ……/26.09.2009 de BNP ………….. In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca prin testamentul mentionat tatal sau, ……, a instituit in beneficiul paratei un drept de uzufruct viager asupra cotei de 5/8 ce i se cuvenea din imobilul situat in ……….., la data de 18.07.2010 decedand. A mai aratat ca solicita anularea acestuia intrucat cauza a fost una imorala, dupa moartea mamei tatal sau intrand intr-o relatie de concubinaj cu parata, care s-a mutat in apartamentul mentionat, vanzand propriul apartament in anul 2008, catre una dintre fiicele sale pentru a se erija intr-o victima care nu are alta locuinta. A mentionat ca in anul 2009 tatal sau a intocmit in favoarea paratei respectivul testament, in vederea continuarii raporturilor de concubinaj, acesta avand astfel o cauza imorala, iar la mai putin de un an de la intocmirea acestuia tatal sau a decedat. A invederat ca la incheierea testamentului au fost incalcate conditiile de fond impuse pentru valabilitate, inainte de intocmirea acestuia tatal sau suferise infarcte si un atac vascular cerebral, motiv pentru care nu a avut o vointa constienta ia momentul intocmirii acestuia, notarul public care a redactat si autentificat actul nesolicitand un act medical din care sa rezulte ca tatal sau avea o vointa constienta, act medical cerut de notari in mod uzual, in cazul persoanelor in varsta care incheie acte de dispozitie. A mai aratat si ca vointa tatalui sau a fost viciata prin doi de catre parata, care a profitat de faptul ca el si fratele sau erau plecati la munca in strainatate si l-a determinat prin manevre viclene sa faca aceasta liberalitate, insinuand calomnii la adresa celor doi. A mentionat ca este proprietarul apartamentului in litigiu conform sentintei civile nr-……/12.05.2011 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in dosarul nr……./279/2010 si ca desi parata are dreptul la uzufructul asupra cotei de 5/8 din imobil aceasta il ocupa in intregime si nu-i permite sa il foloseasca si el, motiv pentru care a solicitat evacuarea acesteia, insa prin sentinta civila nr……/17.01.2013 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in dosarul nr……./279/2012 a fost respinsa cererea, motivat de faptul ca nu s-a facut vreo dovada a contestarii testamentului.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 948, 953, 960 si 800-931 din Codul civil.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, in fotocopie, inscrisuri -f.6-40.
Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 1311 lei si timbru judiciar de 5 lei.
Prin intampinarea formulata de parata …., cu respectarea termenului prevazut de art.201 alin 1 cod proc civ, s-a solicitat respingerea actiunii ca nefondata. In motivare a aratat ca l-a cunoscut pe tatal reclamantului in anul 2003, din discutiile purtate afland ca acesta dorea sa locuiasca impreuna cu o persoana care sa-l ingrijeasca, intrucat ramasese vaduv si era la o varsta destul de inaintata. A mai aratat ca de Sf. Dumitru, in acelasi an, a convenit sa se mute cu acesta, urmand a-1 ajuta la treburile gospodaresti si a-i acorda ingrijirea medicala, ambii decizand ca in situatia in care va deceda inaintea sa sa-i acorde dreptul de a ramane in locuinta sa pana va muri, intelegere de care au avut cunostinta si cei doi fii ai defunctului, prezenti la onomastica. A mentionat ca nu a existat o relatie de concubinaj cu tatal reclamantului, avand si in vedere varsta inaintata si diferenta dintre cei doi, doar convietuind in apartamentul in litigiu, ea fiind cea care l-a ingrijit pe defunct si a prestat muncile gospodaresti. A invederat ca incepand cu anul 2005 starea de sanatate a defunctului a inceput sa se inrautateasca, in anul 2006 fiind internat si recomandandu-i-se un regim special alimentar si tratament medicamentos permanent, ulterior fiind internat la Spitalul Clinic Judetean Targu Mures unde a fost diagnosticat cu un numar insemnat de afectiuni, in anul 2007 a suferit un infarct, urmat in anul 2008 de un atac vascular, perioada in care si-a asumat intreaga responsabilitate a ingrijirii lui. intrucat relatia a fost armonioasa si acceptata de membrii familiei, avand in vedere si intelegerea anterioara, a fost incheiat testamentul contestat, iar faptul ca ea s-a ingrijit de acesta rezulta din chiar precizarea din testament, mentionata la cererea tatalui reclamantului. A aratat ca ea a fost cea care s-a ocupat atat de inmormantare, cat si de pomenirile ulterioare, dupa anul 2005 reclamantul fiind plecat permanent in SUA si nu si-a vizitat niciodata tatal. Cu privire la motivele invocate de reclamant, a invederat ca intre ea si autorul reclamantului nu au existat relatii de concubinaj nici inainte si nici dupa incheierea testamentului, insa chiar si in aceasta ipoteza absurda nu s-ar putea anula testamentul intrucat relatia de concubinaj nu este in sine imorala, aspect statuat si de jurisprudenta CEDO. Cu privire la pretinsa lipsa de discernamant, a aratat ca la data autentificarii testamentului defunctul se atla in deplinatatea facultatilor mintale, aspect consemnat si in cuprinsul actului de ultima vointa, din punctul sau de vedere numeroasele afectiuni suferite neafectandu-i capacitatea volitiva, chestiune care urmeaza a fi stabilita in cadrul unei expertize de specialitate. Cu privire la vicierea vointei prin doi, a aratat ca relatia pe care a avut-o cu tatal reclamantului a fost una armonioasa, neexercitand nici un fel de manevre viclene asupra acestuia, iar vointa sa nealterata a fost aceea de putea sa ramana in locuinta, avand in vedere numarul mare de ani in care l-a ingrijit.
A anexat, in fotocopie, inscrisuri (f.62-71).
La data de 17.07.2013 reclamantul a depus un raspuns la intampinare, aratand ca nu a invocat in actiune ca relatia de concubinaj ar fi imorala, ci ca testamentul intocmit pentru continuarea raporturilor de concubinaj este nul, intrucat in anul 2009, inainte de intocmirea testamentului, parata si-a manifestat dorinta de a nu mai convietui cu tatal sau, acesta fiind motivul pentru care a fost incheiat actul contestat. Cu privire la celelalte motive de nulitate, a detaliat aspecte deja invocate in cererea introductiva.
A anexat, in fotocopie, inscrisuri -f.76-80.
La solicitarea instantei, pentru o justa solutionare a cauzei, au fost inaintate inscrisurile care au stat la baza incheierii testamentului autentificat sub nr. ………/26.09.2009 -f.92-100 acte medicale depuse dr. … -f. 102-109, respectiv Spitalul de Urgenta Piatra Neamt -f.l 1-119.
Pentru o justa solutionare a cauzei s-a dispus atasarea spre consultare a dosarelor nr……/279/2012 si nr. ……./279/2010.
La termenul din data de 05.02.2014 instanta a respins ca nefondata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, in ceea ce priveste motivele de nulitate relativa, invocata de parata, prin avocat.
Instanta a incuviintat, in temeiul disp. art. 167 alin. 1 si art. 168 din Codul de procedura civila, pentru partile prezentei cauze civile, proba cu inscrisuri, cea cu expertiza medico legala si cea testimoniala, ca fiind utile, pertinente si concludente in solutionarea cauzei. Pentru termenul din data de 11.06.2014 a fost depus raportul de expertiza medico – legala psihiatrica intocmit de LML lasi -f. 169-170. La termenul din data de 12.11.2014 a fost administrata proba testimoniala, in cauza fiind audiati martorii ……………, depozitiile acestora fiind consemnate in procesele verbale depuse la dosar -f. 191 -193.
Pronuntarea a fost amanata pentru data de 26.11.2014, pentru a se da posibilitatea partilor de a formula concluzii scrise. Atat reclamantul cat si paratul, prin avocat, au depus concluzii scrise, reiterand aspecte invocate in cererea introductiva, respectiv intampinare si tacand trimitere si la probatoriul administrat in cauza.
Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin testamentul autentificat sub nr………./26.09.2009 f.9, numitul ………., tatal reclamantului, a dispus ca la incetarea sa din viata dreptul de uzufruct viager asupra cotei de 5/8 ce i se cuvine din imobilul situat in …, ……… sa revina paratei …….., pe care a instituit-o ca legatar cu titlu particular. Cu privire la imobilul mentionat, instanta retine ca s-a mentionat ca a fost dobandit de catre testator ca bun comun, impreuna cu defuncta sotie.
Potrivit actelor de stare civila depuse la dosar, testatorul a decedat la data de 19.07.2010 -f.17, iar prin sentinta civila nr……./12.05.2011 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in dosarul nr………./279/2010 a fost admisa actiunea de partaj succesoral formulata de reclamantul ……… in contradictoriu cu ……….., luandu-se act de tranzactia intervenita intre parti, in urma careia reclamantul a fost cel care a primit in deplina proprietate imobilul anterior mentionat -f. 18-20.
Instanta mai retine ca prin sentinta civila nr………/17.01.2013 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in dosarul nr……/279/2012 – f.24-29 a fost respinsa cererea reclamantului de evacuare a paratei din imobilul in litigiu, retinandu-se ca parata are un titlu care-i confera dreptul de a folosi cota de 5/8 din apartament, reclamantul avand dreptul de dispozitie asupra bunului, dar fiind dator a nu stanjeni exercitarea de catre uzufructuar a drepturilor sale privind posesia si folosirea bunului. S-a mai retinut totodata ca nu s-a tacut vreo dovada cu privire la contestarea sau nevalabilitatea testamentului, motiv pentru care a introdus prezenta cauza.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca se invoca mai multe motive de nulitate ale testamentului mentionat, care urmeaza a fi analizate distinct, prin coroborarea probatoriului administrat in cauza.
In drept, instanta retine ca potrivit art.948 cod civ, incidente in cauza avand in vedere data incheierii actului contestat, pentru ca un contract sa fie valabil, este absolut necesar ca partile contractante sa exprime un consimtamant valabil la momentul incheierii unui act juridic civil, respectiv sa aiba discernamant, sa aiba intentia de a produce efecte juridice, iar respectivul consimtamant sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat printr-un viciu de consimtamant (eroare, doi sau violenta). Aceste conditii decurg din caracterul constient, liber al actului juridic civil.
In ceea ce priveste motivul de nulitate reprezentat de lipsa discernamantului in cauza instanta trebuie sa verifice, raportat la probele administrate, daca, la momentul semnarii testamentului, testatorul a avut un discernamant valabil exprimat, respectiv daca a avut puterea de reprezentare a consecintelor juridice ale manifestarii sale de vointa, deoarece si pentru validitatea unui testament se cere intrunirea acelorasi conditii de fond, respectiv capacitatea de a dispune a testatorului, vointa libera si neviciata a testatorului si cauza valabila a actului juridic.
Corespunde realitatii ca valabilitatea actului juridic presupune consimtamantul valabil al persoanei care il incheie (art. 948 pct. 2 Cod civil din 1864) si ca lipsa discernamantului este de natura a atrage nulitatea actului.
Calificat de art. 802 Cod civil ca fiind un act juridic si testamentul trebuie sa intruneasca cetrinta de validitate mai sus-mentionata. Avand in vedere dispozitiile art. 856 Cod civil potrivit cu care orice persoana este capabila a face un testament daca nu este oprita de lege, rezulta ca regula este capacitatea de a dispune prin testament, incapacitatea fiind exceptia.
In consecinta, pentru a se dispune anularea testamentului este necesar a se dovedi in mod neechivoc lipsa de discernamant a dispunatorului.
Stabilirea fara echivoc .a lipsei de discernamant presupune corecta aplicare a dispozitiilor art. 129 alin. (4), (5) C. pr. civ., art. 167 alin. (1), art. 169 alin. (1) C. pr. civ.; data fiind imprejurarea cu care instanta a fost sesizata (discernamantul defunctului testator ), dispozitiile art. 201 C. pr. civ. se impun a fi aplicate in cauza, parerea unui specialist fiind necesara si prevaland asupra altor probe. In prezenta cauza, instanta retine ca insusi reclamantul a solicitat in dovedirea acestui motiv de nulitate administrarea probei cu inscrisuri si cea cu expertiza medico legala tf.44-45. Sub acest aspect, instanta retine ca in ceea ce priveste a se stabili daca la data de 26.08.2009 defunctul testator avea sau nu discernamant, concluziile raportului de expertiza medico legala psihiatrica au fost acelea ca in lipsa unui examen psihiatric in perioada incheierii actului civil nu se poate aprecia cu certitudine capacitatea psihica la data mentionata. Relativ si la actele medicale la care reclamantul a tacut trimitere in mod constant ca facand dovada lipsei de discernamant, s-a retinut in acelasi raport ca pe baza actelor medicale puse la dispozitie este posibil ca defunctul sa fi avut capacitatea psihica necesara pentru semnarea de acte civile la data mentionata, -f. 170
Avand in vedere coroborarea materialului probatoriu administrat in cauza relativ la acest motiv de nulitate, instanta constata ca lipsa totala a discernamantului nu a fost stabilita fara echivoc. Testamentul fiind un act juridic, este necesar ca dispunatorul sa aiba discernamant in momentul in care il intocmeste. Ca atare, validitatea unui testament este influentata nu numai de incapacitatile legale, ci si de incapacitatea naturala, adica de lipsa unei vointe constiente la intocmirea actului, indiferent daca se datoreaza unei cauze trecatoare sau uneia permanente. De aceea, daca se dovedeste ca in momentul intocmirii testamentului dispunatorul era lipsit de discernamant, instanta, la cererea celor ce reprezinta pe defunct, este datoare sa anuleze actul. Pentru a se dispune anularea testamentului, este insa necesar sa se dovedeasca in mod neechivoc lipsa de discernamant a dispunatorului in momentul intocmirii Testamentului, deoarece, potrivit prevederilor art. 856 C. civ., orice persoana este capabila sa dispuna prin testament daca nu este oprita de lege, capacitatea fiind regula, iar incapacitatea exceptia.
Pentru toate aceste considerente, instanta va inlatura ca nefondate toate apararile reclamantului care au vizat acest aspect, inclusiv cele care au vizat faptul ca notarul public care a redactat si autentificat actul nesolicitand un act medical din care sa rezulte ca tatal sau avea o vointa constienta, act medical cerut de notari in mod uzual, in cazul persoanelor in varsta care incheie acte de dispozitie.
Cu privire la motivul de nulitate reprezentat de vicierea consimtamantului prin dol
In drept, actele de dispozitie cu titlu gratuit sunt supuse regulilor de drept comun in ceea ce priveste viciile consimtamantului. Potrivit dispozitiilor art. 960 Cod civil, dolul este o cauza de nulitate a actului juridic atunci cand mijloacele viclene intrebuintate de catre una dintre parti sunt de asa natura incat este evident ca fara aceste manopere cealalta parte nu ar fi contractat. In materie de liberalitati, dolul se manifesta sub forma captatiei si sugestiei. Captatia consta in manopere dolosive si mijloace frauduloase folosite in scopul de a castiga increderea dispunatorului si a insela buna lui credinta pentru a-1 determina sa-i! doneze un bun ori sa fie gratificat prin testament, iar sugestia se exercita prin mijloace ascunse si tendentioase in scopul de a sadi in mintea dispunatorului ideea de a face liberalitatea pe care nu ar fi facut-o din proprie initiativa. Captatia si sugestia constituie cauza de nulitate a liberalitatii numai daca mijloacele folosite au fost dolosive, frauduloase si au avut ca rezultat alterarea vointei dispunatorului, in sensul ca fara exercitarea lor acesta nu ar fi facut actul de liberalitate.
In prezenta cauza, prin prisma celor anterior expuse, avand in vedere probatoriul administrat, respectiv cel testimonial, instanta apreciaza ca nu a fost facuta de catre reclamant proba celor sustinute, urmand a da o valoare probatorie redusa depozitiei martorului ………, care nu se coroboreaza cu alte probe, pe de o parte, iar pe de alta parte depozitiile martorilor ……… confirma sustinerile reclamantei privind atat natura relatiilor dintre aceasta si defunct, cat si faptul ca acesta din urma si-a manifestat in mod constant dorinta de gratifica persoana care l-a ingrijit. Faptul ca martorul ……… a apreciat ca parata urmarea apartamentul nu este de natura a concluziona in sensul ca in cauza aceasta ar fi dovada ca parata a folosit mijloace dolosive care au avut ca rezultat alterarea vointei dispunatorului, aceeasi fiind concluzia si in privinta sustinerilor ca personal a auzit ca parata a incercat sa-l indeparteze de copii, prin raportare si la depozitiile celorlalti martori, care au sustinut contrariul.
Pentru toate aceste considerente, instanta va inlatura ca nefondate sustinerile reclamantului care au vizat acest motiv de nulitate.
Cu privire la motivul de nulitate reprezentat de cauza imorala
In drept, potrivit art. 948 C. civ., una dintre conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii este cauza licita. Cauza este acel element al actului juridic care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act si trebuie sa existe, sa fie reala, licita si morala. Potrivit art. 967 C. civ., conventia este valabila, cu toate ca nu este expresa cauza, cauza fiind prezumata pana la proba contrarie; De asemenea, potrivit art. 968 C. civ., cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice. Cauza este, deci, imorala atunci cand ea contravine bunelor moravuri. Potrivit art. 1169 C. civ., cel care face o propunere in fata instantei trebuie sa o dovedeasca.
In prezenta cauza, instanta retine ca din probatoriul administrat in cauza, rezulta ca imprejurarile premergatoare semnarii testamentului nu s-au caracterizat prin stari de presiune sau constrangere morala efectuate asupra testatorului, neconfirmandu-se nici sustinerile reclamantului potrivit carora testamentul a fost intocmit in vederea continuarii raporturilor de concubinaj.
Cu privire la natura relatiilor dintre parata si testator ca fiind de concubinaj, instanta apreciaza ca din coroborarea depozitiilor tuturor martorilor nu rezulta o atare situatie, pornind chiar de la definitia concubinajului ca fiind Convietuire a unui barbat cu o femeie fara indeplinirea formelor legale de casatorie; casatorie nelegitima. Sub acest aspect, instanta retine ca cei doi martori audiati pentru parata au confirmat sustinerile acesteia privitoare la natura relatiei cu defunctul ca fiind una de convietuire insa in sensul ca parata avea grija de tatal reclamantului, inclusiv martorul audiat pentru reclamant confirmand ca intre cei doi nu a existat o relatie de iubire, neputand sa nu spuna ca parata l-a ingrijit. Sub aspect probatoriu instanta va acorda forta probanta mai ridicata depozitiei martorului …….., care locuieste pe aceeasi scara si care ii vizita pe cei doi cu periodicitate in detrimentul depozitiei martorului ….., ale carui sustineri nu se coroboreaza cu alte probe, dimpotriva sustinerea ca reclamantul venea cu defunctul acolo unde lucra el este contrazisa de chiar inscrisurile depuse de reclamant, din care rezulta ca in perioada octombrie 2005 – august 2012 a fost permanent plecat in SUA. Depozitiile martorilor instanta le va corobora cu actele medicale depuse la dosar, din care rezulta ca defunctul testator avea o stare de sanatate precara, care s-a accentuat in ultima parte a vietii, retinand ca si argument in plus ca relatia dintre cei doi nu era una de concubinaj si varsta relativ inaintata a celor doi, precum si diferenta de varsta de 11 ani. Nici faptul ca parata locuia impreuna cu defunctul si nu era platita pentru serviciile de menaj prestate nu este de natura a concluziona ca relatia dintre cei doi ca fiind una de concubinaj, dimpotriva, reprezentand un argument pertinent in sensul de a releva dorinta defunctului de a rasplati acest lucru tocmai gratificand persoana care il ingrijea. Nici aspectul singular invederat de martorul …….. ca a asistat in anul 2007 la o discutie in care parata il ameninta pe defunct ca va pleca daca nu ii va face acte nu este de natura a releva existenta unei cauze imorale, intrucat ceilalti doi martori au aratat ca in mod constant defunctul si-a manifestat dorinta de a lasa apartamentul persoanei care-1 ingrijea. Cu privire la starea materiala foarte buna a defunctului, care ar fi fost motivul pentru care parata l-a ingrijit pe reclamant, instanta retine ca numai depozitia martorului ………. a fost in acest sens, tara a se corobora cu alte probe ( inscrisuri ) si fiind contrazisa de depozitia celorlalti doi martori. Corolar, instanta retine mentiunea din partea finala a testamentului contestat, respectiv „fac acest testament datorita afectiunii ce o port legatarului si fiind convins ca si in continuare, aceasta imi va acorda tot sprijinul moral si material pana la sfarsitul vietii, iar la deces, imi va organiza funeraliile potrivit obiceiului locului.”
Avand in vedere ca existenta elementului cauza este prezumata pana la proba contrarie, iar din probele administrate nu a rezultat ca scopul imediat urmarit de testator, atunci cand a semnat actul, a fost altul decat acela de a gratifica pe una dintre parti, nu se poate retine nulitatea testamentului.
Pentru toate aceste considerente, instanta apreciaza ca nefiind fondata actiunea formulata de reclamant, urmand a o respinge ca atare.
In baza principiului accesorium sequitur principale (capatul de cerere accesoriu urmeaza soarta celui principal), instanta va respinge capatul de cerere formulat de reclamant referitor la plata cheltuielilor de judecata de catre parati, ca nefondat.
In baza disp. art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila, avand in vedere dezlegarea data actiunii, instanta va obliga reclamantul sa plateasca paratei suma de …. lei reprezentand onorariu de avocat, potrivit chitantelor nr…. si nr……
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII HOTARASTE
Respinge ca actiunea formulata de reclamantul ………., CNP …….., dom. in Piatra Neamt, ……….. in contradictoriu cu parata …….., CNP ……….,dom. in Piatra Neamt, ………., avand ca obiect constatare nulitate act juridic si anulare act, ca nefondata.
Respinge ca nefondata cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Obliga reclamantul sa achite paratei suma de ……. lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecatoria Piatra Neamt
Pronuntata in sedinta publica, azi.
26.11.2014.
Presedinte,
ROMANIA
TRIBUNALUL NEAMT
SECTIA I CIVILA
Sedinta publica din 28.09.2015
DECIZIA CIVILA NR. …./AC
Instanta constituita din:
PRESEDINTE – …………. – judecator
- ……….. – judecator
- ……….. – grefier
Pe rol se afla judecata apelului declarat de reclamantul …….., domiciliat in Piatra Neamt, ……………… impotriva sentintei civile nr. ……. din 26.11.2014 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in dosarul nr. ……/279/2013, in contradictoriu cu intimata – parata ………. Neamt.
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns apelantul – reclamant …… asistat de doamna avocat ……. cu imputernicirea avocatiala seria ……. – fila 26 dosar si intimata – parata …… reprezentata de avocat …cu imputernicirea avocatiala seria …( fila 20 dosar).
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza urmatoarele:
- obiectul dosarului este anulare act;
- cauza se afla la al doilea termen de judecata;
- stadiul procesual – apel;
- procedura de citare este legal indeplinita;
Dupa referatul grefierului, intrucat in cauza nu s-a solicitat administrarea altor probe in afara celor care au fost administrate la instanta de fond si fata de solicitarea aparatorilor partilor, de a se solutiona cauza la acest termen, tribunalul constata terminata cercetarea judecatoreasca, deschide dezbaterile si acorda cuvantul in cadrul dezbaterilor.
Aparatorului apelantului – reclamant …., avocat ….. solicita admiterea apelului pentru motivele invocate in scris si sustinute pe larg oral schimbarea in tot a sentintei apelate intrucat o apreciaza ca fiind netemeinica si nelegala, iar pe fond solicita admiterea actiunii. Cu cheltuieli de judecata conform chitantelor de la dosar.
Avand cuvantul aparatorul intimatei – parate …., doamna avocat…. solicita respingerea apelului promovat de catre reclamantul ….. si mentinerea sentintei civile apelate pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt ca fiind legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata.
Fata de toate aspectele invocate in intampinare si sustinute oral, apreciaza ca in mod temeinic prima instanta a concluzionat ca nu s-a facut dovada ca intimata – parata …… ar fi folosit mijloace dolosive care sa fi avut ca rezultat alterarea vointei dispunatorului.
In temeiul art. 394 din Noul Cod de procedura civila, dezbaterile inchise si retine cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra apelului civil de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr……din ….. pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt a fost respinsa ca nefondata actiunea formulata de reclamantul …… in contradictoriu cu parata ……, avand ca obiect constatare nulitate act juridic si anulare act. Totodata a fost respinsa ca nefondata cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, iar reclamantul a fost obligat sa achite paratei suma de ….. lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.
In motivare, prima instanta a retinut ca prin cererea inregistrata la data de 25.04.2013, sub nr……/279/2013, reclamantul ……. a solicitat, in contradictoriu cu parata …….., constatarea nulitatii testamentului autentificat sub nr…../26.09.2009 de BNP …
Reclamantul a aratat ca prin testamentul mentionat tatal sau, ….., a instituit, in beneficiul paratei, un drept de uzufruct viager asupra cotei de 5/8 ce i se cuvenea din imobilul situat in Piatra Neamt, …., iar la data de 18.07.2010 acesta a decedat. A mai precizat ca intelege sa solicite anularea inscrisului intrucat cauza a fost una imorala, dupa moartea mamei, tatal sau intrand intr-o relatie de concubinaj cu parata, care s-a mutat in apartamentul mentionat, dupa ce si-a vandut propriul apartament in anul 2008, catre una dintre fiicele sale, pentru a se erija intr-o victima care nu are alta locuinta.
A mai aratat ca, in anul 2009, tatal sau a intocmit in favoarea paratei respectivul testament, in vederea continuarii raporturilor de concubinaj, inscrisul avand astfel o cauza imorala, iar la mai putin de un an, de la intocmirea lui, tatal sau a decedat. La incheierea testamentului au fost incalcate conditiile de fond impuse pentru valabilitate, intrucat tatal sau a suferit inainte infarcte si un atac vascular cerebral, iar notarul public care a redactat si autentificat actul nu a solicitat un act medical din care sa rezulte ca tatal sau avea o vointa constienta, act medical cerut de notari in mod uzual, mai ales in cazul persoanelor in varsta care incheie acte de dispozitie.
A mai aratat si ca vointa tatalui sau a fost viciata prin doi de catre parata care, a profitat de faptul ca el si fratele sau erau plecati la munca in strainatate si, l-a determinat prin manevre viclene sa faca aceasta liberalitate, insinuand calomnii la adresa lor. A mentionat ca este proprietarul apartamentului in litigiu conform sentintei civile nr-2…./12.05.2011 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in dosarul nr…./279/2010 si ca, desi parata are dreptul la uzufructul asupra cotei de 5/8 din imobil aceasta il ocupa in intregime si nu-i permite sa-l foloseasca si el, motiv pentru care a solicitat evacuarea acesteia, insa prin sentinta civila nr……/17.01.2013 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in dosarul nr…../279/2012, cererea a fost respinsa motivat de faptul ca nu s-a facut vreo dovada a contestarii testamentului.
Parata … a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, precizand ca l-a cunoscut pe tatal reclamantului in anul 2003, din discutiile purtate afland ca acesta dorea sa locuiasca impreuna cu o persoana care sa-l ingrijeasca, intrucat ramasese vaduv si era la o varsta destul de inaintata. A mai aratat ca de Sf. Dumitru, in acelasi an, a convenit sa se mute cu acesta, urmand a-l ajuta la treburile gospodaresti si acorda ingrijirea medicala, ambii decizand ca in situatia in care va deceda inaintea sa sa-i acorde dreptul de a ramane in locuinta sa pana va muri, intelegere de care au avut cunostinta si cei doi fii ai defunctului, prezenti la onomastica.
A mentionat ca nu a existat o relatie de concubinaj cu tatal reclamantului, avand si in vedere varsta inaintata si diferenta dintre cei doi, ca doar au convietuit in apartamentul in litigiu, ea fiind cea care l-a ingrijit pe defunct si a prestat muncile gospodaresti. Incepand cu anul 2005 starea de sanatate a defunctului a inceput sa se inrautateasca, in anul 2006 fiind internat si recomandandu-i-se un regim special alimentar si tratament medicamentos permanent, ulterior fiind internat la Spitalul Clinic Judetean Targu Mures unde a fost diagnosticat cu un numar insemnat de afectiuni, iar in anul 2007 a suferit un infarct, urmat in 2008 de un atac vascular, perioada in care si-a asumat intreaga responsabilitate a ingrijirii lui. intrucat relatia a fost armonioasa si acceptata de membrii familiei, avand in vedere si intelegerea anterioara, a fost incheiat testamentul contestat, iar faptul ca ea s-a ingrijit de acesta rezulta din chiar precizarea din testament, mentionata la cererea tatalui reclamantului.
A aratat ca ea a fost cea care s-a ocupat atat de inmormantare, cat si de pomenirile ulterioare, dupa anul 2005 reclamantul fiind plecat permanent in SUA, motiv pentru care nu si-a vizitat niciodata tatal. Cu privire la motivele invocate de reclamant, a invederat ca intre ea si autorul reclamantului nu au existat relatii de concubinaj nici inainte si nici dupa incheierea testamentului, insa chiar si in aceasta ipoteza absurda nu s-ar putea anula testamentul intrucat relatia de concubinaj nu este in sine imorala, aspect statuat si de jurisprudenta CEDO.
Cu privire la pretinsa lipsa de discernamant a aratat ca, la data autentificarii testamentului, defunctul se afla in deplinatatea facultatilor mintale, aspect consemnat si in cuprinsul actului de ultima vointa, din punctul sau de vedere numeroasele afectiuni suferite neafectandu-i capacitatea volitiva, chestiune care urmeaza trebuie stabilita in cadrul unei expertize de specialitate. Cu privire la vicierea vointei prin doi, a aratat ca relatia pe care a avut-o cu tatal reclamantului a fost una armonioasa, neexercitand niciun fel de manevre viclene asupra acestuia, iar vointa sa nealterata a fost aceea de a ramane in locuinta, avand in vedere numarul mare de ani in care l-a ingrijit. La data de 17.07.2013 reclamantul a depus un raspuns la intampinare, aratand ca nu a invocat in actiune ca relatia de concubinaj ar fi imorala, ci ca testamentul intocmit pentru continuarea raporturilor de concubinaj este nul, intrucat in anul 2009, inainte de intocmirea testamentului, parata si-a manifestat dorinta de a nu mai convietui cu tatal sau, acesta fiind motivul pentru care a fost incheiat actul contestat. Cu privire la celelalte motive de nulitate, a detaliat aspectele deja invocate in cererea introductiva.
Pentru o justa solutionare a cauzei au fost inaintate inscrisurile care au stat la baza incheierii testamentului autentificat sub nr…../26.09.2009 si s-a dispus atasarea spre consultare a dosarelor nr…./279/2012 si nr.l 1038/279/2010. La termenul din data de 05.02.2014 instanta a respins ca nefondata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, in ceea ce priveste motivele de nulitate relativa, exceptie invocata de parata, au fost incuviintate proba cu inscrisuri, cea cu expertiza medico-legala, dar si cea testimoniala, apreciate ca fiind utile, pertinente si concludente in solutionarea cauzei. Pentru termenul din data de 11.06.2014 a fost depus raportul de expertiza medico – legala psihiatrica intocmit de IML Iasi
Dupa administrarea unui amplu probatoriu, analizand cauza pe fond, prima instanta a retinut ca, prin testamentul autentificat sub nr……/26.09.2009, …., tatal reclamantului, a dispus ca la incetarea sa din viata dreptul de uzufruct viager asupra cotei de 5/8 ce i se cuvine din imobilul situat in Piatra Neamt, ….., judetul Neamt sa revina paratei ……., pe care a instituit-o ca legatar cu titlu particular. Cu privire la proprietatea imobilului mentionat s-a retinut ca acesta a fost dobandit de testator impreuna cu defuncta sotie, avand calitatea de bun comun.
Testatorul a decedat la data de 19.07.2010, iar prin sentinta civila nr…../12.05.2011 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in dosarul nr…./279/2010 a fost admisa actiunea de partaj succesoral formulata de reclamantul … in contradictoriu cu …, luandu-se act de tranzactia intervenita intre parti, in urma careia reclamantul a fost cel care a primit in deplina proprietate imobilul mentionat.
S-a mai retinut ca prin sentinta civila nr…/17.01.2013 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in dosarul nr…./279/2012 a fost respinsa cererea reclamantului de evacuare a paratei din imobilul in litigiu, retinandu-se ca parata are un titlu care-i confera dreptul de a folosi cota de 5/8 din apartament, reclamantul avand dreptul de dispozitie asupra bunului, insa este dator sa nu stanjeneasca exercitarea de catre uzufructuar a drepturilor sale privind posesia si folosirea bunului. S-a mai retinut totodata ca nu a fost facuta nicio dovada cu privire la contestarea sau nevalabilitatea testamentului, motiv pentru care a fost introdusa actiunea de fata.
Instanta a retinut ca, potrivit art.948 cod civil, pentru ca un contract sa fie valabil, este absolut necesar ca partile contractante sa exprime un consimtamant valabil la momentul incheierii unui act juridic civil, respectiv sa aiba discernamant, sa aiba intentia de a produce efecte juridice, iar respectivul consimtamant sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat printr-un viciu de consimtamant (eroare, dol sau violenta). Aceste conditii decurg din caracterul constient, liber al actului juridic civil.
In ceea ce priveste motivul de nulitate reprezentat de lipsa discernamantului in cauza a fost verificat, raportat la probele administrate, daca, la momentul semnarii testamentului, testatorul a avut un discernamant valabil exprimat, respectiv daca a avut puterea de reprezentare a consecintelor juridice ale manifestarii sale de vointa, deoarece si pentru validitatea unui testament se cere intrunirea acelorasi conditii de fond, respectiv capacitatea de a dispune a testatorului, vointa libera si neviciata a testatorului si cauza valabila a actului juridic.
Valabilitatea actului juridic presupune consimtamantul valabil al persoanei care il incheie (art. 948 pct. 2 Cod civil din 1864), iar lipsa discernamantului este de natura a atrage nulitatea actului. Asimilat de art. 802 Cod civil ca fiind un act juridic testamentul trebuie sa intruneasca cerinta de validitate mentionata. Avand in vedere dispozitiile art. 856 Cod civil potrivit carora orice persoana este capabila a face un testament daca nu este oprita de lege, rezulta ca regula este capacitatea de a dispune prin testament, incapacitatea fiind exceptia.
Prin urmare, pentru a se dispune anularea testamentului este necesar a se dovedi in mod neechivoc lipsa de discernamant a dispunatorului, iar stabilirea acestei situatii presupune corecta aplicare a dispozitiilor art. 129 alin. (4), (5) Cod procedura civila, dar si ale art. 167 alin. (1) raportat la art. 169 alin. (1) Cod procedura civila.
Instanta a retinut ca reclamantul a solicitat in dovedirea acestui motiv de
nulitate administrarea probei cu inscrisuri si cea cu expertiza medico-legala. Astfel, in ce priveste stabilirea daca defunctul testator a avut sau nu discernamant la data de 26.08.2009, concluziile raportului de expertiza medico- legala psihiatrica au fost acelea ca in lipsa unui examen psihiatric in perioada incheierii actului civil nu se poate aprecia cert capacitatea psihica la data mentionata. Relativ si la actele medicale la care reclamantul a facut trimitere in mod constant ca facand dovada lipsei de discernamant, s-a retinut in acelasi raport ca este posibil ca defunctul sa fi avut capacitatea psihica necesara pentru semnarea de acte civile la data mentionata. Pornind de la aceste aspecte prima instanta a constatat ca lipsa totala a discernamantului nu a fost stabilita fara echivoc.
Testamentul fiind un act juridic este necesar ca dispunatorul sa aiba discernamant in momentul in care il intocmeste. Prin urmare, validitatea unui testament este influentata nu numai de incapacitatile legale, ci si de incapacitatea naturala, adica de lipsa unei vointe constiente la intocmirea actului, indiferent daca se datoreaza unei cauze trecatoare sau uneia permanente. De aceea, daca se dovedeste ca in momentul intocmirii testamentului dispunatorul era lipsit de discernamant, la cererea celor ce reprezinta pe defunct, instanta este datoare sa anuleze actul. Pentru a se dispune anularea testamentului este insa necesar sa se dovedeasca, in mod neechivoc, lipsa de discernamant a dispunatorului in momentul intocmirii testamentului, deoarece, potrivit prevederilor art. 856 Cod civil, orice persoana este capabila sa dispuna prin testament daca nu este oprita de lege, capacitatea fiind regula, iar incapacitatea exceptia.
Pornind de la aceste argumente, prima instanta a inlaturat ca nefondate toate apararile reclamantului care au indicat acest aspect, inclusiv cele care au vizat faptul ca notarul public care a redactat si autentificat actul nu a solicitat un act medical din care sa rezulte ca tatal sau avea o vointa constienta, act medical cerut de notari in mod uzual, in cazul persoanelor in varsta care incheie acte de dispozitie.
In ce priveste motivul de nulitate reprezentat de vicierea consimtamantului prin dol, prima instanta a motivat ca actele de dispozitie cu titlu gratuit sunt supuse regulilor de drept comun in ceea ce priveste viciile consimtamantului. Potrivit dispozitiilor art. 960 Cod civil, dolul este o cauza de nulitate a actului juridic atunci cand mijloacele viclene intrebuintate de catre una dintre parti sunt de asa natura incat este evident ca fara aceste manopere cealalta parte nu ar fi contractat. in materie de liberalitati, dolul se manifesta sub forma captatiei si sugestiei. Captatia consta in manopere dolosive si mijloace frauduloase folosite in scopul de a castiga increderea dispunatorului si a insela buna lui credinta pentru a-1 determina sa-i doneze un bun ori sa fie gratificat prin testament, iar sugestia se exercita prin mijloace ascunse si tendentioase in scopul de a sadi in mintea dispunatorului ideea de a face liberalitatea pe care nu ar fi facut-o din proprie initiativa. Captatia si sugestia constituie cauze de nulitate a liberalitatii numai daca mijloacele folosite au fost dolosive, frauduloase si au avut ca rezultat alterarea vointei dispunatorului, in sensul ca fara exercitarea lor acesta nu ar fi facut actul de liberalitate.
In litigiu de fata, avand in vedere probatoriul administrat, prima instanta a apreciat ca nu a fost facuta de catre reclamant proba celor sustinute, fiind data valoare numai depozitiei martorilor care au confirmat sustinerile reclamantei privind atat natura relatiilor dintre aceasta si defunct, cat si faptul ca acesta si-a manifestat in mod constant dorinta de gratifica persoana care l-a ingrijit. Chir daca martorul … a sustinut ca parata urmarea doar apartamentul, acest aspect nu a fost de natura sa conduca la concluzia ca parata a folosit mijloace dolosive care au avut ca rezultat alterarea vointei dispunatorului, aceeasi fiind concluzia si in privinta sustinerilor ca personal a auzit ca parata a incercat sa-l indeparteze de copii, prin raportare si la depozitiile celorlalti martori, care au sustinut contrariul. Din aceste considerente, prima instanta a inlaturat ca nefondate sustinerile reclamantului pe motivul de nulitate referitor la vicierea consimtamantului.
Cu privire la motivul de nulitate reprezentat de cauza imorala, instanta de fond a precizat ca, potrivit art. 948 Cod civil una dintre conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii este cauza licita, acel element al actului juridic care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act si care trebuie sa existe, sa fie reala, licita si morala. Potrivit art. 967 Cod civil, conventia este valabila, cu toate ca nu este expresa cauza, aceasta fiind prezumata pana la proba contrarie. De asemenea, potrivit art. 968 Cod civil cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice. Prin urmare, cauza este imorala atunci cand ea contravine bunelor moravuri, situatie ce trebuie de fiecare data probata.
In prezenta cauza, instanta a retinut ca a rezultat faptul ca imprejurarile premergatoare semnarii testamentului nu s-au caracterizat prin stari de presiune sau constrangere morala efectuate asupra testatorului, neconfirmandu- se nici sustinerile reclamantului potrivit carora testamentul a fost intocmit in vederea continuarii raporturilor de concubinaj.
In ce priveste natura relatiilor dintre parata si testator, ca fiind de concubinaj, prima instanta a apreciat ca din coroborarea depozitiilor tuturor martorilor nu rezulta o atare situatie, pornind chiar de la definitia concubinajului ca fiind convietuirea unui barbat cu o femeie fara indeplinirea formelor legale de casatorie; casatorie nelegitima.
Prima instanta a retinut ca martorii audiati pentru parata au confirmat sustinerile acesteia privitoare la natura relatiei cu defunctul ca fiind una de convietuire insa in sensul ca parata avea grija de tatal reclamantului, inclusiv martorul audiat pentru reclamant confirmand ca intre cei doi nu a existat o relatie de iubire, neputand sa nu certifice realitatea ca parata l-a ingrijit. Totodata, sustinerea ca reclamantul venea cu defunctul acolo unde lucra el a fost apreciata ca fiind contrazisa de chiar inscrisurile depuse de reclamant, din care a rezultat ca in perioada octombrie 2005 – august 2012 acesta a fost permanent plecat in SUA.
Totodata a rezultat ca defunctul testator avea o stare de sanatate precara, care s-a accentuat in ultima parte a vietii, retinand ca si argument in plus ca relatia dintre cei doi nu era una de concubinaj, dar si varsta relativ inaintata a celor doi, precum si diferenta de varsta de 11 ani. Faptul ca parata locuia impreuna cu defunctul fara a fi platita pentru serviciile de menaj prestate nu a fost de natura a concluziona ca relatia dintre cei doi era una de concubinaj, dimpotriva, a reprezentat un argument pertinent in sensul ca a surprins dorinta defunctului de a rasplati acest lucru tocmai gratificand persoana care il ingrijea.
Nici aspectul singular invederat de un martor care a sustinut ca a asistat in anul 2007 la o discutie in care parata l-a amenintat pe defunct ca va pleca daca nu ii va face acte nu a fost de natura sa probeze existenta unei cauze imorale, intrucat in cuprinsul celorlalte declaratii, in mod constant s-a aratat ca defunctul si-a manifestat dorinta de a lasa apartamentul persoanei care-1 ingrijea. Cu privire la starea materiala foarte buna a defunctului, motivul pentru care parata l-a ingrijit pe reclamant, prima instanta a retinut ca numai depozitia unui martor a fost in acest sens, fara a se corobora cu alte probe ( inscrisuri ), fiind contrazisa de celelalte declaratii. Totodata prima instanta a retinut mentiunea din partea finala a testamentului contestat, anume ca a inteles sa faca acest testament datorita afectiunii ce o port legatarului si fiind convins ca si in continuare, aceasta imi va acorda tot sprijinul moral si material pana la sfarsitul vietii, iar la deces, imi va organiza funeraliile potrivit obiceiului locului.”
Astfel, prima instanta a apreciat ca nu este fondata actiunea formulata de reclamant, motiv pentru care a respins-o in consecinta. Pornind de la aceasta solutie, in baza principiului accesorium sequitur principale (capatul de cerere accesoriu urmeaza soarta celui principal), prima instanta a respins ca nefondat si capatul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecata de catre parati. Totodata, potrivit art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila, avand in vedere dezlegarea data actiunii, instanta de fond a obligat reclamantul sa plateasca paratei suma de … lei cu titlu de onorariu de avocat.
Impotriva sentintei civile nr…./26.11.2014 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt a formulat apel reclamantul, inregistrat pe rolul acestei instante sub nr…./279/2013, fiind indicate ca motive de nelegalitate si netemeinicie aspecte evidentiate si la fond, respectiv:
In mod nelegal instanta de fond a inlaturat depozitia martorului … audiat in cauza, fiind retinute numai declaratiile martorilor paratei, respectiv …, atitudini nesincere si subiective, intrucat sunt prietene cu parata.
Astfel, din probele administrate a rezultat cu siguranta ca tatal sau a fost intr-o relatie de concubinaj cu parata care nu a fost o simpla menajera, asa cum au sustinut martorele audiate la solicitarea acesteia. Prin urmare, parata nu a primit un salariu pentru activitatea de menaj, ea a locuit efectiv cu tatal sau, mergeau impreuna la plimbare, la cumparaturi, avand in consecinta o relatie de concubinaj.
Parata si-a vandut propriul imobil situat in strada Chimiei, in anul 2008, catre una dintre fiicele sale, cu intentia de a dovedi ca nu are locuinta, pentru ca in anul 2009 tatal sau a intocmit testamentul in favoarea acesteia, in vederea continuarii relatiilor de concubinaj.
Testamentul este nul, intrucat are la baza o cauza imorala. Imobilul a fost dobandit de tatal sau, ca bun comun, in timpul casatoriei cu defuncta sa mama, …, in baza contractului de vanzare cumparare incheiat cu RGALT Piatra Neamt la data de 03.06.1991. La mai putin de un an de la intocmirea testamentului in favoarea paratei, tatal sau a decedat.
Desi prin testament parata are dreptul la uzufruct asupra cotei de 5/8 din imobil, ocupa intregul imobil si bunurile mobile ce se afla in apartament, fara sa-i permita sa foloseasca si el locuinta, in conditiile in care achita impozitul pe acest bun. in anul 2009, inaintea intocmirii testamentului, parata afirma ca nu mai doreste sa convietuiasca cu tatal sau, acesta reprezentand si motivul pentru care a fost intocmit ulterior testamentul, situatie ce trebuie sa conduca la concluzia ca inscrisul este lovit de nulitate absoluta, intrucat a fost intocmit pentru continuarea raporturilor de concubinaj.
In mod gresit a fot inlaturata depozitia martorului … fiind retinute drept corespunzatoare declaratiile martorilor …, in conditiile in care a fost dovedita cauza imorala a testamentului.
De asemenea, inainte de intocmirea testamentului, tatal sau a suferit infarcte si un atac vascular cerebral, potrivit actelor medicale existente, tatal sau neavand o vointa constienta in momentul incheierii testamentului.
La data incheierii testamentului, tatal sau avea 82 de ani si sechele de pe urma afectiunilor suferite, iar notarul care a redactat si autentificat testamentul nu a solicitat un act medical din care sa rezulte ca tatal sau avea o vointa constienta in momentul incheierii inscrisului, act care se solicita in mod uzual, in cazul persoanelor in varsta atunci cand incheie acte de dispozitie.
Mai mult decat atat, vointa tatalui sau a fost viciata prin doi de catre parata care a profitat de faptul ca reclamantul era plecat impreuna cu fratele sau la munca in strainatate si l-a determinat sa faca o liberalitate pe care altfel nu ar fi facut-o. Parata a folosit manevre viclene, insinuand calomnii la adresa copiilor testatorului caruia i s-a inoculat permanent ideea ca ar fi murit demult ca ar fi fost ea.
Intimata parata si-a fundamentat apararile prin intampinarea depusa invocand aceleasi argumente ca in fata instantei de fond, care nu vor mai fi reluate, fiind sustinuta legalitatea si temeinicia hotararii apelate si deci respingerea caii de atac. A invocat insa o lipsa de coerenta a apelantului reclamant in redactarea actiunii si a motivelor de apel. Raspunsul titularului caii de atac fata de apararile indicate fiind identice motivelor de apel, astfel ca nici acestea nu vor mai fi reluate. Probatoriu a fost completat cu mai multe inscrisuri reprezentand diferite acte medicale care o vizeaza pe intimata parata.
Analizand actele si lucrarile dosarului in functie de cererea formulata, probele administrate, hotararea pronuntata si criticile strict invocate, tribunalul retine urmatoarele:
Apelantul reclamant … este fiul defunctului …, decedat la 18 iulie 2010. Anterior, prin testamentul autentificat sub nr…./26.08.2009 la BNP …, in timpul vietii, autorul sau a instituit in favoarea intimatei parate …, in calitate de legatar cu titlu particular, un drept de uzufruct viager asupra cotei de 5/8 ce i se cuvenea din imobilul situat in Piatra Neamt, …. In cuprinsul acestui testament s-a facut vorbire despre faptul ca a inteles sa incheie testamentul datorita afectiunii ce o poarta legatarului, fiind convins ca in continuare aceasta ii va acorda tot sprijinul moral si material pana la sfarsitul vietii, iar la deces ii va organiza funeraliile, potrivit obiceiului locului. Totodata in cuprinsul testamentului a fost facuta mentiunea ca testatorul era in deplinatatea facultatilor mintale, iar inscrisul reprezinta ultimul sau act de vointa.
Apelantul reclamant a solicitat constatarea nulitatii absolute a acestui testament intrucat cauza acestuia a fost una imorala, respectiv a fost intocmit pentru continuarea unor relatii de concubinaj, iar la incheierea lui au fost incalcate mai multe conditii de fond, anume vointa testatorului nu a fost libera si neviciata, fiind afectata de doi.
Astfel, apelantul reclamant a invocat faptul ca desi parata … a sustinut ca a locuit, incepand cu anul 2003, cu tatal sau, respectiv testatorul …, datorita faptului ca acesta era o persoana in varsta, singur (fiind vaduv), cu intentia de a-1 ingriji, urmare a unor discutii si deci a acordului prealabil al ambilor descendenti (reclamantul si fratele lui …), in realitate, aceasta l-a conditionat, cu instituirea liberalitatii care face obiectul litigiului de fata, de mentinerea unor relatii care nu erau de ajutor, respectiv a unor relatii de concubinaj.
Parata a negat atat in fata instantei, dar si in fata instantei de control judiciar ca intre ea si autorul apelantului reclamant a existat o relatie de concubinaj, avand in vedere atat varsta inaintata, dar si diferenta dintre cei doi, sustinand ca a convietuit in apartamentul in litigiu, prestand muncile gospodaresti, ingrijindu-1 pe defunct.
Astfel, incepand cu anul 2005 starea de sanatate a defunctului s-a inrautatit, iar in anul 2006 i s-a recomandat un regim special alimentar si un tratament medicamentos permanent, fiind internat in spital si diagnosticat cu un numar important de afectiuni, pentru ca in anul 2007 sa sufere un infarct, urmat in 2008 de un atac vascular, perioada in care si-a asumat intreaga responsabilitate a ingrijirii lui. Mai mult decat atat, parata a precizat ca a fost cea care s-a ocupat atat de inmormantare, cat si de pomenirile ulterioare, intrucat dupa anul 2005 apelantul reclamant a plecat in SUA, motiv pentru care nu si-a vizitat niciodata tatal.
Testamentul a fost incheiat in conditiile in care relatia cu defunctul a fost una armonioasa, acceptata de membrii familiei, avand in vedere si intelegerea anterioara. A negat permanent existenta unor relatii de concubinaj inainte sau dupa incheierea testamentului, invocand in aparare ca si intr-o ipoteza contrara testamentul nu se anuleaza automat intrucat o relatie de concubinaj nu este in sine imorala, aspect statuat si de jurisprudenta.
Mai mult decat atat, examinand acest aspect, tribunalul retine ca doctrina face o distinctie clara, in ce priveste imoralitatea cauzei unei liberalitati incheiata in scopul inceperii, continuarii sau reluarii relatiilor de concubinaj, dupa cum partile sunt sau nu casatorite. Astfel, in ipoteza in care testatorul si beneficiarul unui testament, aflati intr-o relatie de concubinaj, nu sunt persoane casatorite, liberalitatea nu are cauza ilicita.
Atat timp cat nimanui nu ii este interzis sa manifeste afectiune fata de o persoana careia sa doreasca sa-i castige bunavointa printr-o liberalitate, concubinajul (non-adulterin), astfel cum se putea intampla si in situatia de fata, nu mai este vazut de societatea actuala ca fiind imoral. Concubinajul, inteles ca viata comuna, presupune o relatie cu o anumita continuitate intre doua persoane care se iubesc, este considerat moral. in aceste conditii, adoptarea unei solutii de jurisprudenta care sa anuleaza pentru o cauza imorala o liberalitate facuta chiar in vederea mentinerii unor relatii de concubinaj intre persoane necasatorite este nejustificata, reprezentand o incapatanare inutila si o dovada a ignorarii epocii, a contextului in care traim.
Prin urmare, invocarea permanenta a imoralitatii cauzei incheierii testamentului, determinata de faptul ca, in cauza intre parti, ar fi fost in realitate o relatie de concubinaj, argument neprobat insa, mentionat numai cu titlu speculativ, nu poate conduce la retinerea unui argument de nulitate a inscrisului si deci de prevalenta a declaratiei martorului … care, in depozitia sa, in fata instantei de fond, ar fi precizat la un moment dat ca a asistat „ ….la o discutie ca parata pleaca din casa daca nu i se fac acte”.
De asemenea o alta critica indicata, la fond si in apel, se refera la absenta unei vointe libere a testatorului care nu ar fi avut discernamant deplin, datorita multiplelor afectiuni de care suferea si a varstei inaintate, dar si a manevrelor dolosive ale intimatei parate care pentru incheierea testamentului l-ar fi influentat pe testator in avantajul sau si in detrimentul descendentilor, respectiv a apelantului reclamant si a fratelui sau …, afirmand despre acestia din urma ca nu aveau grija de tatal lor.
Consimtamantul valabil al testatorului trebuie examinat, in situatia de fata, raportat la aspectele invocate, anume afectarea sau nu a autonomiei de vointa, materializata, exteriorizata si prin existenta unui discernamant care sa nu fie alterat de vreun viciu.
S-a sustinut permanent ca multiplele afectiuni de care suferea testatorul erau in masura sa constituie motiv de afectare a vointei acestuia la momentul incheierii testamentului. Lucrarea stiintifica intocmita in cauza, respectiv expertiza medico-legala psihiatrica, avand la baza inscrisurile medicale pe care s-a sprijinit acest argument, nu a confirmat sustinerea formulata. Astfel, in lipsa unui examen psihiatric in perioada incheierii actului juridic, nu se poate aprecia cu siguranta in ceea ce priveste capacitatea psihiatrica a defunctului … de la data de 26.08.2009, motiv pentru care in baza actelor medicale anexate nu a fost exclusa/inlaturata capacitatea psihiatrica necesara pentru a semna acte la data de mai inainte. Prin urmare, in absenta unor probe contrare, de aceeasi forta doveditoare, in masura sa rastoarne prezumtia existentei unei vointe liber exprimata, argumentele apelantului reclamant au fost in mod corect inlaturate.
De asemenea, nici presupusa eroarea constand in falsa reprezentare a realitatii cu prilejul incheierii unui act juridic, anume ca fiii defunctului nu se ocupau de acesta, intimata parata fiind singura care a avut grija de el, nu poate fi mentionata o cauza care sa conduca la nulitatea testamentului. Astfel, eroarea nu produce nulitate decat atunci cand ea cade asupra obiectului conventiei, doar in cazul erorii obstacol actul juridic, in situatia de fata testamentul, este lovit de nulitate absoluta, eroarea fiind distructiva de vointa.
Intre argumentele pentru constatarea nulitatii testamentului a mai fost indicat de apelant si dolul ce presupune acea situatie in care o parte (in cauza testatorul ), se poate afla intr-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti (intimata parata, beneficiara a inscrisului), ori cand aceasta din urma a omis, in mod fraudulos, sa comunice anumite imprejurari pe care trebuia sa le dezvaluie. Asadar, dolul, ca viciu de consimtamant, consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, pentru a o determina sa incheie un anumit act juridic. El este o eroare provocata (si nu spontana, precum eroarea propriu-zisa), iar sfera de aplicare a dolului este mai larga decat cea a erorii, intrucat prevederile legale dispun ca: „partea al carei consimtamant a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar daca eroarea in care s-a aflat nu a fost esentiala”, dolul fiind mai usor de probat decat eroarea.
Nici aceasta situatie nu a fost dovedita, nefiind probata existenta unui dol principal, grav, in masura sa afecteze valabilitatea testamentului, prezentarea in mod exacerbat, deformata a absentei apelantului reclamant din viata testatorului, o perioada importanta de timp, nefiind in masura sa altereze substanta testamentului, cu atat mai mult ca din probele administrate in cauza, respectiv a mentiunilor existente in pasaport, a rezultat ca … a fost plecat o perioada insemnata in intervalul octombrie 2005 – august 2012 in SUA. Dar chiar si aceasta imprejurare nu a fost probata ca fiind importanta (determinanta) la incheierea actului juridic, ca sa poata antrena macar discutarea unei nulitati relativa a testamentului.
Esential, in cauza, este examinarea dreptului conferit intimatei parate, prin testament respectiv a dreptului de uzufruct viager. Acest drept este un dezmembramant al dreptului real de proprietate, potrivit caruia o persoana, in situatia de fata intimata parata, se poate bucura de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, intocmai ca insusi proprietarul lor, cu indatorirea de a le conserva substanta.
Acest drept real este unul vremelnic, intrucat durata sa maxima este durata vietii uzufructuarului, iar in cauza de fata nu este unul care sa priveasca imobilul in integralitatea sa, fiind instituit numai asupra unei cote ideale de 5/8 din apartamentul situat in Piatra Neamt, …
Prin urmare, desi, in principiu, dreptul de uzufruct ii confera beneficiarului dreptul de a exercita asupra lucrului altuia unele atribute ale proprietatii, anume acelea cuprinse in , jus utendi et fruendi”, raportat la situatia de fata, acest drept nu este bine delimitat, intrucat diferenta de cota de 3/8 a ramas initial in favoarea ambilor descendenti, iar in prezent dupa desavarsirea partajului succesoral, in baza sentintei civile nr. …/12.05.2011 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in dosarul nr…/279/2010, bunul imobil a trecut, in urma tranzactiei incheiata, in proprietatea apelantului reclamant …
Se va pune desigur problema in ce masura beneficiara dreptului de uzufruct isi va mai putea indeplini obligatiile fixate in testament (anume sprijin moral si material, organizare de funeralii), intrucat cel in favoarea caruia erau stabilite, respectiv testatorul, nu mai exista. Aceasta situatie poate determina examinarea, eventual intr-o alta cerere, masurii in care proprietatea pe care apelantul reclamant a primit-o este una concreta sau, dimpotriva, este golita de substanta, proprietarul actual fiind vremelnic lipsit de exercitiul tuturor facultatilor cuprinse in dreptul ce-i apartine, fara a primi in schimb nicio compensatie, uzufructul echivaland cu o sarcina a mostenirii
Avand in vedere cele aratate mai inainte, intrucat hotararea instantei de fond, strict raportat la obiectul investirii sale, este una legala si temeinica, completata si cu motivarea expusa in calea de atac, in temeiul art.480 alin. 1 cod procedura civila va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul …, acesta urmand a fi obligat la plata catre intimata parata a cheltuielilor de judecata pe care le-a pricinuit in vederea solutionarii cauzei, urmare a respingerii pretentiilor expuse in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul …, domiciliat in, … impotriva sentintei civile nr. … din 26.11.2014 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in contradictoriu cu intimata – parata …, domiciliata in Piatra Neamt, …
Obliga apelantul sa plateasca intimatei … suma de … lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi 28.09.2015.